Arhiva articolelor Alpinet

         SC ATTA Import Export SRL, producător de rucsaci, saci de dormit, parazăpezi, supramănuşi, pelerine şi alte articole outdoor, vă invită la concurs pe durata a două luni.Premiile oferite câstigătorilor sunt de producţie proprie.

Vă invităm să vizitaţi site-ul http://www.attasport.eu, unde găsiţi produsele noastre şi ale partenerilor noştri. Prin webshop puteţi achiziţiona produsele prezentate.

Modalitaţile de livrare le găsiţi pe site.        

SC ATTA Import Export SRL 

Str. Oaşului nr. 27       
Cluj Napoca  RO 400 268       
Tel / fax 0264 432 571       
E-mail:...

Am intitulat acest articol ca o contra la afirmatia Presedintelui Romaniei facuta cu ocazia vizitei sale la Rosia Montana in toamna acestui an cand a dat unda verde la distrugere. Acesta isi incepea un interviu, caracteristic domniei sale: "am venit la Rosia Montana sa vad...". De aceea pot spune si eu ca si noi am fost la Rosia Montana, si am vazut, dar nu ne-a placut ceea ce este si cum se intrevede viitorul asa cum pare sa fie croit de proiectele actuale. Anul 2011 pare sa fie cel mai aglomerat an in lobi-uri pro sau contra exploatarii aurului de la Rosia Montana. Multa vorbarie mai mult sau mai putin pertinenta care-si doreste sa traga jarul pe turta adeptului unei tabere sau alta. Media si-a adus si ea aportul prin reportaje, interviuri, documentare, foto sau film, tot arsenalul mediatic pentru a impresiona privitorul, ascultatorul sau cititorul despre situatia de-acolo. Din acest motiv am hotarat ca in aceasta vara, din incursiunea noastra prin Apuseni, sa nu lipseasca Rosia Montana, sa vedem cu ochii nostri ce-i acolo, ce-a mai ramas, de ce atata incrancenare pentru un loc ce pare uitat, ingropat, totusi actual, ce se vrea dezgropat (la propriu si la figurat) si de viitor (dar care?). Asadar, plecam din Campeni intr-o dimineata...

DUPA  40  DE ANI Dupa o sedere de inzdravenire de 20 de zile, in august 2011,  la Ghiolul din Eforie si la Sanatoriul din Mangalia, m-am hotarat sa revad din nou Busteniul, de care ma leaga foarte multe amintiri. Impreuna cu prietenul Dinu C. am ales cazarea la Casa de Oaspeti a Patriarhiei dar cum aici preturile s-au dublat si cum cazare gasesti acum la tot pasul vom alege pe viitor Hotelul-Restaurant Magic la care, cu acelasi pret ca la maici, dar cu tot confortul, daca platesti si 40 lei pentru doua mese ai cazarea asigurata (cu rezervare din timp). Nu e de neglijat, mai ales ca aici se mananca foarte bine. Dupa un urcus de  incalzire pe Valea Jepilor (mai bine zis “Valea Gunoaielor”) si coborare cu telecabina imi vine a doua zi  ideea stranie ca dupa  40 de ani sa facem Valea Comorilor. De aceasta vale, de Claie si de Peretele cu Flori de deasupra Branei lui Raducu ma leaga multe amintiri. In Peretele cu Flori am facut multe trasee in cadrul  Clubului Metalul cu  Vali, sotia mea (din pacate a murit de inima acum un an), cu fratele ei, Dinu T.,  un sportiv exceptional (si el a murit de inima, la 31 de ani) si cu un coleg de liceu cu care am pus cortul pe Valea Comorilor unde n-ai crede ca este si loc de cort (mai bine il puneam desupra Claii...

