Dupa tura pe varful lui Stan, dupa baia de la Cloaca, ne sculam tarziu, pe la ora 8 si ceva.
Lene destul de mare. Aruncam o privire pe geamuletele de la camera: vreme
buna, cer senin.
De cu seara imi ramase gandul la Musli-ul cu fructe. Punem primusul, incalzim
apa, facem lapte praf si mancam un mic dejun foarte bun.
Chiar daca acasa ne facusem planuri pentru o tura cu bicicletele undeva in zona Herculane sau sa urcam pe valea Bolvasnitei, zona fiindu-ne destul de necunoscuta si gandul ca s-ar putea sa fie noroaie, ne-au facut sa consideram stralucita ideea lui Nati de a merge la Dunare. Lasam tura prin Cornereva, Bogaltin, Camena si Zmogotin pentru o data ulterioara cand speram ca ne vor insoti Carol si Gerzson, buni cunoscatori ai zonei, ne impachetam, punem bicicletele inapoi pe masina si aproape de ora 10 plecam din Herculane in directia Orsova.
Ceva restrictii de circulatie in Herculane ne fac sa o bajbaim putin pana cand
in cele din urma gasim o straduta ce ne urca pana in soseaua de Baia de Arama.
Iesim din Herculane, ajungem la soseaua "europeana" si vedem
indicatorul spre Orsova - 15 km.
Soarele deja era sus, vremea se anunta numai buna pentru
pedalat, erau deja 17 grade...
Planuim sa lasam masina in Orsova si de aici sa o luam pe bitzigle, in sus, pe
malul Dunarii. Dar Cata isi aminteste ca la iesirea din Orsova cale de cativa
kilometrii este o urcare crunta. Ne razgandim si hotaram ca puntul terminus va
fi Eselnita. Am fi vrut sa urcam si la manastirea sf Ana, dar nu prea mai
aveam timp.
Pornim deci pe malul "debarcaderului" din Orsova, inciudati fiind de
zidul de beton ce ne oprea privirile spre Dunare. In cateva minute ajungem la
rascrucea cu indicatorul Moldova Noua si... incepem sa urcam... Indradevar,
cred ca pe bitzigla era un chin groaznic sa urci aceasta panta.
Pregatiri de coborare
Dar cu masina, nici o problema. Ultimele case din Orsova,
cocotate pe dealuri si iata-ne in "camp deschis". Undeva jos, in
spate, se vede Dunarea ce curge spre barajul de la Portile de Fier. Inca doua,
trei curbe si Cata si Nati sar ca arsi. Suntem in varful dealului si ei vor sa
coboare pana in Eselnita pe bitzigle... Ce nasol ca sunt sofer!;-) Oprim
masina pe marginea drumului, Nati isi umfla rotile, eu pun camera sub tetiera
scaunului din dreapta, reglez expunerea si... la vale...
Baietii o pornesc
val vartej in jos, eu cu masina trebuie sa accelerez pentru a-i ajunge. Acul
vitezometrului sta undeva intre 55 si 60km/h... In curbe, baietii parca nici
nu franeaza, se inclina puternic, eu o las mai moale, apoi iarasi accelerez
pentru a-i ajunge si a-i prinde in cadrul camerei de filmat. Bestial! Imi
inchipui cum vuiau cauciucurile pe asfalt...
Dar distractia incepe sa se termine dupa vreo 2-3 km si panta se mai
domoleste. He! He! ii spun lui Andrei ce era in spatele meu privind si el
cursa de ciclism, uite-i cum au inceput sa pedaleze! Prind o bucata dreapta de
drum, destul de lunga si intru in depasire pana in dreptul lui Cata ce are
vitezometru la bitzigla. Las geamul jos si ii strig 45km/h. El imi confirma,
fapt ce dovedeste ca vitezometrul de pe bitzigla merge corect (daca si cel de
la masina merge bine!:-)))
Ne oprim chiar la intrare in Eselnita, in dreptul unei benzinarii. Intram,
tanti de acolo foarte amabila ne spune ca putem lasa fara probleme masina in
benzinarie. Ne spune sa ne luam si buletinele, pentru ca pe Clisura sunt
politisti de frontiera si sa-ar putea sa se ia de noi daca ne vede cu
bitziglele si cu rucsacii in spate. Eventual daca am fi fost cu o barca, dar
cu bitziglele ce sa aibe? In fine, luam si buletinele (care am avut), bagam in
rucsaci ceva mancare, trusa de prim ajutor pentru bitzigla (camere de schimb
la greu dupa amintirile ultimei ture in care am facut toti pana) si... la
drum.
