Comunitate

Caută

Evenimente
Vă recomandăm
Marathon Piatra Craiului



Marathon 7500



Bike marathon 4 Mountains



Cazare Predeal

cazare


Cazare, Pensiuni, Hoteluri

Parteneri
Zitec - software outsourcing romania

Emisiunea Sport Extrem la Radio Bucureşti


Alpinet on TwitterAlpinet on Facebook

Jurnale - Avalanşa din Baiului

Bookmark and Share

Avalanşa din Baiului

Scriu acest articol în ideea că poate fi de folos celor care merg pe munte. Munţii Baiului nu sunt consideraţi ca periculoşi din punct de vedere al avalanşelor datorită, pe de o parte, înălţimii relativ mici în comparaţie cu vecinii lor Bucegi, cât şi, pe de altă parte, numărului mic de turişti care îi vizitează, ceea ce face ca frecvenţa accidentelor să fie foarte mică.

Pentru cunoscători însă, unele pante mari, cum sunt cele din fundul Văii Rele sau cele de sub Unghia Mare vor fi evitate întotdeauna pe timp de iarnă. Un salvamontist cu experienţă de la Sinaia spunea că mai ştie şi despre alţii care au avut parte de câte o „tăvăleală” la coborârea la liber, fără potecă, din zona înaltă, fără însă ca asta să aibă consecinţe grave.

De data aceasta avalanşa s-a petrecut cu totul atipic, respectiv la circa 1300 m altitudine, la limita pădurii. Mergeam de câteva ori pe an în zonă în toate anotimpurile, la plimbare, ca tură de week-end de o zi. În imaginea de mai jos este schiţat traseul nostru în ziua de 6 februarie 2010.

Traseu_general

Avalanşa a fost declanşată de noi, zăpada rupându-se de restul celei de pe versant la circa 2-3 metri deasupra noastră. Distanţa dintre noi era de circa 6-7 metri. Mai întâi a plecat o placă de suprafaţă cu mine, iar apoi, am constatat după oprire, că a plecat până la nivelul ierbii toată zăpada pe o lăţime de circa 80 m, ca şi cum ar fi fost secţionată. Mi se păruse că am plecat doar eu, dar plecasem toţi trei. Secţiunea se întindea de la circa 20 m în urma locului unde eram când a pornit la circa 60 m mai de parte faţă de locul respectiv. Restul zăpezii, de deasupra sau dinainte şi spate a rămas pe loc. Viteza a fost relativ mică până la intrarea în pădure, dar a crescut după intrarea în pădure, mai puţin în cazul meu, mai mult pentru al doilea, Dragoş, şi în special pentru al treilea dintre noi, Mihaela, datorită pantei ceva mai mari în pădure pe direcţia sa. Astfel că eu m-am oprit după circa 25 de metri în pădure, după o curgere totală de circa 50 m, Dragoş după circa 70 metri de la intrarea în pădure, iar Mihaela abia după circa 150-200 m, aproape de firul văii. Nici o clipă nu am fost complet acoperiţi de zăpadă, care avea doar circa 70 cm, însă am atins copacii din drum. Pe direcţia lui Dragoş au fost nişte tufe care în care s-a agăţat cu piciorul ceea ce i-a încetinit curgerea şi s-a oprit curând după aceea. Eu m-am lovit tangenţial de un copac (curgeam cu capul înainte) şi din asta m-am răsucit în jurul lui ceea ce m-a scos din şuvoiele care se formaseră printre copaci. În cazul Mihaelei lovirea a fost fatală, decesul survenind instantaneu, după constarea ulterioară a medicului legist. Noi nu am ştiut asta şi am încercat să o resuscităm timp de o oră, sub îndrumarea telefonică a unei asistente de la Salvamont Azuga. Apoi am coborât la Sinaia, pentru că venise noaptea.

