 |
Invitatie in Carpati
An 2/ #8 (august) 1998 |
|---|
|
Invitatie in Carpati
An 2/ #8 (august) 1998 |
|---|
| =drumetie= | =turism= | =alpinism= | ||
|---|---|---|---|---|
| =cuprins= | =autor= |
se distribuie gratuit
|
|||
|---|---|---|---|
| =coperta= | =continuare= | =autor= | |
|
In aceasta vara, ajuns cu treburi in Bran, am avut placuta surpriza sa gasesc un ghid turistic al Pietrei Craiului pe care nu il cunosteam. Deoarece presupun ca mai exista si altii care, ca si mine, nu au aflat de aceasta aparitie editoriala consider ca nu e inutila prezentarea care urmeaza. |
|
 |
Lucrarea este
editata de Lux Libris din Brasov si, conform
paginii de garda, ar fi aparut in 1996. Autorul, Daniel
Popescu, ne avertizeaza in prefata ca descrierea traseelor corespunde
situatiei din vara acelui an.
Formatul mic al cartii (17x12 cm, 100 pagini) o face foarte comoda de purtat in buzunarul de la rucsac, cerinta importanta pentru un ghid montan. Ghidul se ocupa doar de traseele turistice marcate continind descrieri scurte si fara adaugiri inutile. Exista si o harta atasata. Din pacate aceasta sufera din cauza simplificarii excesive. Chiar daca au mai scapat si citeva inexactitati (unele dintre acestea voi incerca sa le corectez in descrierea de traseu care urmeaza) ghidul se poate dovedi foarte util, mai ales pentru cei care acum descopera tainele si frumusetile acestui masiv. |
|---|---|
| Pentru
mai multe informatii puteti incerca sa luati legatura cu editorii:
Editura Lux Libris, Brasov 2200, b-dul 15 Noiembrie, nr.90, sc.A, et.2, ap.6, telefon 068- 136702 |
|
| =cuprins= | =continuare= | =autor= |
|---|
| Rezervatie naturala
inca din 1938, Piatra Craiului a devenit din 1990 Parc National. Din pacate
schimbarea statutului a fost numai formala. Pina la instituirea unor schimbari
administrative reale ramine doar grija fiecaruia de a pastra ceea ce ne-a
fost dat.
Circulatia turistica in masiv se face preponderent cu intrare prin partea sa nordica (din Zarnesti spre zonele Plaiul Foii si Curmatura). Zona sudica este mai putin circulata si din cauza unei intentionate ignorari a cailor de acces din aceasta directie. Sub motivul protejarii unor terenuri de vinatoare, multi ani potecile din sud-vest au ramas nemarcate sau au fost "stampilate" cu comentarii de genul "traseu interzis". |
|
| In ultimii ani
au fost refacute marcajele unor trasee si chiar au aparut marcaje noi pe
vechile poteci. In descrierea pe care v-o propun in acest numar intentionez
sa amintesc si citeva din caile sud-vestice de intrare pentru cei care
incearca sa patrunda in lumea de basm a Pietrei venind dinspre valea Dimbovitei.
Desi traseul nu strabate creasta, ci doar o intersecteaza, vi-l recomand
pentru frumusetea deosebita a locurilor strabatute.
