Comunitate

Caută

Evenimente
Vă recomandăm
Marathon Piatra Craiului



Marathon 7500



Bike marathon 4 Mountains



Cazare Predeal

cazare


Cazare, Pensiuni, Hoteluri

Parteneri
Zitec - software outsourcing romania

Ştirile Radio Cluj


Alpinet on TwitterAlpinet on Facebook
Bookmark and Share
Postat de: Iulius Carebia in de-ale lui Iulius Carebia

“Am plutit cu norii deasupra de vulcan / Am fost cel mai bogat din lume cand n-aveam niciun ban” zicea Baniciu intr-unul din cantecele sale. Exact asa am simtit cand am pasit pe varful muntelui Merapi din Sumatra, una dintre cele mai mari insule ale Indonesiei.

Tot atunci am realizat care-i cea mai mare satisfactie personala, sau ce-mi place cel mai mult sa fac pe lumea asta si anume...sa ies afara din lume, sa pasesc pe alta lume. Si cum fac asta? Pasind pe Luna.

Am descoperit niste locuri de pe Pamant care arata ca si Luna. Ei bine, sunt niste deserturi vulcanice, acoperite cu cenusa fina de culoare neagra sau maronie, pe care atunci cand pasesti te simti ca pe alta lume. Te simti martor la creearea lumii, iar sentimentul este primordial.



muntele Merapi ce emana fum si cenusa deasupra Sumatrei


Altfel zis, sunt de vreo 9 luni in Indonesia, timp in care m-am aclimatizat cat se poate de bine atat cu climatul cat si cu mentalitatea indoneziana. Acuma insa a venit timpul sa pasesc din nou spre alte taramuri. 

Inainte sa plec la drum ma confrunt din greu cu autoritatiile locale, in special cu oficiul de Imigrari si cu Politia locala pentru a-mi extinde visa de student si a lua permisul de calatorie in Papua, spre unde ma indrept. Boala de nervi, vorba unui prieten, nu alta dar in final in preziua plecarii reusesc sa obtin toate documentele calatoriei: viza, permis de iesire, scrisoare de calatorie si permis special pentru Papua plus fondurile materiale necesare.

Pornesc din mijlocul Sumatrei, de sub linia Malaysiei si ma indpre spre Est, cat mai spre Est. Traversez Java in decurs de 2 saptamani vizitand diversi prieteni si in final ajung exact in mijlocul Indonesiei intr-o insula numita Lombok.



 harta google a Oceaniei, in centru-sus Indonesia


Lombok face parte din marele arhipelag Indonesian, situata langa arhicunoscuta Bali, pe care n-am reusit s-o vad pentru c-am dormit bustean in autobuz si pe vapor. La fel ca si Bali, Lombok e cunoscuta pentru plajele exotice si viata turistica. Dar si pentru Rinjani, muntele de foc care-ti fura privirea de indata ce-ai pasit pe insula.

Aici il intalnesc pe Dragos, un vechi prieten de mai bine de 10 ani din Timisoara, care si-a inchiriat apartamentul si isi duce veacul in Mataram, capitala insulei. Acuma are probleme la cu oficiul de imigrari. Trebuie sa obtina permisul de iesire din Papua spre sfarsit de august, asa ca nu poate sa ma insoteasca pe munte. Asa ca voi merge singur, el intre timp imi va da toate detaliile.

 

Muntele Rinjani, este un vulcan activ, care face parte din centura Cercului de Foc al Pacificului. Ultima oara a erupt acum 4 ani si a ingropat totul in lava. Asta se intampla in Indonesia destul de des, cam la fiecare 2 ani. Se intalta la 3726m deasupra marii.

Practic arata ca  o galeata de nisip intoarsa pe dos, peste care torni o cana cu apa. Are niste versanti domoli si lungi, iar in top are un crater imens si un lac vulcanic de culoare albastra, care s-a format in urma unei eruptii catastrofale. Tot acolo se gaseste recentul vulcan care a erupt de curand si si-a varsat lava in lac. Este foarte faimos in lumea intreaga, iar ca atare mii de turisti intra in Parcul National an de an in special sa vada rasaritul din creasta.