Când am revenit săptămâna trecută să caut locul unde se oprise Mihaela, acesta arăta astfel (l-am identificat după căciula albastră din dreapta):

Locul

Pentru altitudinea respectivă nu era menţionat risc de avalanşă la momentul turei, zăpada fiind intermitentă (pe tot drumul de-a coasta până acolo marginea potecilor de oi nu era acoperită de zăpadă), dar ceea ce a contat a fost starea particulară a zăpezii, tare deasupra, însă moale la bază în acel loc (ceea ce a făcut-o să nu stea susţinută în numeroasele poteci late de oi), precum şi faptul că panta era mai mare în pădure decât pe pajiştea adiacentă, cel puţin pe direcţia celui de al treilea dintre noi. Primăvara Mihaelei îi plăcea foarte mult să meargă în acele locuri, ca să vadă brânduşe şi ghiocei. 

Ghiocei

Dumnezeu să o odihnească.

Icoana_Jos

 

Icoana_Jos2

 

Icoana_Sus_2

 

Icoana_Sus

În concluzie, se pot întâmpla avalanşe şi la altitudini foarte mici, iar munţii noştri sunt plini de zone asemănătoare, peste care adesea trecem în grabă spre, sau dinspre zonele alpine.

Autor: Virgil Iordache
Înscris de: Virgil Iordache
Vizualizări: 17938, Ultima actualizare: Sâmbătă, 3 Apr 2010



Legaturi cu Ghidul Montan:
Muntii BAIULUI  


O poză: [N-am găsit]

Un articol: [N-am găsit]

Un traseu:
Predeal-Cabana Cioplea-Cabana Susai-Valea Azugii-Cabana de vinatoare Lacul Rosu-Lacul Rosu (Gavan)-Stina de pe Muntele Rosu-Saua Turcu-Saua Paltinu-Pasul Predelus


Obiective: cabana Susai. Lacul Roşu, pasul Predeluş. Timp necesar: 5½ -6 ore (până la pasul Predeluş). Marcaje: Cioplea-Susai (bandă roşie); Susai-Lacul Roşu (triunghi roşu); Muntele Roşu-vf. Paltinu-Sloeru-Mărcuşanu (bandă roşie). Accesibil îndeosebi vara şi toamna, pe timp senin.



Traseul străbate sectorul nordic al Munţilor Baiului şi asigură legătura, în general, pe culme, între văile Prahovei, Azugii, Doftanei. Din pasul Predeluş poate fi continuat spre Teleajen şi staţiunea Cheia. Se pleacă din gara orasului Predeal spre NE, urmărind timp de 30-40 minute şoseaua care duce la hotelul şi cabana Cioplea. Pe acest sector pot fi folosite şi autobuzele care asigură legătura între cele două puncte. Pe parcurs, spre vest şi nord, pot fi observate crestele nordice ale Bucegilor (îndeosebi sectorul munţii Morarului-Buc-şani). culmile împădurite ale Crăbucetelor Predealului, abruptul sudic al Munţilor Postăvaru, despicătura Timişului şi o parte din Munţii Piatra Mare. De la cabana Cioplea, drumul se desfăşoară către sud-cst (jumătate dreapta), coborând usor printr-o splendidă pădure de conifere (rezervaţie silvică) timp de 7-10 minute, până se ajunge într-o poiană largă, în valea Puriştoaca. Înainte de a intra în pădure, pe dreapta drumului vedem un panou turistic pc care este prezentat în ansamblu traseul de creastă (bandă roşie) care leagă regiunea Predealului de Munţii Ciucaş (staţiunea Cheia). Unele secţiuni ale drumului care va fi prezentat în continuare se desfăşoară şi pe marcajul bandă roşie. De aceea este bine ca acesta din urmă să fie cunoscut (Predeal-Cioplea - Susai - şaua Pietricica - vf. Andrei - vf. Paltinu - pasul Predeluş - vf. Prisaca - vf. Urlăţelu - vf. Zănoaga - vf. Bobul Mare - pasul Bratocea). Alături de banda roşie, pe arborii din pădure apar şi alte semne de marcaj (cruce roşie, cruce albastră, punct albastru) care leagă Predealul de obiective turistice din Munţii Piatra Mare sau de cabana Susai.

