Comunitate

Caută

Evenimente
Vă recomandăm
Marathon Piatra Craiului



Marathon 7500



Bike marathon 4 Mountains



Cazare Predeal

cazare


Cazare, Pensiuni, Hoteluri

Parteneri
Zitec - software outsourcing romania

Emisiunea Sport Extrem la Radio Bucureşti


Alpinet on TwitterAlpinet on Facebook

Jurnale - Pe Fagaras 2006

Bookmark and Share

Pe Fagaras 2006

Vreau sa incep prin a-mi exprima regretul ca scriu acest jurnal despre ultima mea evadare in frumusetile naturii, abia dupa zece luni. In iulie 2006, patru baieti si doua fete si-au luat inima-n dinti si au plecat spre Muntii Fagaras. Am 21 de ani si anul trecut a avut loc prima excursie organizata de mine. Tin sa multumesc pe aceasta cale D-lui Profesor Dan Paica de la Liceul Economic din Timisoara pentru ca in urma cu 8 ani mi-a deschis noi orizonturi, la doar 14 ani m-a initiat in tainele muntilor. Datorita lui am invatat sa iubesc si sa pretuiesc natura.

Am vrut sa revad Fagarasul, deoarece acolo am petrecut cea mai frumoasa excursie a adolescentei mele. Cum spuneam la inceput, patru baieti, doua fete, copii educati si dornici de a-si petrece timpul liber in sanul naturii au plecat in zorii zilei de 21 iulie din Timisoara cu doua masini, am trecut de Sibiu, am luat-o la dreapta si am inceput sa urcam Transfagarasanul. Am hotarat sa facem un popas la Balea Cascada. Doream din tot sufletul sa revad acele locuri si sa le arat prietenilor mei cascada. Frumoasa vizita la cascada unde am urcat usor circa 30 minute a reprezentat si un bun antrenament pentru urcusul ce avea sa vina. Ne intoarcem la masini si urcam la Balea Lac. Eram nerabdator sa ma despart de masina si de tot ce reprezinta viata cotidiana. Eram nerabdator sa scap de zarva de la Balea Lac. Am lasat masinile la motel in parcare, ne-am luat bocancii in picioare, ne-am luat rucsacii in spate, ne-am reglat curelele si a inceput urcusul spre Saua Caprei. Urcusul mi s-a parut mai lung decat cu 6 ani in urma, mai ales ca nu mai aveam acea pregatire fizica. Apropo, urcam Fagarasul la numai 2 luni dupa o operatie de glezna. Am trecut Saua Caprei si am coborat la Lacul Capra unde am si stabilit tabara pentru prima noapte. Incepea sa se lase frigul, sa se intunece. Credeam ca urmeaza sa ploua insa am avut noroc.

Dimineata, pe 22 iulie, avea sa fie foarte frig. Eram imbracati gros, insa n-aveam timp sa ne vaitam de frig si de ceata, trebuia sa strangem corturile semiude si sa plecam spre Lacul Podragu, pe traseul ce trece pe langa lacul Podragel, adica nu pe creasta si stiam ca ne asteapta un traseu de cel putin 7 ore cu bagajul in spate, cu multe suisuri si coborasuri. Am pornit incet, ceata a pus stapanire pe munte si, treptat, a inceput sa picure usor. Prietenii mei, la fel si eu, paream un pic descumpaniti, descurajati de conditiile meteo, dar am evitat sa ne vaitam si am orbecait in continuare pe poteca, abia zarind marcajele. Dupa 1 ora de mers ajungem in locul numit Cetatea Vartopei, un loc parca desprins din alta lume, fara fir de iarba, un loc stancos, umbros si plin de zapada. Se risipeste si ceata pentru a putea admira peisajul. Coboram usor prin amestecul de zapada si bolovani si ne apropiem de Fereastra Zmeilor. Dupa mai bine de 2 ore si un ultim urcus zdravan, era nevoie de o mica pauza. Ne ridicam si ne continuam drumul, trecem portiuni mari si in acelasi timp periculoase pline de zapada. In una din aceste portiuni prietenul meu isi pierde ochelarii de soare, pe care evident i-a lasat acolo, alunecasera la vale pana in mijlocul limbii de zapada si nici o sansa sa-i mai recupereze. Dupa 3-4 ore de mers, incepe sa ne ameninte ploia impreuna cu fulgere si tunete. Eram constienti de pericolul care ne pandea. Deja epuizati de putere coboram pe traseu intr-o vale, undeva intre crestele varfurilor Arpasul Mic si Arpasul Mare. Ce mai, o minunatie. Zeci de paraie formau un mic rau in care ne-am racorit si ne-am incarcat bateriile. N-am apucat bine sa mancam ca tunetele se inteteau, practic eram fortati sa ne grabim. Aveam de urcat o panta care ducea exact in Portita Podragelului. Impinsi de ploaia care incepuse pe celalalt versant, ajungem in Portita. Eu si prietenii mei deveniseram putin descumpaniti datorita dificultatii acestei Portite, insa o trecem cu bine. Cel mai greu urcus al zilei, mi s-a parut ultimul, pe langa Lacul Podragel, pana pe creasta care se inalta in Varful Podragu. Dupa 8 ore de mers cu bagajul in spinare, se vedea de sus, in sfarsit, Cabana Podragu, adica ultimul punct al zilei. Ne-am stabilit la 300m de cabana, pe partea estica a Lacului Podragu. Am cinat si apoi, asa de bine am dormit!

