SCURTĂ TROPĂIALĂ ÎN BUCEGI

Scurtă pauză pentru odihnă şi micul dejun. Din vale urcă spre noi zgomotele civilizaţiei, atrase parcă de liniştea ce ne înconjoară. Spre dreapta, ne ademeneşte pentru o nouă tură Creasta Picăturii. Cu  gândul la o cafea pornim iar la ora 8, 15.

Desprinsă din Platoul Bucegilor şi orientată aproximativ Vest-Est, Creasta Coştila- Gălbenele poate fi delimitată geografic, mai exact, din Brâna Mare a Coştilei până la Ţancul Ascuţit, deasupra Refugiului Coştila. Separă Valea Gălbenelelor spre nord de Valea Coştilei la sud. Cotată 3A, a fost parcursă în premieră în luna mai a anului 1936 de Niculae Baticu şi Toma Boerescu. Pereţii impresionanţi ce se lasă spre cele două văi sunt străbătuţi de o mulţime de trasee, de la gradul 2 la 5, avându-şi ieşirile în diferite puncte ale crestei.

Intrarea în traseu are trei variante:

-  din Valea Coştilei se desprinde un vâlcel ce duce până sub Pintenul Coştilei, punct socotit extrema estică a crestei;

- din locul numit Coama cu Jnepeni (aflat la est de Pinten), o şa ce separă Creasta Coştila-Gălbenele de Ţancul Ascuţit;

- din Valea Gălbenelelor.

Alegem ultima variantă care presupune traversarea în Valea Gălbenelelor peste şaua Coamei cu Jnepeni.

Ajunşi în firul principal al văii privim dezastrul provocat de  prăbuşirea unui tavan din Peretele Gălbenelelor, prăbuşire care a distrus traseul Tavanele de Argint. După circa 100m. ne abatem spre stânga din firul văii pe vâlcelul ce duce la tavanele de sub care începe traseul crestei. Înaintăm destul de anevoios şi cu mare grijă, toată această mare pantă, altădată bine înierbată şi cu o pădure de jnepeni pe ea fiind acum un grohotiş destul de instabil. Câteva pietre se rostogolesc peste noi dar e o alarmă falsă, două capre ne privesc superior şi după ce ne şuieră ceva pe limba lor o iau din loc.

Pe la jumătatea pantei se desprinde spre dreapta Vâlcelul Florilor de Colţi, cale de acces spre intrările unor trasee: fostul traseu Tavanele de Argint, Hornul Mare, Grotelor. Am făcut trei ore din Buşteni până pe brâna de sub uriaşul tavan, unde ne echipăm şi ne încurajăm reciproc!

Traseul, fără dificultăţi tehnice, un fel de plimbare “alpinistică” presupunând mai ales condiţie fizică, are totuşi câteva puncte ce necesită atenţie. Reechipat acum nu mult timp de bunul meu prieten Dan Vasilescu cu ancore chimice, chiar şi cele câteva pasaje mai sensibile nu pun probleme, asigurările fiind foarte ţepene. Mergem întins regrupând cam la 45-50m. şi ieşim din traseu după şase lungimi, la 12, 30. Ne dezlegăm şi strângem materialele pentru a parcurge mai lejer ultima porţiune până la Brâna Mare a Coştilei. Ce mai somn aş trage aici, pe pajiştea asta moale! Dar câţiva nori supăraţi parcă de reuşita noastră ne determină să nu zăbovim prea mult.

Supunem unui vot popular varianta de retragere. Deşi mi-ar fi plăcut Creasta Văii Albe cu Brâna Aeriană, mă supun majorităţii de două treimi care decide Valea Scoruşilor. Democraţia asta nu e bună de nimic!

Pe la jumătatea Scoruşilor o ploaie măruntă, asezonată cu ceva grindină, suportabilă atât fizic cât şi moral ne ia în primire... Din Strunga Gălbenelelor privim în jos spre valea cam neprietenoasă acum, trebuie numai ceva mai multă atenţie că s-a udat stânca. Din firul văii ridicăm privirea spre impresionantul Perete al Gălbenelelor brăzdat pe centru de hornul adânc din Traseul Furcilor, primul traseu de perete, de gradul IV, deschis de Niculae Baticu, Dan Popescu şi Ion Trandafir în 1935. În 1975 Nea Baticu refăcea traseul cu ocazia aniversării a 40 de ani de la premieră. Avea 66 de ani! În dreapta hornului o uriaşă pată gălbuie indică locul de unde s-a desprins placa din Furca Dreaptă. Traseu deschis în 1957 de Octavian Brătilă-Bulinel şi George Papp, traversarea plăcii era o provocare pentru căţărătorii de fineţe. Mărturisesc că am cam oftat şi eu pe acolo! Un alt minunat traseu distrus! Bombănim ploaia care nu ne lasă să facem poze, dar tot căscăm gura la traseele ce străbat  peretele: Tavanele de Argint, Hornul Mare, Grotelor, Profesor Oncescu, Trei Surplombe, Furcile, Furca Dreaptă, Surplomba Centrală, Surplomba Mare, Marele Tavan şi, undeva mult în dreapta Hornul Coamei.

Poteca noastră continuă prin Hornul Dintre Fire al Gălbenelelor şi prin pădurea de jnepeni până la punctul în care traversăm firul principal al văii. Ceva mai jos odihneşte monolitul uriaş care a fost tavanul prăbuşit din perete. Traversăm din nou Coama cu Jnepeni şi ajungem la Refugiul Coştila. Din cât am putut înţelege, grupul destul de numeros de aici participa la un fel de curs de alpinism. După o oră de odihnă pornim fără grabă spre Buşteni.

Într-o bocceluţă improvizată dintr-un tricou adunăm din mers ciuperci proaspete. Tot ne-am ales cu ceva din tura noastră!

Echipa noastră: Octavia Borteş, Daniel Drughi, Viorel Borteş