În poiana din valea Puriştoaca, drumul pe care am coborât de la Cioplea îşi schimbă direcţia, desfăşurîndu-se către vest şi urmărind albia acesteia pe dreapta până la şoseaua naţională din Predeal. De altfel, acest traseu poate fi urcat într-o a doua variantă, la Susai pe valea Puriştoaca, avind ca punct de plecare podul C.F.R. (la sud de gara Predeal), într-o oră. El este marcat cu cruce roşie, care apare mai des de la intrarea în pădure (amonte de pîrtia de schi). Din poiana de pe valea Puriştoaca continuăm traseul din bucla pe care o face drumul şi unde există un stâlp de marcaj cu săgeată (arată direcţia către cabanele Susai şi Piatra Mare). Se urcă spre est pe o potecă lată, către marginea pădurii. Pe un stâlp de marcaj apar traseele către vârful Piatra Mare prin Pietricica (punct albastru, 5 ore) şi spre Cioplea (10 minute). În continuare, prin pădure, panta devinc mai mare, urcuşul este mai dificil, apar dublări şi triplări ale potecii. După încă 30 minute se ajunge aproape la 1 320 m înălţimc, pe creasta culmil care separă valea Limbăşelului Mic (est) de bazinul superior al Puriştoacei (vest). Poteca urmărită se întîlncşte cu alta ce vine din sud, dinspre cabana Clăbucet-Plecare (cruce albastră, 1 oră şi 30 minute până la Gîrbova). De la întersecţie, traseul continuă în stânga, urcând către nord-est prin pădure, timp de circa 5 minute, până la un stâlp cu două săgeţi (15 minute până la cabana Susai - bandă roşie şi cruce albastră; 3-4 ore până la Piatra Mare - cruce roşie). Urmează o nouă modificare de direcţie către est (dreapta), sectoarele cu pantă uşoară altemînd cu pante ceva mai repezi; în dreapta, printre molizi, se vede drumul forestier de pe valea Limbăşelului Mic. Se iese din pădure într-o poiana, în mijlocul căreia se află cabana Susai (1420 m). Au trecut 60 minute de la ple-carea din Cioplea şi 2-2½ ore de la plecarea din Predeal pe valea Puriştoaca. Se impune un popas pentru odihnă şi pentru a admira panorama care se deschide spre est şi sud. Identificăm cîteva vârfuri şi culmi mai importante din Munţii Baiului. În faţa se deschide valea împădurită a Limbăşelului, care separă culmea Clăbucetul Azugii (1 585 m; stânga, cu poiana mica şi stână) de Clăbucetul Taurului (1 519 m; dreapta, cu poiana şi baliză); în dreapta, vf. Cocoş (1478 m, împădurit); spre est, peste vârfurile molizilor, apare o parte a culmii (cu păşune) ce coboară către nord din vârful Paltinu (1 899 m, ca o cupola); urmează şaua Paltinu şi trei vârfuri ascuţite, dintre care cel din mijloc (vf. Neamţu, 1923 m) atînge altitudinea maxima din regiunea prezentată. La dreapta (sud) de acestea se profilează o culme cu aspect trapezoidal (Ştevia, 1906 m), apoi o şa largă (la obârşia văii Unghia Mica), după care urmează în sud-est culmea Rusului (semicirculară şi cu ravenă putemică pe mijloc) şi vârful semeţ al Unghiei Mari (1 847 m). Dincolo de acestea, spre sud, apar culmi mai joase (1550-1650 m) şi împădurite până aproape de creasta (Muntele lui Petru în stânga, vf. Cazacu în cen-tru şi vf. Urechea în dreapta). În spatele lor mai pot fi zărite cîteva înălţimi ce depăşesc 1 700 m. Între acestea se impune Baiul Mare, din care se desprinde spre vest Muntele Cumpătu. Prin des-chiderea Limbăşelului, către sud-vest, în ultimul plan, pot fi identificate cu uşurînţă cîteva vârfuri mai importante din estul Munţilor Bucegi (Coştila, Caraiman, Jepii, Fumica, Vârful cu Dor). Către vest, printre crengile molizilor şi brazilor, se recunosc culmea Cheii din Munţii Postăvaru şi o bună parte a crestei principale a acestuia.