Am folosit ca localitate de baza satul Podul Dimbovitei (vezi si Invitatie in Carpati, numarul 4 din 1998). Nu este singura posibilitate; mai exista si alte variante pe care le voi aminti in descriere. |
Creasta Pietrei Craiului, vazuta din Poiana Funduri |
| Caracteristici: traseu lung dar fara dificultati deosebite; foloseste sau intersecteaza majoritatea potecilor marcate din zona sud-vestica a Pietrei Craiului. | |
Sub Creasta Sudica |
Prima parte a drumului o vom face cu autobuzul. Cursa locala Rucar-Cojocaru ("la uzina") ajunge in sat in jurul orei 6 dimineata (sint doua curse pe zi: prima, la ora 6, cu intoarcere imediat, si o a doua, la ora 14.30, cu intoarcere la ora 17 de la Cojocaru; nu circula in week-end). Chiar la iesirea din sat masina patrunde in Cheile Mici ale Dimbovitei (Cheile Plaiului Mare). Dupa chei valea se largeste si riul strabate o portiune mlastinoasa. Este locul pe care s-a aflat lacul Berila, cu ani in urma, atunci cind pe Dimbovita se mai practica transportul bustenilor cu plutele. Intram in Saticul de Jos, localitate ce tine administrativ de Rucar. Un sat de munte cu case frumoase raspindite printre finete. Posibilitati de cazare (si masa) la cocheta cabana Valea Scheilor sau la localnici. Pina la urmatoarea localitate, Saticul de Sus, strabatem o zona stricata de o perpetua constructie hidroenergetica. In dreapta incep sa se zareasca pereti stincosi. Este culmea Pietricica, continuare spre sud a crestei Pietrei Craiului. Depasim Saticul de Sus si ajungem la capatul liniei de autobuz, catunul Cojocaru, unde se afla si Uzina Hidroelectrica "Clabucet". Aici sint turbinele actionate de apele Dimbovitei aduse de la citiva kilometri mai sus, din lacul aflat la poalele muntelui Pecineagu. Din Podul Dimbovitei si pina aici am parcurs 12 km in 30-40 minute. Ne aflam in Valea Dimbovitei avind in stinga culmea Plaghia (cea strabatuta de tunelul de aductiune al centralei) apartinind masivului Papusa iar in dreapta tinta expeditiei, Piatra Craiului, a carei Creasta Sudica incepe sa se zareasca pe deasupra padurii. |
| Drumul
auto continua urmarind valea riului. Mai sint
cam 2 km pina la cabana Cascue (Speranta 90), o fosta cabana forestiera
aflata pe malul celalalt fata de sosea (pod), renovata relativ recent,
si unde putem fi gazduiti. Cabana nu are cabanier permanent si ofera numai
cazare (fara masa).
Nu vom ajunge pina la Cascue, caci, imediat dupa depasirea "uzinei" Clabucet, vom trece Dimbovita pe un pod solid de beton aflat citiva metri in amonte fata de confluenta cu Valea lui Ivan. Pe pod apar si primele marcaje triunghi rosu precum si niste sageti facute cu vopsea rosie. |
|
 |
|
|
|
|
| Dupa ce am trecut podul ne aflam in fata unei raspintii. Un drum forestier, inchis de obicei cu o bariera, incepe spre dreapta, pe linga firul de apa ce vine din Valea lui Ivan. Este drumul care duce la casa de vinatoare Piatra Craiului aflata la aproximativ 5 km mai sus. Fata de cei 860 m altitudine la care ne aflam, casa de vinatoare se afla la 1090 m. Marcajul triunghi rosu se indreapta in aceasta directie si urmeaza o poteca ce incinge partea sud-vestica a Pietrei Craiului ajungind in final in valea Birsei, la Plaiul Foii. Ne vom mai intilni cu aceasta poteca. Daca intentionati sa mergeti la casa de vinatoare, obtinerea cazarii acolo este mai delicata. Ceva mai jos, pe acelasi drum (cam la 3.5 km de pod) se gaseste un refugiu (Casuta cu Zorele, altitudine 1000 m, cca. 25 locuri) unde se poate ramine peste noapte. | |
| Lasam drumul spre casa de vinatoare si ne orientam spre stinga, unde un alt drum porneste spre cabana Garofita Pietrei Craiului. Drumul ar trebui sa fie marcat cu semnul cruce galbena. Un prim semn, greu vizibil, este pus pe un copac imediat ce am trecut podul. Pina la cabana semnele lipsesc dar drumul este clar, fara probleme. Pentru inceput urmarim in amonte valea Dimbovitei pe malul estic. In scurt timp drumul o ia la dreapta (est) intrind pe Valea Dragoslavenilor strabatuta de un piriu zglobiu, cu multi afluenti pe parcurs. Versantii sint impaduriti (culmea Tamaselului in stinga noastra si culmea Piscului cu Brazi in dreapta). Dupa aproximativ 4 km (o ora) ajungem in poiana care adaposteste cabana Garofita Pietrei Craiului. Cabana a fost amenajata de clubul Romania Pitoreasca din Pitesti in 1979. Nu are cabanier permanent. Ofera numai cazare (fara masa) in camere cu paturi. In ciuda inscriptiei de pe panoul de avertizare poiana este presarata cu urme ale "civilizatiei". Sa fie de vina doar posibilitatea de acces cu automobilul? | |
Cabana Garofita Pietrei Craiului |
Sintem la 1100 m
altitudine, in locul in care se unesc apele ce vin de pe valea Tamaselului
(stinga, pe linga drum) cu cele de pe valea Padina Lancii (dreapta). Deasupra
padurii se zaresc peretii albi coboriti din Creasta Sudica. Ne aprovizionam
cu apa deoarece o buna bucata de drum ii vom simti lipsa. Cercetind putin
imprejurimile observam ca drumul forestier continua pe valea Tamaselului.