29 iulie - 13 august 2011   De data asta suntem cinci, adunaţi care de pe unde, fiecare cu problemele lui, cu semnele lui de întrebare. Însă totul e pe planul doi, o să vedem noi ce şi cum, ne dorim de mult să ajungem pe Transalpina, aşa că ne punem de acord asupra perioadei. Apoi, după ce vin confirmările cum că fiecare are liber atunci, stabilim traseul – traversăm Apusenii, apoi Transalpina, Retezatul, din nou Apusenii. Şi ce-o mai fi să fie. Bani nu prea avem, însă bicicletele sunt puse la punct, coburii pregătiţi, iar vremea se anunţă bună, excepţie făcând primele trei zile – se anunţă ploaie. „Mâine, în jur de nouă, ne întâlnim în faţa blocului,” le dau de ştire telefonic. „Să fiţi gata.” Prima etapă se lasă cu urmări neplăcute Vineri dimineaţa, în jur de ora nouă, aşa cum stabilisem, ne întâlnim. Trei dintre noi - cu coburii încărcaţi pe biciclete. Al patrulea are a doua zi nuntă (e naş), aşa că o să ne însoţească doar o parte din drum, urmând apoi să ne regrupăm peste două zile. Al cincilea e în stand-by, în Cluj. Cu el o să ne întâlnim a doua zi, undeva lângă Gilău. OK, pornim. Ieşim repede din oraş şi o luăm către Meseş. Însă ceva nu e în regulă la...

Frumosii munti ai Olteniei – cum au mai fost denumiti muntii dintre Olt si Jiu - isi pierd salbaticia si ecourile tacute ce le bantuiau pe vremuri caldarile glaciare, crestele sau vaile impadurite. Am urcat spre finalul verii pe fosta sosea strategica, numita si Transalpina. Drumul de piatra pe care il stiam altadata, cu paraiasele ce il traversau, cu lespezile sale, cu podetele de lemn cu cuie ruginite, nu mai este. Acum avem si aici o prozaica banda de asfalt ce face loc la tot felul de anomalii pe care Parangul nu le-a mai vazut. Porneam pe traseu, parasind drumul si civilizatia, pasind pe iarba si simtindu-ne mai liberi. In fata noastra se deschidea, larg, drumul de creasta, spre rasarit. Intrarea in traseu este semnalizata de un indicator “Spre Petrimanu – 6h”. Marcajul de creasta, in general cu stalpi, este destul de bun. O scurta abatere ne duce pe Varful Papusa (2135 m), cu bune perspective spre Ranca si zona subcarpatica dar si spre Mohoru sau Parangul Mare. Drumul de creasta este destul de lejer. Dupa o portiune orizontala, intr-un urcus larg, ocolim varful Cioara si ajungem intr-un alt loc cu perspective bune – Saua Tidvele. In fata se zareste Varful Galbenul si mai inalt, Micaia. In dreapta se deschide, larga, Valea...

Nu, nu am reeditat o excursie făcută în urmă cu mai mulţi ani cu toate că îmi doresc tare mult să mai ajung prin acele locuri. Pur şi simplu doresc să-mi reamintesc şi să scriu despre o excursie făcută în Cheile Caraşului şi Cheile Nerei în urmă cu 21 de ani, care m-a marcat mult timp. Care a fost şi rămîne chiar şi acum, după ce am văzut Apusenii şi Făgăraşului (munţi emblematici), una dintre cele mai frumoase excursii făcute de mine, o excursie  de suflet. Poate pentru că Aninei, alături de Apuseni sunt cei mai frumoşi munţi (în opinia mea, desigur) sau poate că a fost prima excursie „adevărată”. O excursie „plină”, altfel decât cele pe care le făcusem până atunci. O excursie de şase zile în care am văzut păduri seculare neatinse, fâneţe pline de flori, inegalabilele chei ale Nerei, peşteri mari, frumoase şi mai ales sălbatice, cum nu mai văzusem şi nici nu mai visasem până atunci, am cunoscut localnici primitori şi câte şi mai câte…. Am cunoscut un colţ de ţară mirific pe care îl recomand tuturor. După ce am văzut Apusenii, un alt colţ de rai, mai cunoscut de iubitorii muntelui, i-am spus Marianei (partenera de viaţă şi de călatorie din Apuseni) cât de izbitor de mult seamănă cu Aninei, cu Cheile Caraşului şi Cheile...

   De mult timp ne doream sa pasim si vara prin minunatul parc national Retezat, asa ca zis si facut.Nu prea multe planuri inainte, nu de alta, dar parca sunt mult mai reusite turele organizate ad-hoc, cel putin din punctul meu de vedere.

     Aruncam o privire scurta, dar sigura pe prognoza meteo, care, spre norocul nostru se anunta una favorabila. Nu stam mult pe ganduri si dam o fuga la cumparaturi pentru 3-4 zile si inapoi la impachetat.               