De la cabana Susai se pot urmări mai multe trasee: poteca marcată cu band a roşie (din spa-tele cabanei spre şaua Pietricica - vf. Paltinu); poteca marcată cu cruce albastră (traseu comun cu precedentul până în şaua Pietricica, apoi pe valea superioară a Azugii, de unde urcă pe culmea de la N, unde se întîlneşte cu banda roşie în şaua de la sud de vf. Andrei); poteca nemarcată ce pleacă spre sud, prin pădure, până în po-iana de pe vf. Clăbucetul Azugii, de unde coboară în valea Azugii, în spatele păstrăvăriei Limbăşel; drumul forestier din lungul Limbăşelului; poteca marcată cu triunghi roşu ce duce la Lacul Roşu (Găvan), iar de aici la cabana Renţea.

Reluăm traseul propus. Poteca străbate spre est poiana Susai (triunghi roşu). După cîteva minute, ajungem la margineapădurii, de unde începe coborîşul spre albia Azugii, unde se ajunge după circa 30 minute. La început (8-10 minute), poteca foarte lată trece prin cîteva poieniţe şi are o pantă lină, apoi coborîsul devine mai susţinut, sectoarele cu înclinare de 30-35 grade altemînd cu cele de 5-10 grade. Ultimele 3-5 minute aparţin unei pante mari, pe care pădurea este mai rară; aici, din drumul principal se desprind lateral poteci secundare. Se iese într-o poiana străbătută de drumul forestier şi de albia Azugii, la o altitudine de 1 175 m. Pe malul stâng al râului există o bancă pentru odihnă şi săgeţi îndicatoare (spre cabana Susai şi spre cabana Renţea pe la lacul Găvan, 4 ore). De lîngă bancă, poteca se desfăşoară prin poiana, către nord (marcaje pe doi molizi grosi), apoi prin pădure. Imediat, o săgeată îndică modificarea direcţiei spre est (dreap-ta). Poteca urcă o pantă mai mare timp de 7-10 minute, întră apoi într-o rarişte, taie o buclă a drumului forestier de pe Pârâul Roşu (se vede În stânga creasta Pietrei Mari), suie taluzul drumului pe cîteva trepte amenajate şi apoi versantul pe o pantă de 20-250. La capătul ei suntem la 1 320 m şi la circa 20 minute de la plecarea din albia Azugii. În continuare, poteca lată urcă domol printr-o pădure de molid, trece prin cîteva poieniţe, de unde poate fi zărită creasta sud-estică a Pietrei Mari. După 40-50 minute de la plecare (1 460 m înălţime), direcţia traseului se schimbă către nord-est, întrînd într-o poiana largă, pe culme, în mijlocul căreia se află un observator de vânătoare. Din capătul celălalt al poienii, peste vârfurile molizilor, spre sud şi vest, vedem abruptul estic al Bucegilor (între vârfurile Fumica şi Bucşoiu), apoi o parte a crestei Pietrei Craiului şi abruptul sud-estic al Munţilor Piatra Mare. Spre sud-est se pot urmări bazinul de obîrsie al Retevoiului, vârfurile Turcu (1833 m), Paltinu (1 823 m), Neamţu (1 923 m). Unghia Mare (1 847 m), iar în spate Baiul Mare.

In continuare, poteca urcă uşor timp de 10- 15 minute pe lîngă un pîlc de conifere, străbate o