Pe aici incepe o poteca marcata cu punct galben care, dupa ce urmeaza putin
drumul, urca sustinut pe versantul din stinga al vaii, pe coastele Muntelui
Tamasel, pina in poiana Tamasel (stina). In extremitatea estica a poienii
punctul galben se intilneste cu poteca marcata cu triunghi rosu ce uneste
Cojocaru cu Plaiul Foii.
Noi ne vom indrepta catre valea cealalta, Padina Lancii, pe care continua semnul cruce galbena. Incepind de aici marcajul este foarte bun, realizat pe placute reflectorizante prinse de arbori sau cu vopsea. Treptat, avansind printr-o rariste de padure, ne vom indeparta de piriul care se pierde undeva in stinga. Urcind continuu spre capatul raristei intilnim un trunchi de copac cu trepte, post de observatie pentru vinatori. Dupa mai putin de o ora de urcus ajungem in poteca marcata cu triunghi rosu, o veche cunostinta. Intersectia este semnalizata cu o momiie (movila de pietre) dar si cu o sageata indicatoare de data mai recenta. Spre stinga poteca duce catre Curmatura Foii si mai departe catre Valea Birsei (intilnind in Poiana Tamasel punctul galben pe care l-am observat mai devreme, la Garofita, dar si un triunghi albastru catre Saua Tamaselului, sub Umeri). |
| Vom merge spre dreapta insotiti de ambele semne, triunghi rosu si cruce galbena. Poteca strabate o zona impadurita, salbatica si foarte frumoasa, urmind pe curba de nivel Drumul Granicerilor, fosta granita dintre Transilvania si Muntenia vechiului Regat. In jos se deschid vilcelele de obirsie ale vailor Piscul Rece si Piscul cu Brazi. In dreptul vaii Piscul Rece apare o bifurcatie. Semnul cruce galbena se indreapta spre stinga, in urcare spre zona peretilor, in timp ce triunghiul rosu merge inainte, catre sud. Continuam sa mergem pe vechiul si frumosul drum de granita (triunghi rosu). Vom reintilni semnul cruce galbena putin mai tirziu. Tot prin padure depasim si virful Piscul cu Brazi (1438 m) dupa care ajungem intr-un loc cu multi brazi doboriti si uscati. Aici este o noua ramificatie catre stinga marcata cu semnul cruce albastra. Citiva metri mai incolo este si un stilp indicator (trei sferturi de ora de la momiie). Aici vom parasi triunghiul rosu. Acesta continua pina la Crucea Granicerului (1330 m, inca 15 minute de mers), monument metalic ridicat in cinstea unui ostas cazut in anul 1912. De la Crucea Granicerului o noua ramificatie spre stinga, marcata cu cruce rosie, urmeaza o veche poteca ce iese sub creasta in locul numit La Prepeleag. Triunghiul rosu continua pe culmea ce desparte Valea lui Ivan de Valea Urzicii, coborind in poiana in care se afla casa de vinatoare Piatra Craiului despre care am mai amintit. | |
| Ne vom urma drumul pe poteca marcata cu cruce albastra pe care va trebui mai intii sa o identificam. Din cauza brazilor prabusiti si a imposibilitatii realizarii marcajului e necesara putina atentie. Firul potecii se strecoara printre arborii pravaliti, fara sa coboare. In scurt timp depasim obstacolul si mai departe nu mai sint mari probleme de orientare. De pe multe semne lipseste culoarea albastra, fiind realizat doar conturul alb. Poteca urca din ce in ce mai sustinut pe masura ce ne apropiem de zona stincoasa. Dupa aproape trei sferturi de ora de urcus padurea se rareste, reintilnim marcajul cruce galbena pe care l-am parasit ceva mai devreme si primele semne de grohotis. Iesim din padure si urcam ultimii metri pina la baza peretilor, unde iesim in poteca marcata cu triunghi albastru care urmareste abruptul vestic al Crestei Sudice. Pe stinca este o inscriptie facuta cu vopsea albastra: "Spre Garofita" . | |
| Mai urcam citiva
metri pe tapsanul cu iarba si facem un rapid tur cu privirile. Spre nord
un prim riu de pietre anunta imensul grohotis numit Horjul Mare (Marele
Grohotis). In fata se inalta verticala peretelui Piscului Rece. Spre sud
o alta lume de tancuri si pereti (imaginea alaturata). Spre vale recunoastem
catunul Cojocaru, locul de unde am pornit, si urmarim valea Dimbovitei
pina sub culmea Mezea-Otic, legatura intre Fagaras si Iezer. Ultimele culmi
ale Fagarasului inchid orizontul spre nord-vest. Chiar in fata, peste vale,
spinarea masiva a Muntelui Papusa incepe sa fie incalzita de soare. In
plan mai apropiat zarim Poiana Tamasel, stina si poteca ce urca din valea
Tamasel (punct galben). Poteca marcata cu triunghi albastru vine de la
Plaiul Foii, prin Curmatura Foii, Saua Tamaselului, pe sub Umeri, strabate
Marele Grohotis si se indreapta pe sub creasta catre Saua Funduri iar de
acolo, trecind pe versantul estic al Pietrei Craiului, ajunge in Poiana
Vladusca, in locul numit La Table. O vom folosi in continuare catre sud,
catre Saua Funduri.
