 |
Invitatie in Carpati
An 3/ #2 (februarie) 1999 |
|---|
|
Invitatie in Carpati
An 3/ #2 (februarie) 1999 |
|---|
| =drumetie= | =turism= | =alpinism= | ||
|---|---|---|---|---|
| =cuprins= | =autor= |
se distribuie gratuit
|
|
||
|---|---|---|---|
| =coperta= | =continuare= | =autor= | |
|
| =cuprins= | =continuare= | =autor= |
|---|
Pieniny: Cheile Dunajec vazute de pe muntele Sokolica foto: Wojciech Federowicz |
Noile adrese ale Invitatiei in Carpati: * pentru abonare: iic-subscribe@onelist.com * pentru renuntare la abonament: iic-unsubscribe@onelist.com * pentru comunicare: iic-owner@onelist.com
Pentru toti cititorii Invitatiei in Carpati am primit din Polonia un mic dar. Imaginea alaturata ne-a fost oferita de Wojciech Federowicz si surprinde o portiune din masivul Pieniny, de linga frontiera dintre Polonia si Slovacia. Multumim, Wojciech! Pieknie dziekuje, Wojciech!
|
Retezat - pe vf. Custura (foto: Andrei Szabo) |
Marti,
9 februarie 1999, la Paltinis, s-a desfasurat Raliul
Salvamont '99. Cu peripetii, viscol si chiar un accident, cistigatorii
au fost alesi din cele 20 de echipe participante. Acestia au fost, in ordine,
echipele din Sinaia, Sibiu si Piatra Neamt. Mai multe amanunte veti gasi
cu siguranta in viitorul numar din Alpin Extrem.
1 200 000 euro vor fi alocati in acest an Parcului National Piatra Craiului. 75% din suma provine din fondurile Phare, restul fiind obtinuti prin finantare locala. Va fi rezultatul observabil? Vom vedea.
|
|
|
||
| =cuprins= | =continuare= | =autor= |
|---|
|
Nu cred ca mai reprezinta pentru nimeni o noutate numele Andrei Szabo. De citva timp el este unul dintre colaboratorii de baza ai Invitatiei in Carpati. Daca pina acum ati avut ocazia sa il cunoasteti numai prin intermediul imaginilor, iata ca de aceasta data Andrei impreuna cu prietenul sau Tudor Constantinescu ne invita sa ii insotim intr-o frumoasa drumetie de iarna prin Retezat. Ceea ce vom face cu placere.
|
|
| Din
statia CFR Ohaba de sub Piatra se poate vedea in diminetile senine de iarna
un virf argintiu strajuit de razele rosiatice ale rasaritului. Din pricina
virfului sau taiat i s-a spus Retezat. El a fost tinta drumetiei noastre
in acele zile insorite de decembrie.
Dupa ce am poposit peste noapte la Cabana Pietrele (1480m), situata in extremitatea nordica a muntelui, am pornit pe la 7 dimineata pe traseul creasta Lolaia - virful Retezat. Vremea era splendida, cerul perfect senin, dar destul de frig, iar zapada pufoasa nu era foarte mare. |
|
Culmea Lolaia terminata in Varful Retezat foto: Andrei Szabo |
Cu toate ca vremea promitea, ne-am luat tot echipamentul necesar pentru o astfel de tura care putea depasi noua-zece ore de traseu: haine de schimb, pufoaicele in rucsac, cite ceva de mincat si de baut, precum si echipamentul standard de iarna: piolet, coltari, bete de schi, cordelina de 40 de metri si cite o lanterna. Voiosi si bine dispusi am inceput sa urcam pe linga cantonul silvic, pe poteca serpuita marcata cu banda galbena. Poteca se strecoara printre brazi si uneori este greu de urmarit in absenta unor urme mai vechi. Dupa 20-30 de minute am ajuns intr-un luminis destul de inclinat, pavat cu lespezi de piatra, pe care l-am recunoscut de vara trecuta cind fusesem pe acolo. Aceasta ne-a dat incredere ca inca mai tinem marcajul si ne-am amintit ca iesirea este in extremitatea superioara, cu toate ca semnele aplicate pe pietre nu se vedeau sub zapada. Mersul pe pietre a fost destul de incet si incomod, pentru ca toate spatiile libere intre lespezi erau acoperite cu zapada si daca nu calcai atent riscai sa scapi cu tot piciorul inauntru. |
| Dupa inca o portiune de mers prin padure in zig-zaguri scurte am iesit in golul alpin, dupa aproximativ o ora de la plecare. Privelistea era superba. Eram inconjurati din toate partile de stinci si trunchiuri aruncate haotic. In fata se desfasura in toata splendoarea sa creasta Lolaia precum o spinare de dinozaur ce culmina cu virful Retezat insotit de soarele care tocmai rasarise. Peste inca cinci minute am ajuns in creasta unde este si un marcaj cu sageata indicatoare, adica mai exact un trunchi de copac cu o forma deosebita. | |