poiană (pe dreapta se vede im observator do vânătoare), trece treptat sub nivelul culmii şi intră în pădure, schimbîndu-şi direcţia către est (dreapta). Se ajunge la cabana de vînătoare Lacul Roşu după aproape 3½ ore de la plecarea din Cioplea. Se recomandă un popas şi alimentarea cu apă de la izvorul din spatele cabanei, întrucît în continuare pe traseu sursele de apă sunt mai rare, iar debitul lor mult mai mic. De la cabana, poteca foarte lată se desfăşoară aproape în curbă de nivel, mai întîi spre est, apoi către sud-est, trece pe stânga culmii (la nord), iar după 700-800 m pe dreapta, ocoleşte două vârfuri secundare ale culmii Retevoi, după care începe să coboare către sud-est (jumătate dreapta). Întâlnim un stâlp cu săgeţi care îndică 100 m până la lacul Găvan (Lacul Roşu), dar în realitate distanţa este ceva mai mare. Lacul Roşu este un ochi de apă circular format într-o mica depresiune de culme, cu adincime sub 1 m. De jur-împrejur, o poieniţă. De aici, marcajul triunghi roşu coboară în stânga (spre nord) în valea Azugii, de unde urcă la Clăbucetul Mare şi la cabana Renţea în circa 21/2 ore. Două săgeţi îndică şi timpul necesar pentru deplasare spre cabanele Cioplea şi Renţea.

Reluăm traseul din poieniţa de pe malul Lacului Roşu, urmărând în dreapta o poteca nemarcată care trece pe la sudul lacului. Ea întră în pădure şi iese după cîteva minute la stâna de pe Muntele Roşu. În continuare se menţine la limita dintre pădure şi păşune, ocolind bazinul de recepţie al văii Lacul Roşu. După 10 minute de la plecarea de la lac se întîlneşte drumul ce urcă din valea Azugii pe Piciorul Boului. De aici, traseul urmăreşte poteca (mai slab conturată) ce suie spre est, dind roată bazinului pârâului Turcu. Urcuşul e mai dificil, datorită pantei mari. Cei aproape 70 m diferenţă de nivel sunt parcurşi în circa 10 minute. Poteca ocoleşte vârful şi iese într-o şa aflată la obîrşiile Azugii şi ale pârâului Turcu. Aici se deschide o panorama frumoasă în toate direcţiile, ceea ce impune un scurt popas. Spre nord vedem bazinul de recepţie al văii Azugii şi vf. Tigăi apoi (la nord-est) mai întîi valea Doftanei Ardelene, iar în ultimul plan valea Tărlungului, pe care poate fi observată o fîşie din lacul de acumulare Tărlung. Mai la dreapta se impun crestele Ciucaşului (vârful principal în centru), prelungite în nord prin Colţii Nitrii, iar la sud culmea Bratocea, terminată cu Colţii Bratocei. În faţa Munţilor Ciucaş mai apar două vârfuri partial împădurite (la N Dungu, iar la S Tesla) care domină cu 300-400 m culmile ce coboară spre Tărlung. La dreapta Munţilor Ciucaş, în ultimul plan, se disting culmea Gropşoarele (mai înaltă) şi vf. Zăganu (în dreapta), iar în faţa lor culmea teşită a Muntelui Bobul. Într-un plan mai apropiat remarcăm obârşia văii Turcu, dominată în stânga de vf. Turcu, apoi vîrfurile Neamţu, Rusu, Unghia Mare, Baiul Mare; spre sud-vest, privirea urmăreşte văile ce coboară spre albia Azugii, cotul acesteia la sud de vf. Clăbucetul Azugii, dincolo de care se impun vf. Cazacu şi ampla faţadă estică a Bucegilor; spre vest apar poiana Susai, vf. Cocoş, Clăbucetul Taurului, cabana Clăbucet-Plecare, Munţii Piatra Craiului, iar în zilele senine cîteva vârfuri din Munţii lezer. În sfîrşit, la nord-vest, dincolo de Clăbucetele Predealului, deosebim un mic sector din depresiunea Braşov şi abrupturile munţilor Postăvaru şi Piatra Mare. În şa este reîntîlnit marcajul bandă roşie care vine din nord, de la vf. Tigăi. El este aplicat pe stâlpi, la distanţă mare. Poteca este îngustă, de aceea se impune sporirea atenţiei.

