Comunity

Search

Events
Don't miss
Marathon Piatra Craiului



Marathon 7500



Bike marathon 4 Mountains



Cazare Predeal

cazare


Cazare, Pensiuni, Hoteluri

Partners
Zitec - software outsourcing romania

Ştirile Radio Cluj


Alpinet on TwitterAlpinet on Facebook

Diaries - Avalanşa din Baiului

Bookmark and Share

Avalanşa din Baiului

Scriu acest articol în ideea că poate fi de folos celor care merg pe munte. Munţii Baiului nu sunt consideraţi ca periculoşi din punct de vedere al avalanşelor datorită, pe de o parte, înălţimii relativ mici în comparaţie cu vecinii lor Bucegi, cât şi, pe de altă parte, numărului mic de turişti care îi vizitează, ceea ce face ca frecvenţa accidentelor să fie foarte mică.

Pentru cunoscători însă, unele pante mari, cum sunt cele din fundul Văii Rele sau cele de sub Unghia Mare vor fi evitate întotdeauna pe timp de iarnă. Un salvamontist cu experienţă de la Sinaia spunea că mai ştie şi despre alţii care au avut parte de câte o „tăvăleală” la coborârea la liber, fără potecă, din zona înaltă, fără însă ca asta să aibă consecinţe grave.

De data aceasta avalanşa s-a petrecut cu totul atipic, respectiv la circa 1300 m altitudine, la limita pădurii. Mergeam de câteva ori pe an în zonă în toate anotimpurile, la plimbare, ca tură de week-end de o zi. În imaginea de mai jos este schiţat traseul nostru în ziua de 6 februarie 2010.

Traseu_general

Avalanşa a fost declanşată de noi, zăpada rupându-se de restul celei de pe versant la circa 2-3 metri deasupra noastră. Distanţa dintre noi era de circa 6-7 metri. Mai întâi a plecat o placă de suprafaţă cu mine, iar apoi, am constatat după oprire, că a plecat până la nivelul ierbii toată zăpada pe o lăţime de circa 80 m, ca şi cum ar fi fost secţionată. Mi se păruse că am plecat doar eu, dar plecasem toţi trei. Secţiunea se întindea de la circa 20 m în urma locului unde eram când a pornit la circa 60 m mai de parte faţă de locul respectiv. Restul zăpezii, de deasupra sau dinainte şi spate a rămas pe loc. Viteza a fost relativ mică până la intrarea în pădure, dar a crescut după intrarea în pădure, mai puţin în cazul meu, mai mult pentru al doilea, Dragoş, şi în special pentru al treilea dintre noi, Mihaela, datorită pantei ceva mai mari în pădure pe direcţia sa. Astfel că eu m-am oprit după circa 25 de metri în pădure, după o curgere totală de circa 50 m, Dragoş după circa 70 metri de la intrarea în pădure, iar Mihaela abia după circa 150-200 m, aproape de firul văii. Nici o clipă nu am fost complet acoperiţi de zăpadă, care avea doar circa 70 cm, însă am atins copacii din drum. Pe direcţia lui Dragoş au fost nişte tufe care în care s-a agăţat cu piciorul ceea ce i-a încetinit curgerea şi s-a oprit curând după aceea. Eu m-am lovit tangenţial de un copac (curgeam cu capul înainte) şi din asta m-am răsucit în jurul lui ceea ce m-a scos din şuvoiele care se formaseră printre copaci. În cazul Mihaelei lovirea a fost fatală, decesul survenind instantaneu, după constarea ulterioară a medicului legist. Noi nu am ştiut asta şi am încercat să o resuscităm timp de o oră, sub îndrumarea telefonică a unei asistente de la Salvamont Azuga. Apoi am coborât la Sinaia, pentru că venise noaptea.

Când am revenit săptămâna trecută să caut locul unde se oprise Mihaela, acesta arăta astfel (l-am identificat după căciula albastră din dreapta):

Locul

Pentru altitudinea respectivă nu era menţionat risc de avalanşă la momentul turei, zăpada fiind intermitentă (pe tot drumul de-a coasta până acolo marginea potecilor de oi nu era acoperită de zăpadă), dar ceea ce a contat a fost starea particulară a zăpezii, tare deasupra, însă moale la bază în acel loc (ceea ce a făcut-o să nu stea susţinută în numeroasele poteci late de oi), precum şi faptul că panta era mai mare în pădure decât pe pajiştea adiacentă, cel puţin pe direcţia celui de al treilea dintre noi. Primăvara Mihaelei îi plăcea foarte mult să meargă în acele locuri, ca să vadă brânduşe şi ghiocei. 

Ghiocei

Dumnezeu să o odihnească.

