Consemnare 16 -
Luna
apăruse la fel de strălucitoare , alb-argintie, deasupra unei
culmi estice, răspândind în cort o lumină difuză.
Simţeam privirile curioase ale gazdelor
aţintite de după perdele spre cort.
Poate se gândeau, ca mulţi alţii , că
acel adăpost era sinonim cu insecuritatea, frigul,
disconfortul...
Era plăcut, cald , obosit adormii repede,
apoi mă trezii la fel de repede în timp ce un căţel
rostogolea un ciolan despuiat în jurul cortului apoi se zborşi
la o pisicuţă care-i răspunse cu un sâsâit şerpesc fără
echivoc.
Trecători şugubăţi ,veniţi de la nunţi
sau disco, intonară un dezlânat cucurigu pentru a prevesti
îndepărtaţii încă zori.
Traficul rutier era surprinzător de intens,
zgomotul pe măsură.
M-am trezit pe la 5 bucurându-mă de lumina
lunii care crea un ciudat clar-obscur în cort.
Pe la 6,10 apărură şi colegii gata
echipaţi , numai buni de mărşăluit spre celălalt capăt
(sudic) al Telciu-lui , la gară, 4,5 km.
Ce dimineaţă minunată !
Răcoare uşor umedă, firească în defileul
văii Sălăuţei.
Lună plină spre SV scoţând în relief
spinările împădurite dar mai ales sălciile şi arinii de pe
maluri. Contururi. Planuri . Grafică în tuş şi peniţă.
Delicateţe. Graţie. Poezie.
Totul învăluit de diafane voaluri de neguri
plutinde la câţiva metri deasupra solului udat de roua bogată.
Rari trecători. Aparentă lume nebună în care fiecare nou
întâlnit îţi dă alte coordonate de spaţiu şi timp acolo
unde , în prezenţa conservator-tradiţionalei comunicări dar
mai ales în lipsa stresului , aceste noţiuni au cu totul alte
ecouri, percepţii, sensuri.
Clipa prezentă devine realmente efemeră.
Totul se bazează parcă pe a fost ieri sau poate fi,
la fel de bine ,mâine. Nimic însă fără ajutorul ,
atotputernicia şi mărinimia unui deplin respectat şi adulat
Dumnezeu.
Ni se spusese că acceleratul
Bucureşti-Sighet trece în sus în jur de ora 8. Îl pierdeam la
7,20.
-Aveţi un tren de la Timişoara spre Sighet
la 8.
-Ba mai repede.
-Ba mai târziu.
Întrebând unde e gara Telciu ni se
dădea aparent aceeaşi informaţie : a doua stradă la stânga.
Am parcurs o bună bucată de şosea, am
trecut de biserică , am traversat podul spre valea Telcişor ,
am lăsat pe stânga de mai multe ori străzi adiacente, locul
târgului duminical, dar întrebând alţi localnici, unii bine
aburiţi după o noapte de nuntă , aflam mereu aceeaşi
preţioasă indicaţie :gara e pe a doua stradă spre stânga.
La 7,40 eram , miraculos, ajunşi în gara
Telciu, pustie dar îngrijită , gard viu tăiat geometric,
tradiţionalii molizi-străjeri decorativi cărora li se
adăugaseră câteva exemplare de stejari ornamentali cu frunzele
dantelat sângerânde, cu ronduri de flori şi cu glastre cu
muşcate roşii atârnânde pe hol, desprinsă dintr-un basm
desuet parcă, născătoare de amintiri ale copilăriei,
plecări-reveniri din tabere şcolare...
Apăru , de nu se ştie unde, o bunicuţă
din poveste, cu pahăraşul ei grijuliu şters cu batista după
ce băuse câte o duşcă de ceai meticulos-grijuliu pregătit
într-o sticluţă.
Curios-sfătoasă , bătrână de 74 de ani,
intră în vorbă cu noi apreciindu-ne vârstele.
Şeful staţiei ne informă că acceleratul
Timişoara -Sighet avea o întârziere de 3 ore ?! din care
recuperase deja una şi probabil că până va ajunge la Salva
mai avea să reducă câteva minute bune.
-7-