Nu apucam sa mergem prea mult si observam la baza peretilor, chiar linga poteca, deschiderea unei pesteri podita cu bolovani. Dupa cum ne indica si o inscriptie de pe stinca, ne aflam linga Pestera Stanciului. Surpriza cea mare o vom avea dupa ce mai parcurgem citiva metri. Deasupra noastra se arcuieste o bolta enorma prin care putem zari un petec de cer. Am ajuns la Ceardacul Stanciului. Daca sinteti curiosi puteti sa incercati sa urcati pina sub bolta. Veti descoperi o poienita plina de urzici, o priveliste spectaculoasa spre vale si, in sus, peretii pe care se sprijina Briul Rosu. Atentie la pietrele ce se rostogolesc usor si ii pot lovi pe cei de jos. Periculoase pot fi si caprele surprinse deasupra, pe briu, si care ne pot trimite citiva bolovani in cap. |
Abruptul sud-vestic |
| Cu regret parasim Ceardacul si ne continuam drumul catre sud. Traversam pilcuri de jnepeni, limbi de grohotis, fiind chiar la limita dintre padure si stinca.Pe masura ce inaintam descoperim in stinga, sus, o lume de pereti, hornuri si vilcele. Vom intilni si intersectia cu poteca marcata cruce rosie ce vine de jos, de la Crucea Granicerului. In dreptul intersectiei se gaseste un stilp metalic vechi. Dupa intersectie urmeaza o zona mai accidentata in punctul numit La Prepeleag pe care o depasim catarindu-ne pe o succesiune de stinci. Mai mergem putin printr-o zona impadurita, depasim o grota, precar adapost in caz de vreme rea, si ajungem in fata unui riu de grohotis ce se pravale pe firul bine conturat al unei vai. | |
Ceardacul Stanciului |
Este Valea Urzicii,
cea care ne va incerca tenacitatea in continuare. Ne vom lupta cu pietrele
miscatoare incercind sa urcam pe firul vaii. Pe marginea din stinga vom
folosi din plin rezistenta oferita de crengile de jneapan. Calvarul se
termina in partea superioara a vaii, acolo unde se unesc mai multe vilcele
de obirsie. Observam spre nord, urcind usor printre jnepeni, inceputul
potecii ce intra in Briul Rosu. Urmeaza o mica saritoare unde se gaseste
si un cablu metalic fixat in stinca. Orientindu-ne putin catre sud ne strecuram
printr-un horn comod, depasim doua vilcele si urcam in cele din urma pe
o muchie pina in creasta, in dreptul unui stilp metalic. Au mai trecut
aproape doua ore de mers (de la inscriptia "Spre Garofita"),
din care o ora ne-a luat urcusul pe Valea Urzicii.