Icoana_Jos

 

Icoana_Jos2

 

Icoana_Sus_2

 

Icoana_Sus

În concluzie, se pot întâmpla avalanşe şi la altitudini foarte mici, iar munţii noştri sunt plini de zone asemănătoare, peste care adesea trecem în grabă spre, sau dinspre zonele alpine.

Author: Virgil Iordache
Uploaded by: Virgil Iordache
Views: 20447, Last update: Sat, Apr 3, 2010



Links to the Mountain Guide:
Muntii BAIULUI  


A photo [Not found]

An article [Not found]

A trail
Azuga-Piriul Limbasel-Pastravaria Limbasel-Valea Azugii-Valea Cazacu-Piriul Frumoasa-Piriul Unghia Mica-Piriul Stevia-Piriul Rosu-Cabana Susai


Obiective: valea Azugii, păstrăvăria Limbăşel, Muntele Susai. Timp necesar: 3½ - 4 ore . Drum forestier: potecă spre cabana Susai (marcaj - triunghi roşu, în ultima parte).



Este un traseu uşor de parcurs atît din aval în amonte (plecând din oraşul Azuga), cît şi invers (coborând de la cabana Susai). El poate fi utilizat parţial pentru ascensiuni în Munţii Neamţului, la vârfurile- Paltinu, Neaniţu, Ştovia, Husu, Unghia Mare, Cazacu etc. Se pleacă din staţia de autobuz de lîngă biserica din centrul oraşului, către est, urmărind şoseaua care străbate localitatea pe aproape 2 km. Pcntru turiştii care nu doresc să viziteze orasul, intrarea în trascu se va face de la staţia fînală a liniei de autobuz aflată în margineade est a oraşului Azuga. Înainte de plecare se impune un scurt tur de orizont în care se pot urmări: spre sud culmea împădurită Sorica; în SV, prin. deschiderea Prahovei, peste creasta cu molizi a Clăbucetului Baiului, o parte din abruptul Bucegilor Între Jepi şi Coştila; către est, albia râului Azuga şi vf. Rusu; la nord, deasupra caselor, apare Plaiul lui Moş Mihai, ce coboară din Clăbucetul Taurului şi care spre Azuga se termină cu un versant cu pantă mare, împădurit cu molizi şi pini. Înaîntăm spre est, prin oraş, lăsăm pe dreapta fabrica de postav, fabrica de bere, întreprinderea de vinificaţie, iar pe stânga cea mai mare parte a zonei rezidenţiale a oraşului. Totodată, către vest, dispar treptat din cîmpul privirii Jepii şi Caraimanul, dar se deschide o perspectivă frumoasă asupra sectorului superior al văii Cei'bului, Colţii Morarului, vf. Bucşoiu. După aproape 30 minute de la plecare suntem la capătul estic al oraşului. Spre sud (dreapta) se văd versanţii împăduriţi ai văii Urechea, ale cărei izvoare se află sub vârful omonim. În ultima parte a traseului, drumul asfaltat continuă cu o şosea forestieră. La confluenţa cu Limbăşelul (principalul afluent de pe dreapta râului), drumul se bifurcă. O variantă urcă spre nord, în lungul Limbăşelului, până la cabana Susai. Poate fi utilizat la încheierea ex-cursiei, pentru întoarcere la Azuga (1 oră si. 30 minute). Cea de a doua variantă se desfăşoară către nord-est, urmărind albia Azugii. În amonte de confluenţă, pe stânga drumului, se află păstrăvăria Limbăşel, ale cărei înstalaţii şi bazine pot fi vizitate. De asemenea, din spatole păstrăvăriei se poate urcă pe potecă, prin pădure, la plaiul şi stânele de pe vârful Clăbucetul Azugii (2-21/2 ore; suiş anevoios în prima parte).

Continuăm traseul pe valea Azugii; după circa 15 minute, direcţia se schimbă către est. În ultimul plan, la limita superioară a pădurii, vedem vf. Rusu, iar către sud (în dreapta) un vârf acoperit aproape în întregime de pădure (aparţine culmii Unghia). Se depăşeşte apoi confluent a cu pârâul Cazacu, la obârşia căruia se observă vârful cu acelaşi nume (despădurit). La el se poate ajunge pe valea Cazacu, pe o potecă. După câteva minute, albia Azugii şi drumul descriu un cot larg către sud, iar un pîrîiaş de pe dreapta face o cascadă de 3-4 m înălţime pe un prag format din mamo-calcare dispuse aproape vertical. O nouă schimbare de direcţie către NE până la confluenţa cu pârâul Frumoasa, unde albia Azugii se lărgeşte foarte mult. Suntem la capătul a 90 minute de la plecare şi se poate face un mic popas. Spre sud, pe valea Frumoasa, urcă un drum forestier (circa 3,5 km). Din el, spre est, pe potecă, se poate ajunge la vf. Unghia Mare şi vf. Rusu.