Vulcanul nou format si lacul vulcanic


Din Mataram, capitala micutei provincii Lombok plec la 6 dimineata cu o suita de motociclete, autobuze, si pick-up-uri ca sa ajung la poalele muntelui. Indonesia, ca si o mare parte din Asia sufera de un rasism incredibil. Atat pozitiv cat si negativ. Omul Alb poreclit "bule", cu accentul puternic pe le este considerat om superior si bogat. Este omul care le-a adus Indonesienilor Coca-Cola si motocicleta, lucruri care fac viata mai usoara. Ca atare f. multi oameni se agata de tine, te ajuta, te transporta, fac totul pentru tine, doar din motiv de oportunism, ca aspect pozitiv. In acelasi timp in zonele turistice, toti te taxeaza dublu sau chiar triplu.

Asa ca negociez la sange cu ei, fac show in autobuze, dar e ceva la ordinea zilei, pana la urma scot totul la pret de localnic, cum de altfel sunt si eu, dar ei nu ma cred. La fel si pt. intrarea in parc, unde trebuie neaparat sa iau ghid, cu 100$ pe zi, dar eu ma atasez unui grup de studenti si ma prezint membru "Mapala" (organizatie studenteasca de mers pe munte) si intru cu 1$. Asa mai merge! 

Muntele consista intr-un urcus domol apoi aspru, o sa pe la 2700m si un grohotis groaznic pana pe varf. As vrea sa campez in sa la noapte, asa ca o iau la pas. Prietenii indonezieni sunt lenesi si f. gros imbracati la 35 grd. 


porter coborand de pe munte cu desaga in spinare

Peisaj de savana. Asa arata tot drumul, pe dealuri molcome, intrerupte de diversi torenti de lava uscata si copaci singuratici. Pe drum toata lumea ma intreaba de ce n-am porter sau ghid. Mapala! e raspunsul meu, al carui membru sunt de cand am ajuns in Indonesia. Porterii cara greutati infernale pe spate, atasate de un bambus. Cara toate lucrurile inutile pt. turisti, gen Coca-Cola si scaune pliante. Si sunt desculti.


Ma intalnesc cu diversi oameni din toata lumea asta mare si cu care mai tot povestesc. Ma intalnesc cu un grup de plimbareti din Jakarta, iar o fata e din Sumatra, din zona mea (sa zic asa). Ma invita a doua zi la un Rendang (mancarea indonesiana considerata nr.1 in Lume de BBC ce consta in carne de vita fiarta in lapte de cocos pana se face murata si se serveste cu sos de alune si orez.) Nu pot sa refuz, ne dam intalnire la lac a doua zi.

Inainte de a apus, pe la ora 18 ajung in sa. Toata lumea ma priveste suspicios, dar eu ma duc spre porteri cu care povestesc. Eu nu am cort, acolo bate vantul, dar voi dormi la ei in cort. Asta o stiam din start, un avantaj al omului alb. Dar ma rasplatesc le duc 2 pachete de tigari locale, aromate cu cuisoare, la care sar ca vorba aia, fata mare la maritat. (Procentul fumatorilor in Indonesia este de 99% in randul barbatilor dintr-o populatie de 250 milioane oameni). Ma si servesc cu mancare dar o impartim cu a mea. Ceaiul e delicios cand are condimente in el. (Indonesia se numara printre tarile gustoase, care contine insulele Maluku, insule de provenienta a scortisoarei, cuisoarelor, nucsoarei...)

Seara e ziua unui francez, ii daruiesc o stea (Bintang in indonesiana), berea locala, vad din nou Crucea Sudului pe cer si ma retrag in somn imbracat la maxim pentru a dormi. Binenteles nu pot dormi deloc, indonezienii mei fumeaza in cort de rup! (stiti vorba aia..a fuma ca turcii, ei bine eu cred ca turcii fumeaza ca indonezienii), iar altul are chef de romantisme la telefon. Asta ca suntem 6 oameni sub o tenta, care aduce a cort.

Dimineata la ora doua trezirea, plecam spre varf. Un ceai, o tigare la baieti, si pornim vioi. Ar trebui sa fim pe varf la ora 6. Totul merge lejer, e frig...iar fix inainte de varf incepe urcusul titanic. Plin de grohotis. Doi pasi inainte, 1 inapoi, iar la ora sase pasesc pe varf epuizat. Mi-am pierdut tot antrenamentul in zona tropicala. Dar cand reusesc sa-mi trag suflu...pac! soarele apare si lumea canta si urla!