Ne aflam in portiunea terminala a Crestei Sudice, in poteca marcata cu punct rosu care insoteste in intregime creasta Pietrei Craiului. Spre dreapta (sud), putin mai jos, vedem Saua Funduri (1889m) bine conturata printre jnepeni. Mai departe spre sud se intinde coama Pietricica, cu pereti abrupti spre vest si imbracata in jnepeni spre est. O poteca nemarcata strabate in lung creasta muntelui Pietricica, apoi Plaiul Mare si Plaicul pentru a cobori in Podul Dimbovitei in apropierea confluentei dintre Dimbovita si Dimbovicioara (5-6 ore de mers). In fata noastra (est) se deschide o priveliste grandioasa. Imediat dedesubt se vad marile poieni (Funduri, Lespezi, Grind, Vladusca) si stinele pe care le adapostesc. |
| Putem vedea partea de sus a peretilor din cheile Vaii Seci a Pietrelor si mai larga Vale cu Apa. In planul urmator, raspindite prin finete, se vad satele Pestera, Sirnea, Ciocanu si o parte din Dimbovicioara. Mai departe privirea razbate catre Bran si Moeciu (nord-est). In dreapta (sud-est) reintilnim Valea Dimbovitei, de la pronuntata despicatura a Cheilor Mari si pina la Dragoslavele. Ultimul plan este acoperit de masivele invecinate. Zarim Postavarul, Piatra Mare, putin din Ciucas. Mai catre sud se intind culmile rotunjite ale Leaotei. Dar cel mai spectaculos apar Bucegii. Privirile descopera abruptul vestic, de la Muntele Gaura si pina la saua Strunga, ca si insiruirea de virfuri: Tiganesti, Scara, Omul, Coltii, Costila, Jepii. | |
| Mai avem de strabatut o mica portiune din Creasta Sudica pina in Saua Funduri. Din dreptul unui stilp indicator poteca (triunghi albastru si punct rosu) se indreapta catre est, in coborire. Strabatem pantele inierbate, traversam o limba de grohotis, dupa care coborim de-a dreptul catre marginea padurii aflata putin mai jos. Intilnim la tot pasul urmele lasate de turme. Coborim fara prea mare efort. Depasim citeva mici poiene pina vom intilni stilpul indicator din marginea Poienei Lespezi. Din locul in care am iesit in creasta si pina aici am mai facut aproape o ora. | |
Saua Curmaturii si Piatra Mica, vazute de sub Creasta Sudica |
Spre stinga se desprinde o poteca marcata cu banda albastra catre cabana Brusturet. Daca sintem grabiti vom folosi aceasta varianta care strabate Poiana Funduri si apoi urmeaza prin padure culmea ce separa Valea Seaca a Pietrelor de Valea cu Apa, ajungind la Brusturet dupa aproape o ora. Daca mai avem timp (si resurse) putem sa alegem o a doua varianta. Mai mergem putin spre stinga (nord) pina in Poiana Grind unde gasim ramificatia marcata cu cruce albastra + cruce galbena + triunghi rosu ce iese in Valea Seaca a Pietrelor. Sau folosim drept scurtatura una din potecile ciobanesti nemarcate care coboara direct in Valea Seaca. Ajunsi in firul vaii ne deplasam catre dreapta, in jos, pe drum. Inainte de intrarea in chei drumul se continua catre stinga, in urcare, spre Sirnea. O data cu el dispar si marcajele (foarte rare) cruce albastra (spre Crucea Sparturilor, Ciocanu) si triunghi rosu (Curmatura Groapelor, Sirnea). |
| Poteca
prin chei urmeaza fostul drum forestier distrus de torente. Dupa aproape
o ora si jumatate de mers poposim la confluenta Vaii Seci cu Valea
cu Apa, linga cladirile cabanei Brusturet.
De aici inainte drumul este accesibil auto (8 km., doua ore). Strabatem Cheile Brusturetului si catunul Valea Rea, trecem de Izvoarele din Plai iesind navalnic de sub stinca, depasim pe rind Cheile Pesterii, satul Dimbovicioara, Cheile Mici ale Dimbovicioarei, poiana pastravariei, Cheile Mari ale Dimbovicioarei si ajungem in cele din urma in Podul Dimbovitei, tinta finala a drumului. |
|
|
Din motive de spatiu, atit harta cit si descrierea cuprind
numai citeva din elementele traseului. |
|
| =cuprins= | =continuare= | =autor= |
|---|
| Ca de
obicei, iata si scurta prezentare a celui mai recent numar al revistei
Muntii Carpati. Citeva titluri din cuprinsul numarului 9 / 1998: |
|
|---|---|
 |
|
| ...si
inca alte subiecte in 100 pagini color. |
|
| =coperta= | =cuprins= | =autor= |
|---|
| E-zine realizat dupa o idee
a d.lui Grigore Sarbu (Grig). Observatiile dumneavoastra sint asteptate la adresa grig@TheOffice.net. |
|
|---|---|
Piatra Craiului - Sub Creasta Sudica (Valea lui Ivan) |
Probabil ca si in vara aceasta veti cunoaste multe locuri deosebite. Tocmai de aceea tin sa va reamintesc ca: Primim cu placere orice fel
de materiale care se incadreaza in tematica publicatiei. Materialele trimise nu se returneaza. :-) |
| Incurajam
orice modalitate de redistribuire. Singura conditie pe care o punem consta in pastrarea formei si a continutului nemodificate. Daca doriti sa renuntati la abonament, puteti sa o faceti oricind trimitind un mesaj avind drept subiect unsubscribe iic la aceeasi adresa: grig@TheOffice.net. |
|
| =coperta= | =cuprins= |
|---|