Continuăm traseul pe valea Azugii. Timp de 30 minute străbatem un sector mai îngust al văii şi destul de bine împădurit. La confluenţa cu pârâul Unghia Mica (pe care există amenajări hi-drotehnice), drumul îşi schimbă direcţia către nord. De aici, valea se lărgeşte foarte mult. Se trece printr-o suită de poieniţe cu flori multicolore, cu molizi şi brazi tineri. Către sud se poate urmări profilul ascuţit al vf. Unghia Mare, iar spre vest versantul estic al Clăbucetului Azugii. În albia Azugii există praguri amenajate pentru creşterea păstrăvilor. La confluenţa cu pârâul Ştevia, pe dreapta, în pădurcă de conifere, se vede silueta unei cabane silvice. Aici, către dreapta (est), pe valea Şteviei, urcă la vf. Neamţu un drum forestier şi o potecă.

Încă 25-30 minute, traseul continuă pe drumul de lîngă albia râului, care se menţîne mai întâi pe stânga, apoi pe dreapta acestuia; valea se îngustează, iar pădurcă devine mai deasă; se trece pe lîngă cîteva barăci, se depăşeşte confluenţa cu pârâul Roşu, de lîngă care se poate urcă pe potecă, pe culmea Retevoi, la cabana de vinătoare Lacul Roşu. În continuare, pe valea Azugii, după încă 40 minute, se ajunge într-o poiană unde se întîlnesc semne de marcaj turistic (triunghi roşu) care due spre stânga la cabana Susai, iar spre dreapta la Lacul Roşu. Către nord, drumul forestier continuă la obârşia Azugii.

După cîteva minute de odihnă la margineaalbiei Azugii sau pe banca de pe dreapta drumului se reia traseul spre stânga la cabana Susai, pe poteca mai lată îndicată cu marcaj turistic (triunghi roşu). La început panta este aceentuată şi necesită efort, apoi survin patru altemanţe de sectoare cu înclinare mai mica şi mai mare. Poteca se strecoară printr-o frumoasă pădure de conifere, apoi prin poieniţe din care, peste vârfurile arborilor, către nord-vest, pot fi zărite crestele Postăvarului şi Pietrei Mari. După 30-40 minute şi după ce se parcurge o diferenţă de nivel de circa 200 m se întră într-o poiană ceva mai lar-gă, din care se iese pe culme; în mijlocul aces-teia se află cabana Susai. Aici există cîţiva stâlpi de marcaj cu săgeţi pe care sunt inicate traseele ce pot fi urmărite: cruce albastră spre Clăbucet-Plecare (2Vi ore) (traseul 12); cruce rosie, bandă roşie spre Predeal, prin Cioplea (11/4 oră); cruce roşie către Piatra Mare (31/4 ore).

De la cabana se poate coborî şi spre oraşul Azuga, urmărind drumul pietruit care pleacă de la sud vest de aceasta, pe sub vf. Cocoşului, pe valea Limbăşelului. Îndiferent de varianta aleasa, se impune ca în momentele de repaus să se realizeze un scurt tur de orizont spre est, sud şi sud-vest (vezi traseul 13).


 

Comment
Alin Ciprian Ciulă Alin Ciprian Ciulă, Tue, Apr 6, 2010, 12:05 pm

Virgil, nespusa parere de rau pentru cele intamplate...

Şerban Sîmbotelecan Şerban Sîmbotelecan, Fri, Apr 9, 2010, 2:18 pm

Ma alatur cuvintelor lui Alin...

Fără foto Visatorul -, Mon, Apr 12, 2010, 6:05 pm

Nu cred ca cineva s-ar fi gandit ca poate exista un asemenea risc in acea zona... Din pacate natura ne dovedeste inca o data cat poate fi de periculoasa si de neprevazuta. Iti multumim ca ai avut puterea sa scrii aceasta avertizare.

Crina Sarbu Crina Sarbu, Tue, Apr 13, 2010, 11:12 am

Da, cateodata cuvintele sunt sarace in a exprima empatia... Dincolo de asta insa, si eu iti multumesc ca ai avut puterea de a scrie acest articol, pentru ca si eu cunosteam Baiului ca "inofensivi" din acest punct de vedere. M-a frapat stirea prezentata la TV, mai ales ca s-a trecut repede peste ea, sau cel putin o explicatie ulterioara eu nu am mai vazut... Carari ocrotite iti doresc.

Teo Paraschiveanu Teo Paraschiveanu, Fri, Apr 16, 2010, 10:00 pm

Dumnezeu s-o odihneasca pe Mihaela si tot respectul pentru ca ai scris acest articol! Sa ai parte de prieteni aproape!