Reluăm drumeţia urcând spre sud un vârf secundar al culmii Turcu (în 7-10 minute), după care mergem aproape în curbă de nivel pe la nord-est de vf. Turcu, până în saua Turcu, dintre acesta şi vf. Paltinu. De aici, privind spre nord, poate fi observată şi culmea Renţea. În continuare, poteca ocoleşte vârful Paltinu, intersectînd două ravene (în prima există un izvor cu debit mic). După încă 15-20 minute se ajunge în saua Paltinu (dintre vf. Paltinu şi vf. Neamţu), unde se deschide o frumoasă perspective asupra bazinului Muşiţei şi pasului Predeluş, dincolo de care se impune Muntele Sloeru-Mărcuşanu (versanţi împăduriţi şi largi platouri cu păşune la partea superioară); către SE apar Munţii Grohotiş. Din sa se poate merge spre sud, peste vf. Neamţu, la vf. Rusu, cu posibilităţi de coborîre spre valea Azugii sau spre valea Doftanei (prin bazinul Muşiţei). De lîngă stâlpul cu marcaj (bandă roşie), traseul marcat coboară însă pe versantul sudic al vf. Paltinu (la 100-150 m sub vârf), întersectînd mai multe ogaşe. După 10-15 minute se ajunge pe piciorul Predeluş, pe care se va coborî până în pas (se ajunge după încă 30 minute). Aici se întâlneşte drumul care face legătura dintre văile Doftana şi Doftana Ardeleană. Marcajul continuă prin pădure spre Muntele Sloeru - Mărcuşanu, pe care-l ocoleşte pe la sud, iar de acolo spre Muntele Babes şi pasul Bratocea. Din pasul Predeluş, urmărind drumul care coboară în lungul Doftanei, putem ajunge după circa 8 km în bazinetul Valea Neagră, unde, la nevoie, se poate înnopta într-una din cabanele forestiere.


 

Comentariu
Alin Ciprian Ciulă Alin Ciprian Ciulă, Marţi, 6 Apr 2010, 12:05

Virgil, nespusa parere de rau pentru cele intamplate...

Şerban Sîmbotelecan Şerban Sîmbotelecan, Vineri, 9 Apr 2010, 14:18

Ma alatur cuvintelor lui Alin...

Fără foto Visatorul -, Luni, 12 Apr 2010, 18:05

Nu cred ca cineva s-ar fi gandit ca poate exista un asemenea risc in acea zona... Din pacate natura ne dovedeste inca o data cat poate fi de periculoasa si de neprevazuta. Iti multumim ca ai avut puterea sa scrii aceasta avertizare.

Crina Sarbu Crina Sarbu, Marţi, 13 Apr 2010, 11:12

Da, cateodata cuvintele sunt sarace in a exprima empatia... Dincolo de asta insa, si eu iti multumesc ca ai avut puterea de a scrie acest articol, pentru ca si eu cunosteam Baiului ca "inofensivi" din acest punct de vedere. M-a frapat stirea prezentata la TV, mai ales ca s-a trecut repede peste ea, sau cel putin o explicatie ulterioara eu nu am mai vazut... Carari ocrotite iti doresc.

Teo Paraschiveanu Teo Paraschiveanu, Vineri, 16 Apr 2010, 22:00

Dumnezeu s-o odihneasca pe Mihaela si tot respectul pentru ca ai scris acest articol! Sa ai parte de prieteni aproape!

Fără foto Andrei Anghel, Miercuri, 21 Apr 2010, 9:21

Da... am parcurs cele scrise in articol... acum cuvintele sunt de prisos... regret cele intamplate si ma alatur si eu celor ce si-au exprimat respectul si compasiunea fata de eveniment.
Depasind putin momentul acesta, vreau sa comentez putin aici faptul ca, greseala cu adevarat mare si pe care Muntele nu a iertat-o este ca, indiferent de unde se parcurge un traseu in conditii de iarna, se incearca si se va merge OBLIGATORIU pe linia crestei (a culmii) si NICIODATA pe curba de nivel!!!
Il contrazic pe "Visatorul" ca "cineva nu s-ar fi gandit vreodata ca pe acolo ar exista risc de avalansa". Riscul de avalansa nu se afla doar in muntii inalti sau cu o declivitate importanta. Sunt multe astfel de zone care sunt tratate adesea de multi "cunoscatori" il ale mersului pe munte foarte superficial, si iata unde se poate ajunge.
Adaug aceste cuvinte deoarece de-a lungul timpului am intalnit tot felul de oameni pe Munte, care mai de care cunoscatori... Asa ca, macar sa invatam si sa nu mai repetam greselile deja intamplate.