Se vede in lung si-n lat, vad insule, vad marea vad cat ma tin ochii. Dar e ce deosebit, si absolut deosebit pe muntele asta e acea piramida holografica ce se creeaza la rasarit.
S-au mai scris articole despre piramidele holografice, ce sunt niste fenoemene optice ce apar la diferite momente ale anului, de ex. solstitiul de vara sau echinoctiul de toamna...mai ales prin Ceahlau, dar aici, datorita Ecuatorului si a pozitiei soarelui se formeaza intotdeauna acea umbra triunghilara.
Soarele lumineaza muntele care se proiecteaza pe vazduh in forma unei prisme perfecte, chiar daca muntele are forma total diferita. E fantastic.

Sunt un adevarat fan al fenomenelor meteorologice, am vazut aurore boreale, vanturi solare, mari curgatoare de nori, halouri, spectre Brocken, diverse curcubee, caini de soare (sun dogs), eclipse, pilari de soare si gheata, noapte polara, soarele de mijlocul noptii si de mult asteptam piramida solara.
Nu-ti trebuie multe sa fii fericit! Dupa cum am zis mai sus..."Am fost cel mai bogat din lume / Cand n-aveam niciun ban"




piramida holografica peste Rinjani



Pe varf a fost asa de frig incat am sarit si topait intr-una sa ma-ncalzesc. Dar nu mi-a pasat, eram fericit.
Coborarea pe grohotis a mers ca pe schiuri, intr-un ceas am fost la baza. Am putut vedea in lumina soarelui si vechiul crater vulcanic ce a ramas in urma unei explozii vulcanice vechi.




craterul vechiului vulcan 


La corturi jos, am dormit o ora intr-o muzica de chitara. Apoi am pornit spre lac sa-mi primesc portia de rendang si sa fac o baie termala.
Am coborat pe una dintre cele mai minunate vai pe care le-am vazut vreodata. O culoare verde puternic, cu un lac albastru, peisaj de savana din nou, oameni venind din toate partile si pasari ciripind. Am tras de timp cat am putut, am stat si admirat, am inspirat tot aerul de munte si am incercat sa ma feresc de soarele care m-a ars complet.




Valea si Lacul vulcanic


Ajung la lac, o caut pe tipa aia din Sumatra sa mananc rendang, dar n-o gasesc, in schimb o multitudine de pescari ma servesc cu peste proaspat. Si cu orez! Orezul e de calitatea I, pot sa-l deosebesc lejer, deoarece din august anul trecut mananc cel putin de doua ori pe zi orez, ingredientul numarul I in lume.
Baietii ma invita sa petrec noapte cu ei, dar ii refuz amabil, eu ma indrept spre baile termale.




pescari Indonezieni


Si putin suparat ca n-am papat rendangul ala, pe care si-acuma il visez, o iau spre Goa Susu (pestera de lapte), o zona geotermala, la 1km in aval de lac. Asa scrie pe tabla.
Acolo ajung si o multitudine de oameni se uita la mine ca la urs. Sunt dezhidratat si nu pot sa vorbesc cu ei. Dar ma linistesc putin si incep in vorba.
Am darul Blarney din plin, asa ca in cateva minute ma inteleg cu minune cu toata lumea. Nici nu stiu ce cort sa aleg, iar taiteii cu orez, mancare pur indonesiana merge din plin. Am si eu o conserva de peste, pe care nu reusesc s-o deschid, n-am cutit la mine. In Indonesia nimeni nu are cutit, dar baietii ma ajuta cu paranga (parang - maceta pe care toata lumea o foloseste aici, pentru a-ti gasi de mancare, de baut si a-ti face adapost peste noapte). Au ciopartit-o asa fain, ca nici n-am stiut pe unde s-o mananc. In Maluku, cand am fost in jungla, inclusiv fetele de generala/liceu purtau paranga dupa ele. Si am vazut mesteri facand scanduri numa din paranga. Genial!