Fără foto Andrei Anghel, Wed, Apr 21, 2010, 9:21 am

Da... am parcurs cele scrise in articol... acum cuvintele sunt de prisos... regret cele intamplate si ma alatur si eu celor ce si-au exprimat respectul si compasiunea fata de eveniment.
Depasind putin momentul acesta, vreau sa comentez putin aici faptul ca, greseala cu adevarat mare si pe care Muntele nu a iertat-o este ca, indiferent de unde se parcurge un traseu in conditii de iarna, se incearca si se va merge OBLIGATORIU pe linia crestei (a culmii) si NICIODATA pe curba de nivel!!!
Il contrazic pe "Visatorul" ca "cineva nu s-ar fi gandit vreodata ca pe acolo ar exista risc de avalansa". Riscul de avalansa nu se afla doar in muntii inalti sau cu o declivitate importanta. Sunt multe astfel de zone care sunt tratate adesea de multi "cunoscatori" il ale mersului pe munte foarte superficial, si iata unde se poate ajunge.
Adaug aceste cuvinte deoarece de-a lungul timpului am intalnit tot felul de oameni pe Munte, care mai de care cunoscatori... Asa ca, macar sa invatam si sa nu mai repetam greselile deja intamplate.

Virgil Iordache Virgil Iordache, Wed, Apr 21, 2010, 7:56 pm

Andrei, daca ti neaparat sa cauti greseli, sigur ca se pot cauta si eventual gasi. Insa nu asta a fost ideea acestui articol, ci doar sa comunice un fapt de munte celor interesati, ca schimb de experienta si poate de emotii. Daca citesti cartea Avalansa de Mircea Noaghiu sigur ca poti gasi n "greseli" facute de trupa aceea de alpinisti, insa nu pentru asta a fost scrisa cartea, ci pentru a comunica o experienta celor pasionati de munte. Oamenii aia si-au asumat niste riscuri si au vrut sa faca ceva, asta e tot. Au avut ghinionul sa nu le iasa, altora le-a iesit. Asta e muntele.

In legatura cu regula crestelor pe care o invoci:

Orice om de munte stie ca ideea e pur teoretica. Cum iesi in creasta Fagarasului doar pe creste de ex, in zona centrala? Faci un 2A iarna? Sau cum ajungi pe creasta Bucsoiului la Omu iarna tinand doar creasta fara sa mergi de loc pe curba de nivel? Doar cine n-a facut-o poate spune ca se poate. Sau, mai simplu, cum ti creasta de la Poiana Izvoarelor sau cabana Diham la Gura Diham? Regula este ok in principiu, dar are doar valoare euristica, o aplici oricand e posibil, traversarile si mersul pe curba de nivel sunt mereu obligatorii.

In cazul nostru poteca era incomplet acoperita de zapada, adica pur si simplu se vedea marginea de iarba in foarte multe locuri. Fata era incomplet acoperita de zapada, pe alocuri iesea iarba din zapada. Altitudinea era cu 100 m mai jos decat Poiana Izvoarelor, Cota 1400 sau cabana Diham. Daca tu ai mai auzit de un astfel de caz de avalansa la altitudinea asta in conditiile astea da-mi te rog un exemplu.

Tocmai pentru asta am scris articolul, ca iubitorii de munte sa stie ca se poate intampla si asta si sa actioneze in consecinta.

In rest, chestii de gen scris cu majuscule sfaturi inaplicabile cred ca nu isi au rostul intr-un site de oameni de munte care stiu despre ce e vorba. Muntele nu e militarie, e o experienta spirituala si un risc asumat, pentru cei care iubesc asta. Restul oricum stau acasa.

Fără foto Rodica Mihalache, Fri, Apr 23, 2010, 4:36 pm

Articolul a fost un avertisment pentru cunoscatori sau nu, ai muntelui! Poti gresi si atunci cand esti foarte experimentat! Dar cand pleci in drumetie, iti asumi niste riscuri sau nu, daca traseul nu implica asa ceva. Daca ma gandesc bine si pe strada, exista un risc, de care nu ne facem vinovati!

Virgil Iordache Virgil Iordache, Sat, Apr 24, 2010, 4:59 pm

Daca ma uit la activitatea pe alpinet a celor ale caror comentarii reflecta compasiune, empatie, constat ca toti au activitate, deci cu siguranta sunt oameni de munte. Daca ma uit la cele care sunt in jurul riscului si vinovatiei, constat ca autorii lor nu au activitate pe alpinet. Poate sunt oameni de munte, poate nu. Sigur, mai pot aparea multe alte comentarii, dar in ce ma priveste oamenii de munte au reactionat asa cum ma asteptam si cum este firesc, si acesta este unul din motivele pentru care eu si Dragos continuam sa mergem pe munte, pentru a intalni aceast tip de caractere.

Comments for this article
Login or register to comment