In
Romania soarele incepe
sa rasara
prima data pe varful Toaca in Ceahlau. Ceahlaul se vede de la mari
departari. In zilele senine de iarna cu atmosfera inghetata se vede
spre sud-est irizatia albastruie a marii. Este o silueta
inconfundabila, punct de orientare pentru negustorii, calatorii
sau armatele de cotropitori.
       Varful
Toaca a fost pana prin anii 1960 cel mai inalt pana ce o echipa
venita de la santierul barajului din Bicaz l-a dinamitat ca
sa faca loc actualei statii meteo. Acolo sus, aproape de cer, era un
platou
mic cu iarba de forma
patrata. Omul a distrus
ceea ce legendele locale spun ca a fost rdicat de uriesii din
vechime.
      Sus
singur sau in grup poti fi tu cu tine, cu propriile ganduri si
emotii. Deasupra e cerul si jos lumea oamenilor, realitatea asa cum o
intelege fiecare. Eu urc cand se poate, dar mai ales in momentele
importante ale anului cand sunt evenimente astronomice, religioase
sau traditionale. Fireste am ajuns sa cunosc, sa pot observa locul
unde rasare sau apune soarele, ceata, norii, atmosfera inghetata sau
inversiunile termice.
       Soarele
se deplaseaza, aparent, pe cer
regulat intre solstitiu de iarna si solstitiu de vara (cand
soarele sta) punctul
central fiind
echinoctiile de
toamna si primavara. Vara la solstitiu cand, ziua este lunga arcul de
cerc descris de soare
este aproape vertical. Iarna
este scurt si oblic, facand
umbre prelungi. Acesta e principiul
calendarului solar, insa
aici sus se intampla
insa
ceva uimitor.
       Varful
Toaca fiind ascutit si aproximativ
simetric,
inconjurat de culmile altor munti la cativa kilometri distanta isi
proiecteaza umbra triunghiulara in
fiecare zi ca
pe un imens ecran natural. Umbra
are alta forma si este in alt loc deplasata
cateva grade zilnic.
Evident, daca te uiti unde e varful triunghiului la
rasarit sau apus stii
si cum se schimba forma in diferite perioade ale anului, atunci
stii precis data din calendar. Ma
refer aici doar la umbra principala. Mai sunt si alte umbre secundare
ale stancilor din jur. Miscarea umbrelor
functioneaza ca un calendar anual perfect. Nu
are eroare. Mai trebuie, teoretic,
studiata miscarea de precesie a echinoctiilor pentru a da si anul
timpului prezent.
      Explicatia
e mai complicata. Realitatea
este extrem de simpla: cine priveste din varful Toaca, locul exact
unde se formeaza umbra si in plus, daca stie cum arata aceasta umbra
in diferitele
zile ale anului, va sti exact data din calendar.
      Ceahlaul
e ca o casa locuita permanent. La ridicarea cabanei Dochia au
fost descoperite urme de locuinta si gasite artefacte din perioada
eneolitica
pastrate acum de muzeul din Piatra Neamt. Ce motiv aveau oamenii
preistoriei sa stea permanent aici in conditii vitrege? In
antichitate erau sacerdotii daci pe veneratul munte sfant. Evul
mediu crestin a adus sihastri. Acum
e zona turistica, monahala
si stiintifica. Cert e
ca de aici se raspandea credinta, oricare era ea.
     Pentru
noi cei ce locuim in zona este
un reper. Il
cautam instinctiv si ne bucuram cand rostim “uite Ceahlaul”. Are
sens sa spun ca interactiunea celor de jos cu cei de acolo de sus a
dat ritmul vietii. Calendarul agrar sau pastoral era punctat de
ritmurile muntelui. Marturie
stau legendele, obiceiurile populare dupa care se derula viata.
      Vara
incepea de 'Armindeni'
pe la inceputul lunii
mai si se sfarsea cam pe la 6 August cu 'Schimbarea
la fata'
in calendarul ortodox, cand se zice ca intra sarpele in pamant.
      In
ziua de sarbatoare 6 August era marea urcare ritualica pe munte. Acum
Varful Toaca la rasarit face o umbra speciala, capata
volum prin combinatia
cu umbrele altor stanci proiectata de
aceasta data pe ceata
sau nori la mica
distanta si cu efect “gloria pe varf, imagine terifianta ce devine
Piramida holografica din Ceahlau
vazuta si fotografiata uneori
de cei prezenti.
Mihai Marin 12
August 2016