Ziua a treia, 23 iulie, am hotarat sa fie una de odihna, in urma unei zile foarte grele.

A patra zi era ziua cea mare, ziua cuceririi Varfului Moldoveanu. In jur de ora 10 dimineata, lasam corturile langa lac si plecam fara bagaje; pentru inceput urcam Saua Podragu. Dupa o ora de urcat, eram sus. Apoi a urmat o poteca usoara, aproape orizontala si bine marcata care ducea pana la poalele Varfului Vistea Mare. In aceasta zi alterna vremea frumoasa cu norii pufosi care ne bagau in ceata la propriu cu soare orbitor al amiezii. La un moment dat, incepe urcusul abrupt pe Vistea Mare, dar nu a fost greu deoarece n-aveam nici care bagaje, doar o sticla cu apa. Ultima portiune Vistea-Moldoveanu a parut mai mult periculoasa decat dificila, adica un pas gresit si lumea putea sa vorbeasca la trecut despre tine. Moldoveanu! In sfarsit! Toata lumea este fericita, implinita, se citeste asta pe fetele lor. Au atins cel mai inalt punct al tarisoarei noastre. Imediat ajung si doi tineri din Bucuresti si doi straini ce pareau scandinavi. Am stat acolo sus vreo jumatate de ora, ne-am odihnit si ne-am fotografiat, dupa care am decis sa ne intoarcem, resursele de apa fiind terminate. Se stie ca pe traseul Saua Podragu - Moldoveanu nu este niciun strop de apa. Spre seara am ajuns la corturi.

Ziua a cincea reprezenta ziua intoarcerii la Capra, insa pe un alt traseu - pe creasta. In jur de ora 10 am pornit la drum. Am trecut pe langa Cabana Podragu, ne-am umplut sticlele cu apa si am inceput sa urcam Saua Podragu, iar dupa o ora eram sus. Bagajul era serios mai usor, fiind penultima zi. Drumul era usor, mai mult la orizontala, dar in fata ne statea impunatorul Arpasul Mare, pe care ulterior l-am urcat cu greu. Am trecut de Arpasul Mare si am continuat superbul drum pe creasta. Apoi am trecut pe langa monumentul Nerlinger unde ne-am si odihnit. Ne indreptam spre Portita Arpasului insa aveam de trecut "La trei pasi de moarte" - loc abrut, stancos, unde, aproape la verticala trebuie sa urci si sa cobori ajutat de lanturi. Inainte de acest loc, unul dintre noi s-a taiat intr-un cablu ajutator, format din sarma impletita, insa n-a fost ceva serios. Am trecut lanturile cu bine si am ajuns la Portita Arpasului unde ne-am intalnit cu un grup strain, facand cu el cateva schimburi "culturale". Peste doua ore aveam sa ajungem la Lacul Capra, unde surpriza, era plin de corturi, iar limba romana devenise minoritara. Era foarte frig, eram foarte imbracati. Am adormit gandindu-ma la locurile cutreierate in ultimele zile.

Ziua a sasea reprezenta trista zi a despartirii de minunatiile naturii. Cu un gust amar impachetez cortul, urcam Saua Capra si coboram incet la Balea. Ne-am urcat in masini si ne-am ametit la vale pe serpetinele Transfagarasanului. Trista despartire, insa am plecat cu gandul ca in curand ma voi intoarce.

Autor: Mircea Balica
Înscris de: Mircea Balica
Vizualizări: 7212, Ultima actualizare: Miercuri, 30 Mai 2007



Legaturi cu Ghidul Montan:
Muntii FAGARASULUI  


O poză:
willkommen, înscrisă de Radu POPA

Un articol: [N-am găsit]

Un traseu: [N-am găsit]

Comentariu
Gligorie Emanoil Pârvu Gligorie Emanoil Pârvu, Miercuri, 30 Mai 2007, 22:11

10 luni nu-i mult. Eu am povestit o aventura in Fagaras dupa 30 de ani. Daca ati fi lasat cortul la Balea sau la Lacul Capra, drumul la Podragu ar fi fost mai usor si n-ar mai fi fost nevoie de o zi de odihna. Si cu inca o zi ati fi putut ajunge si la Negoiu cu atingerea varfului ori la dus ori la intors, cu trasee diferite in cea mai mare parte.
Oricum, timpul e in fata si va doresc sa aveti parte de vreme (vremuri) cat mai bune!:-)

Mircea Balica Mircea Balica, Miercuri, 30 Mai 2007, 23:04

E bine ce zici in mare parte, dar nu cred ca puteam face Capra - Moldoveanu si retur intr-o zi, chiar si fara bagaje. Ar fi trebuit sa stam o noapte la Cabana Podragu, asta-i sigur. Oricum pentru inceput cred ca e bine cum a iesit, mai ales ca am fost fortati de timp (doar 6 zile cu tot cu drum). Anul asta pregatesc o excursie "trasnet" pe Retezat, cu un traseu mult mai bine organizat, in perioada 20-28 iulie.

Comentarii pentru acest articol
Autentifica-te sau inregistreaza-te pentru a inscrie comentarii