"Spinarile" nordice ale Retezatului. foto: Andrei Szabo |
Catre
nord privirile noastre strabateau orizontul pina spre Carpatii Occidentali
si spre intreaga largime a Podisului Transilvaniei. Spre sud se intindea
creasta Lolaia cu toate virfurile ei: La Prizme, Lolaia Nord, Lolaia Sud
si Retezatul. Spre est se vedeau cele patru mari culmi nordice: Stanisoara,
Pietrele, Valea Rea si Galesu. Ne aflam la 1760m altitudine. Mai departe ocolim un grup de stinci si apoi ajungem intr-o poiana larga, acoperita cu insule de jnepeni, numita saua Ciurila sau La Ciocane. Vara, la 100m spre vest se poate gasi un izvor. Aici intersectam traseul marcat cu cruce albastra care urca din Valea Stinisoara prin Poiana cu Grosi, traverseaza culmea ca sa coboare la cabana Riusor. In continuare incepem sa urcam pieptis spre virful La Prizme(2044m) indrumati fiind de citiva stilpi indicatori, dar si de o lespede asezata intr-o pozitie neobisnuita care, la nevoie, poate oferi un mic adapost unei persoane. |
| Odata
ajunsi pe virf ni se deschide o ampla desfasurare de vai si creste ce formeaza
partea nordica a masivului. Pe rind privim in Valea Stinisoarei ce se termina
sub abruptul virfului Bucura I , apoi creasta domoala a Stinisoarei, cea
ascutita a Pietrelor, creasta Vaii Rele si culmea Galesu, ce se termina
intr-un virf piramidal impunator, Virful Mare(2463m). In continuarea Virfului
Mare se intrevede in ultimul plan culmea Virfului Mare. La dreapta se mai
vad doua virfuri ascutite , in ordine fiind vf. Papusa (2508m) si vf. Peleaga
(2509m) - cel mai inalt virf al masivului.
|
|
 |
|
|
De pe La Prizme urmeza o usoara coborare de citiva metri diferenta de nivel, pentru ca apoi sa urcam domol spre virful Lolaia Nord (2180m). Zapada este destul de incomoda la mers, in special printre multele pietre care acopera culmea. Nici soarele nu ne slabeste devenind dogoritor pentru hainele noastre destul de groase, iar ochelarii de soare devin indispensabili. Strecurindu-ne printre lespezi si tufe de jnepenis ajungem pe virf si apoi pornim spre saua dintre cele doua virfuri Lolaia. Zapada a fost destul de dificila si am facut deja patru ore pina aici. In sa am luat o mica pauza de revigorare, am inghitit niste sandwich-uri si ciocolata. |
|
Zona alpina a Masivului Retezat vazuta de pe virf foto: Tudor Constantinescu |
Facindu-se
cam tirziu ne-am hotarit sa grabim pasul urmind poteca de vara care ocoleste
prin dreapta virful Lolaia Sud(2278m). Aici bolovanii sunt si mai neastimparati
obligindu-ne sa scadem din nou ritmul si sa pasim cu mai mare atentie.
In fata apare maiestuos abruptul intunecat al Retezatului ce coboara spre
valea si lacul Stevia.
Ajungem in saua Lolaia(2215m) dupa sase ore de la plecarea de la cabana. Citeva capre negre se retrag grabite din calea noastra de indata ce ne facem aparitia in sa. Aici ajunge si un traseu nemarcat ce urca de la cabana Riusor- refugiul Condorul - Valea Steviei. In stinga se poate cobori (vara) in valea Stinisoara. Pe virf deja au ajuns citiva drumeti, probabil urcind din sud. |
| De
aici incepe urcusul final al virfului, portiunea cea mai dificila a traseului,
printr-o panta abrupta urmata de o creasta pietroasa de pe care se poate
vedea in dreapta haul vaii Stevia. Pentru siguranta am hotarit sa ne punem
coltarii, cu toate ca zapada pufoasa si nu prea mare nu impunea neaparat
folosirea acestora.
Printr-o traversare usoara ajungem la baza unui horn foarte inclinat si in forma de S care iese in virf. Pe fata nordica unde eram noi, temperatura era destul de joasa , iar zapada destul de mica, astfel incit riscul de avalansa este minim si ne continuam linistiti ascensiunea. Dupa 50 de minute din saua Lolaia ajungem in sfirsit pe virf in jurul orei doua si treizeci de minute. |
|
Pe virf foto: Andrei Szabo |
Privelistea
fantastica ce se deschide in fata noastra risipeste orice urma de oboseala
pricinuita de cele sapte ore de traseu. Pe cerul imaculat se desfasoara
intreg masivul Retezat. In est se vede vf. Mare si vf. Papusa , iar intre
ele Portile Inchise au fost deja invaluite de umbra. Deasupra lor in departare
se afla Masivul Paring caruia ii recunoastem vf. Cirja (in nord) si vf.
