Comunitate

Caută

Evenimente
Vă recomandăm
Marathon Piatra Craiului



Marathon 7500



Bike marathon 4 Mountains



Cazare Predeal

cazare


Cazare, Pensiuni, Hoteluri

Parteneri
Zitec - software outsourcing romania

Ştirile Radio Cluj


Alpinet on TwitterAlpinet on Facebook
Bookmark and Share
Postat de: Viorel Borteş in de-ale lui Viorel Borteş

CREASTA BALAURULUI (BUCŞOIUL MIC)

Deşi după anotimp era încă toamnă târzie, zăpezile timpurii din zona montană promiteau o tură în condiţii hivernale, plimbarea noastră anticipând turele iernii ce va urma. Cum vremea se anunţa deosebit de frumoasă pentru sfârşitul săptămânii, iar condiţia noastră fizică era la un nivel destul de scăzut, ne-am propus o tură lungă dar uşoară prin Bucegi. Aşa a fost să fie Creasta Balaurului. Telefon la Mălăieşti pentru cazare, pregătirea logistică a turei, strictul necesar de bagaje şi plecarea din Bucureşti sâmbătă foarte de dimineaţă. Cazăm maşina la Gura Diham şi în timp ce ne pregătim debarcă lângă noi o gaşcă din care cel mai bine o cunoaştem pe Dana Grădinaru. Planul lor: Creasta Balaurului dar spre Omu! De aia n-am găsit locuri la Staţie! Ne amuzăm de întâmplare după care ne despărţim. Conform programului pornim spre Poiana Izvoarelor, Pichetul Roşu, Prepeleac, Mălăieşti. Popas de bere la Poiana Izvoarelor după care ne continuăm agale drumul bucurându-ne de vremea splendidă. E devreme şi facem halte dese din loc în loc să ne prăjim nasurile la soare.

F1a

Ajunşi la Mălăieşti am fi vrut să ne cazăm dar ceva cunoscuţi apropiaţi de-ai Salvamontiştilor de acolo ocupaseră locurile noastre, aşa că trebuie să ne mulţumim cu ce a mai rămas la anexă. Într-un târziu, după mai multe tentative nereuşite de a aprinde focul intr-un godin îndărătnic, suntem anunţaţi că ne putem duce la locurile noastre. Ghinion: îndărătnicul godin nu numai că abia ardea dar scotea un fum de te dădea pe spate. Curajoşi, ne aşezăm intr-o cămăruţă alăturată, neâncălzită, dar mai potrivită parcă micului nostru grup. Şi bine am făcut pentru că după o oră a mai apărut o ceată destul de gălăgioasă care, în mod inexplicabil, a fost încântată de camera mai mult ceţoasă decât călduroasă. Hotărâţi să tragem pe dreapta închidem cele două uşi ce ne separă şi ne retragem în răcoarea cămăruţei şi liniştea somnului. Dormim nesperat de bine şi la ora 5 dimineaţa ieşim în aerul rece al dimineţii. Ne aşteaptă un drum de câteva ore până aproape de Omu. Zăpada e pufoasă şi din ce în ce mai mare pe măsură ce luăm altitudine. Pe Hornul principal facem trei paşi înainte şi unul înapoi dar nu e nici un pericol. Ieşim în Şaua Hornurilor odată cu primele raze de soare. Ne oprim pentru poze şi admirăm spectacolul umbrelor dimineţii ce se ascund în vale.

F1

De aici starea zăpezii e total diferită: stratul nu prea gros e tare ca asfaltul şi alternează cu zone descoperite. Înaintăm uşor şi destul de repede.

F2

Decidem să nu mai oprim la Omu şi să ne odihnim abia în şaua dinaintea Bucşoiului. Sub noi, imensa căldare a Văii Morarului aşteaptă zăpezile iernii şi schiorii temerari. Paralelă cu Creasta Morarului şi având aceeaşi orientare geografică, vest-est, Bucşoiul Mic sau Creasta Balaurului este mai puţin accidentată fiind accesibilă oricărui turist bine antrenat.

F3_copy

Nici nu pornim bine şi dăm de urmele celor ce au urcat ieri. Din loc în loc sunt intersectate de urme proaspete de copite iar curând avem şi o întâlnire plăcută: un ţap solitar îşi face turul de dimineaţă în faţa noastră sau poate îşi caută tovarăşii de ciopor.

F4_copy

F5_copy

 

La început largă, acum creasta se îngustează fără a fi în nici un fel dificilă. Zăpada e minunată, înaintăm fără probleme până la Colţii Balaurului, loc din care creasta se tranformă iar în bulevard larg.

F6_copy

F7

Facem pauze dese pentru că e foarte devreme şi vrem să ne bucurăm sufletul şi retina cu imaginile ce ne înconjoară. În fundul văii se prelinge încet, urcând bătrâneşte, o ceaţă destul de deasă în care ne vom pierde şi noi dacă nu se va ridica.

F8_copy

Timpul însă se scurge şi, spre regretul nostru trebuie s-o luăm la picior. După o scurtă porţiune mai îngustă ajungem la capătul crestei dar nu şi la capătul turei. Ne oprim iar la o partidă de bronz înainte de a începe anostul coborâş prin pădurea de jnepeni ce acoperă coasta muntelui până în firul Văii Morarului.

F9_copy

F10

Până la jnepeniş avem parte totuşi de un tobogan, chinuit şi chiuit: zăpada moale nu ne-a răpit plăcerea alunecării pe călcâie.

F11_copy

Din păcate ceaţa ne învăluie încet-încet cu o mantie umedă prin care ne vom croi potecă  până deasupra Cantonului de vânătoare Valea Morarului. Odată ajunşi aici simţurile noastre sunt agresate din mai multe părţi: auzul de muzica la maxim, gustul de mirosul ce se ridică de pe un grătar, setea de vodca şi berile participanţilor la festin. Ameţiţi, greşim poteca şi aproape călcăm în buda locului. Însoţiţi de râsete şi priviri curioase ne abatem spre drumul cel bun care ne duce în vreo treizeci de minute până în Valea Cerbului. Drumul forestier până la Gura Diham ne dezvăluie un nou mod de parcurgere a traseelor montane: patinajul neartistic-dezarticulat, adică fiecare se descurcă cum poate pe gheaţa peste care curge apa de pe versantul din dreapta. La cabană e ceva agitaţie, ATV-uri şi jandarmeria montană se fâţâie de colo-colo. În timp ce ne strângem lucrurile apare şi ceata Danei, de la care aflăm şi motivul: un accident pe Valea Cerbului, din fericire doar ceva coaste rupte. De, se mai întâmplă!  Schimbăm impresii după care ne vedem fiecare de drumul nostru. A fost o tură frumoasă, nu suntem prea obosiţi dar nici foarte zburdalnici.

Aşteptăm iarna adevărată cu cine ştie ce ture!

Echipa noastră: Octavia Borteş, Daniel Drughi, Viorel Borteş.

Autor: Viorel Borteş
Vizualizări: 10205, Ultima actualizare: Joi, 14 Feb 2008


Comentariu
Gloria-Ioana Demidov Gloria-Ioana Demidov, Marţi, 19 Feb 2008, 11:31

Frumoasa tura! Eu n-am facut nici hornurile si nici Bucsoiul... inca:-D

Comentarii pentru acest articol
Autentifica-te sau inregistreaza-te pentru a inscrie comentarii