Virgil Iordache Virgil Iordache, Miercuri, 21 Apr 2010, 19:56

Andrei, daca ti neaparat sa cauti greseli, sigur ca se pot cauta si eventual gasi. Insa nu asta a fost ideea acestui articol, ci doar sa comunice un fapt de munte celor interesati, ca schimb de experienta si poate de emotii. Daca citesti cartea Avalansa de Mircea Noaghiu sigur ca poti gasi n "greseli" facute de trupa aceea de alpinisti, insa nu pentru asta a fost scrisa cartea, ci pentru a comunica o experienta celor pasionati de munte. Oamenii aia si-au asumat niste riscuri si au vrut sa faca ceva, asta e tot. Au avut ghinionul sa nu le iasa, altora le-a iesit. Asta e muntele.

In legatura cu regula crestelor pe care o invoci:

Orice om de munte stie ca ideea e pur teoretica. Cum iesi in creasta Fagarasului doar pe creste de ex, in zona centrala? Faci un 2A iarna? Sau cum ajungi pe creasta Bucsoiului la Omu iarna tinand doar creasta fara sa mergi de loc pe curba de nivel? Doar cine n-a facut-o poate spune ca se poate. Sau, mai simplu, cum ti creasta de la Poiana Izvoarelor sau cabana Diham la Gura Diham? Regula este ok in principiu, dar are doar valoare euristica, o aplici oricand e posibil, traversarile si mersul pe curba de nivel sunt mereu obligatorii.

In cazul nostru poteca era incomplet acoperita de zapada, adica pur si simplu se vedea marginea de iarba in foarte multe locuri. Fata era incomplet acoperita de zapada, pe alocuri iesea iarba din zapada. Altitudinea era cu 100 m mai jos decat Poiana Izvoarelor, Cota 1400 sau cabana Diham. Daca tu ai mai auzit de un astfel de caz de avalansa la altitudinea asta in conditiile astea da-mi te rog un exemplu.

Tocmai pentru asta am scris articolul, ca iubitorii de munte sa stie ca se poate intampla si asta si sa actioneze in consecinta.

In rest, chestii de gen scris cu majuscule sfaturi inaplicabile cred ca nu isi au rostul intr-un site de oameni de munte care stiu despre ce e vorba. Muntele nu e militarie, e o experienta spirituala si un risc asumat, pentru cei care iubesc asta. Restul oricum stau acasa.

Fără foto Rodica Mihalache, Vineri, 23 Apr 2010, 16:36

Articolul a fost un avertisment pentru cunoscatori sau nu, ai muntelui! Poti gresi si atunci cand esti foarte experimentat! Dar cand pleci in drumetie, iti asumi niste riscuri sau nu, daca traseul nu implica asa ceva. Daca ma gandesc bine si pe strada, exista un risc, de care nu ne facem vinovati!

Virgil Iordache Virgil Iordache, Sâmbătă, 24 Apr 2010, 16:59

Daca ma uit la activitatea pe alpinet a celor ale caror comentarii reflecta compasiune, empatie, constat ca toti au activitate, deci cu siguranta sunt oameni de munte. Daca ma uit la cele care sunt in jurul riscului si vinovatiei, constat ca autorii lor nu au activitate pe alpinet. Poate sunt oameni de munte, poate nu. Sigur, mai pot aparea multe alte comentarii, dar in ce ma priveste oamenii de munte au reactionat asa cum ma asteptam si cum este firesc, si acesta este unul din motivele pentru care eu si Dragos continuam sa mergem pe munte, pentru a intalni aceast tip de caractere.

Comentarii pentru acest articol
Autentifica-te sau inregistreaza-te pentru a inscrie comentarii