Paringul Mare (in sud).
Spre sud se vad virfurile care inconjoara caldarea Bucurei -de la est la vest-: vf. Peleaga si coltii Pelegii, vf. Custura Bucurei, vf. Bucura II si vf. Bucura I. In dreapta se vad umbrite vf. Judele si creasta Slaveiului. In vest se afla rezervatia stiintifica Gemenele - Taul Negru, marginita la sud de culmea Zanoaga. |
| Traseul de intoarcere la cabana poate ocoli prin Custura Bucurei, vf. Bucura I, curmatura Pietrele, dar aceasta varianta este mai lunga si mai dificila in cazul in care nu este facuta poteca in zapada, sau se poate alege varianta coborarii in valea Stinisoara, situatie in care trebuie folosit traseul de iarna ce urmeaza ultimul horn ce coboara din Custura Bucurei. | |
De pe virful Peleaga catre Retezat foto: Andrei Szabo |
Aici pericolul
formarii avalanselor este mai mic in comparatie cu hornul ce coboara din
Saua Retezat.
Dupa treizeci de minute de stat pe virf ne hotarim sa ne intoarcem tot pe traseul pe care am urcat, avand deja urme batute, mai ales pentru ca stiam ca vom fi nevoiti sa mergem si noaptea. Coborirea a fost destul de lejera, in final fiind nevoiti sa folosim lanternele. Aceiasi bolovani aruncati haotic pe culme ce ne-au incetinit la urcare au fost principalul obstacol si la coborare. La sosirea la cabana, la ora sapte seara, cerul deja se umpluse de stele, parca incununand succesul unei zile splendide de drumetie. |
| Mentionam
ca traseul este recomandat numai turistilor bine antrenati si echipati
corespunzator. Pentru o tura lipsita de incidente sugeram alegerea unei
zile frumoase si fara vint.
|
|
De pe virful Peleaga spre vest foto: Andrei Szabo |
Nota: Consider ca modalitatea de retragere aleasa de Andrei si Tudor a fost cea mai inspirata. Continuarea traseului pe Custura Retezatului in vederea coboririi in Valea Stinisoara putea sa ii puna in fata unor situatii delicate. Pe creasta Custurii se formeaza pe timp de iarna cornise orientate catre caldarea Stinisoara. Din cauza acestora poteca marcata ce coboara din Saua Retezatului nu este practicabila iarna. Pentru coborire se foloseste de obicei un horn aflat cam la jumatatea distantei dintre virful Bucura 1 si Saua Retezatului. Este necesara asigurarea la piolet. Ajunsi in caldare putem avea surpriza sa dam de un strat gros de zapada care solicita un efort sporit la deplasare, mai ales daca nu dispunem de echipament adecvat. |
| Coborirea
vaii se face initial urmarind stilpii de marcaj. Pe masura ce coborim si
valea se ingusteaza se va evita apropierea de versanti, pe vilcelele acestora
putindu-se declansa avalanse. Atentie si la podurile de zapada ce se formeaza
peste albia Stinisoarei.
Ca de obicei, experienta si o buna cunoastere a zonei sint atuuri foarte importante pentru cei care se aventureaza iarna prin aceste locuri. Grig |
|
| =cuprins= | =continuare= | =autor= |
|---|
Ca de obicei aici gasiti prezentarea ultimului numar al revistei Muntii Carpati . De aceasta data este numarul 12 (/1999). Citeva titluri din cuprinsul acestuia: |
|
|---|---|
 |
|
|
Dar si doua articole scrise cu mult suflet si semnate Constantin Dinu Mititeanu: Mircea Florian si Aureole
|
|
| =coperta= | =cuprins= | =autor= |
|---|
| E-zine realizat dupa o idee
a d.lui Grigore Sarbu (Grig). Observatiile dumneavoastra sint asteptate la adresa iic-owner@onelist.com |
|
|---|---|
De pe virful Peleaga spre Papusa si Virful Mare foto: Andrei Szabo |
Va reamintesc ca: Primim cu placere orice
fel de materiale care se incadreaza in tematica publicatiei.
Materialele trimise nu se returneaza. :-) |
| Incurajam
orice modalitate de redistribuire. Singura conditie pe care o punem consta in pastrarea formei si a continutului nemodificate. Daca doriti sa renuntati la abonament, puteti sa o faceti oricind trimitind un mesaj la adresa: |
|
| =coperta= | =cuprins= |
|---|