Aici sunt bai termale si pestera cu sauna. Le-am testat pe amandoua, iar ca atare am petrecut o buna parte din seara relaxandu-ma si balacindu-ma in apa fierbinte cu oamenii sfinti. Oameni Hadji, care au fost la Mecca.




bai termale la pestera de lapte

A doua zi la 6 dimineata am pornit la vale. Mesterii s-au oferit sa-mi fie ghizi. Daca In preziua urcarii fiecare ma lua la intrebari de ce n-am ghid sau porter, ei acuma am 10 oameni ai padurii.




oamenii padurii

Traseul e dificil de greu, traverseaza brane alunecoase si sus-cocotate, iar eu sunt uimit sa vad femei batrane cu cotaritza pe cap (cum sunt babele in Banat), urcand desculte pe poteca aia gen Brana Aeriana. Facem un popas si il va pe alt mester care n-are ce face si aprinde un foc imens dintr-o nuca de cocos putrezita si din tigara!!! Deci eu ma chinui cel putin 15-20min sa aprind un nenorocit de foc..si omul padurii l-o aprins dintr-o tigare, a scuturat nuca de 3x si a focul a fost numai bun! Am ramas profund impresionat! Si am invatat in Maluku sa fac focul si din bambus si din cocos..dar tot degeaba!



coborare pe brane

Trec pe langa niste cascade faine, prin padure, iar in vreo 5 ore ajung intr-un sat traditional Lombok. Acoperisuri din paie, oameni primitori si primitivi in acelasi timp. Negociez c-un copil si fac de-un ojek (motocicleta taxi) pana la terminal unde incredibil!! autobuzul a plecat la ora fixa la ora 14, ceea ce nu se intampla in Indonesia. Fiind o tara lejera si mult relaxata mintal, totul intarzie si nimic nu are ora fixa. In afara de autubozul vietii care a plecat.

Un mester local vine la mine sa ma ajute, dupa cum am spus, cultul omului alb. Are un prieten care ma ia cu masina pana in urmatorul oras de unde iau autobuz, imi cere 10 mii rupii, echivalentului unui dolar, dar eu fiind foarte obosit inteleg 100 mii rupii, adica 10 dolari (in Indonesiana cuvintele sunt apropiate: sepuluh - 10; seratus - 100) si argumentez cu el ca nu-mi place sa fiu furat si ca daca vrea turisti sa mearga in sus pe rau.

Film cu prosti, eu ii ofer 20 mii, el imi cere 10, eu obosit nu inteleg. In cele din urma il las in pace si fac autostopul. Ma pescuieste o familie din Singapore care nu au auzit de Romania. Imi place, e mai bine ca-n Europa, unde toti stiu de Romania ca fiind o tara cu oameni similari indonesienilor mei.

Pe drum realizez ca ce gresala am facut cu omul dinainte si ma pufneste rasul. Rad de mine, dar sunt fericit!

Ajung in Mataram, ma odihnesc, scriu articolul si pregatesc plecarea spre tarumurile Papuei si a Noii Guinee.


Text & Foto: Iulius Carebia
Lombok, 20 iunie 2012



Nota:

Crucea Sudului este cea mai cunoscuta constelatie vazuta de pe Pamant. Se afla in emisfera sudica, se poate distinge relativ usor pe cerul limpede, iar cateva tari din Oceania ii poarta emblema imprimata pe al lor steag.

Gandit si analizat in decurs de 5 luni de zile, proiectul porneste din vestul Indoneziei si are ca destinatie Noua Zeelanda, urmand tinuturile Papuei, Noii Guinei si a Australiei.

Prezinta o comparatie socio-culturala intre Indonezia traditionala, Papua Noua Guinee tribala, Australia aboriginala si a culturii maori din Noua Zeelanda.

Este al doilea mare proiect al meu, realizat din fonduri proprii, dupa cel nordic de acum 2 ani, avand aceeasi durata, dar de data aceasta il puteti urmari ca pe un photo-blog.

http://southcrossbadge.wordpress.com/

Autor: Iulius Carebia
Vizualizări: 7327, Ultima actualizare: Joi, 21 Iun 2012


Comentariu
Florin Stana Florin Stana, Miercuri, 20 Iun 2012, 11:56

Bravo Iulius. Asa cum stai tu cu capul in jos, nici nu e de mirare ca nu ai inteles cat costa biletul:)

Florin Ghiban Florin Ghiban, Miercuri, 20 Iun 2012, 13:14

Bravo fratzika!!! si la mai mare;)

Fără foto Dan Loghin, Joi, 21 Iun 2012, 14:24

Felicitari din inima! Nu e putin lucru!
Bravo! La mai mare si la mai bine!

Geta Oltean Geta Oltean, Joi, 21 Iun 2012, 14:33

respect! bravo fratzica!

Comentarii pentru acest articol
Autentifica-te sau inregistreaza-te pentru a inscrie comentarii