    Cateva ore de somn, luam rucsacul in spate si hai la gara. Dupa cateva ore bune de mers cu trenul ajungem in sfarsit in Ohaba de sub Piatra. De aici, spre norocul nostru, am urcat cu masina administratorului unui camping de la Carnic.  De la Carnic pasi ne poarta incet inspre una din minunatiile acestui loc: Cascada Lolaia. Ramanem placut surprinsi de scarile din lemn de brad facute recent. Coboram si noi la cascada, admiram si imortalizam momentul, dupa care revenim.    In mai putin de 2 ore suntem la locul de campare de la cabana Pietrele. Ne gasim si noi un loc prin balariile ce depaseau un metru, montam cortul si ne facem o supa calda pe primus. Multe corturi in...

   Cu toate că este cu aproape un kilometru mai scund decât uriaşii de piatră ai ţării, muntele Cozia se ridică cu nu mai puţin de 1000 metri deasupra văilor ce-l înconjoară, dominând împrejurimile prin statura sa semeaţă. Secretul acestei măreţii: gnaisul. Şi nu un gnais oarecare ci gnaisul de Cozia.

  În Cozia trecutul Pâmântului se îmbină armonios cu istoria României. Drumeţia începe în prezent, lângă motelul Cozia. Câţiva metri mai sus ajungem în vremurile lui Mircea cel Bătrân. Alţi câţiva metri mai sus ne întorc cu o mie de ani înainte în antichitatea daco-romană. De unde urcăm prin dealurile cretacice pentru ca sus de tot să intrăm în antichitatea geologică a Terrei, Precambrianul.

Între 13 şi 19 august 2011 am avut ocazia să parcurgem Făgăraşul de la vest la est, mai precis de la Turnu Roşu (de fapt acces pe partea de nord până-n creastă la Chica Pietrelor) până la Plaiu Foii în Piatra Craiului. Informaţiile găsite aici în cadrul unor discuţii mai vechi şi ghidul despre Făgăraş al lui I. Giurgiu ( romania-natura.ro ) au fost foarte utile. M-am gândit totuşi că o sinteză cu sursele de apă întâlnite şi refugiile alpine de pe traseul de creastă este binevenită aşa că vă prezint situaţia întâlnită pe teren, august 2011. Rezumat cu sursele de apă întâlnite (sau menţionate în literatură) de la vest la est (în limita a 15-20 minute de potecă): mănăstirea Turnu Roşu: izvor sub troiţa de peste drum faţă de mănăstire şi 500 m în sus pe drum la un fost canton forestier. în zona vârfului Prislop, la cca. 45 minute din şaua de sub Chica Pietrelor, chiar în potecă. şaua Apa Cumpănită dar izvorul vzut de noi, în ceaţă, mustea din pământ şi parea mai degrabă potrivit pentru animale; se spune că sunt mai multe izvoare, de ambele părţi ale şeii. la obârşiile pârâului Suru între şaua Suru şi şaua Roşiile, mai multe izvoare, posibil sezoniere. lacul Budislavu dar trebuie coborât la lac. lacul Avrig; apa din lac n-aş recomanda-o pentru consum, există un pârâu în stânga...

Marcaje încîlcite în zona Gîrbova Iată cîteva impresii dintr-o plimbare făcută la Gîrbova, Sîmbătă 13 August 2011. Nu am băgat de seamă nici un indicator de direcție la cele patru drumuri ce pornesc de la cabană. Spre Clăbucet plecare nimereşte oricine, dar spre restul potecilor e mai încurcat: poteca (triunghi albastru) către Predeal e vizibilă doar dacă îţi dă prin cap să explorezi niţel liziera pădurii. în spatele cabanei este o potecă scurtă şi abruptă care duce repede în Valea Limbăşelului; nu a fost marcată niciodată. spre Azuga (iar triunghiul albastru) se vede departe şi cam neclar, pe Clăbucetul Taurului, o jumătate de stîlp iar dacă urci mai dai de un stîlp. Cred că de la cabană pînă la intrarea în pădure ar trebui patru stîlpi şi un indicator de direcţie şi timp. Cobor de pe Clăbucet şi continui pe marcajul triunghi albastru care duce în DN 1. Dau de o poiană – şi poienile sunt o pacoste căci ieşi din pădure dar adesea după traversare nu nimereşti intrarea în pădure din nou. Un stîlp e absolut necesar acolo. Poate din lipsa lui, poate din neatenţia mea intru în pădure cam pe stînga şi dau de o potecă foarte bună marcată cu...punct albastru (dar, repet în poiană nici o săgeată). Seara acasă m-am uitat pe...