Podragu - "Raiul este pe pământ"
Vă salut dragi alpinetzi.
Voi încerca să vă povestesc câte ceva din ieşirea de care am avut parte într-un frumos sfârşit de noiembrie în zona Turnuri-Podragu.
După mai bine de şase luni de când nu am mai depăşit cota 2000 câteva cuvinte mi s-au întipărit clar în minte: vreau să merg sus la munte. Când eşti hotărât obţii tot ce vrei. Am primit astfel verde din partea celor dragi şi iată-mă sâmbătă dimineaţa, 20 nov., la poalele Făgăraşului.
Am fost doar eu, dar am aflat, de data asta poate mai bine ca oricând,
că de fapt niciodată nu am fost singur pe munte, Dumnezeu a fost tot
timpul cu mine. Am pornit spre cabana Turnuri la ora 8 cu gândul sus, sus, la Podragu. Ninsese în noaptea anterioară şi un strat de zăpadă de
20-30 cm acoperea totul. Eram primul care călca stratul imaculat de nea.
Totul îmi dădea impresia că mi s-a pregătit ceva deosebit. Cu
toate că meteorologii anunţaseră viscol şi ninsori
abundente pentru mai multe zile, ca prin minune, cerul era perfect senin,
zăpada se aşternea curată înaintea mea, temperatura era
optimă pentru urcat, -4C iar vântul doar adia din când în când. Să
vă mai spun ce curat e aerul la munte? E ceva ce nu poţi înţelege decât
dacă eşti acolo. Atmosfera era de basm. Copacii mai tineri de pe marginea drumului forestier
de pe valea Arpaşului se încovoiau sub greutatea zăpezii şi
formau adesea adevărate porţi ce parcă îmi deschideau calea spre
minunatele locuri de pe valea Arpaşului şi a Podragului. Urcuşul, cinci ore până la Turnuri a fost plăcut. Am
reuşit să ating un nivel la care orice urcuş, cât ar fi de greu
nu mi se pare o povară ci o experienţă plăcută care
întregeşte plăcerea de a fi la munte. La fiecare pas simţeam o
stare de bine în tot trupul, inima, plămânii şi muşchii
funcţionau de parcă pentru asta au fost făcute. La urma urmei
cred că trupul nostru a fost creat pentru mişcarea în natură
şi nu pentru a sta în faţa calculatorului sau pentru alte
activităţi sedentare. Pentru cei care nu cunosc poteca spre cabana Turnuri, traseul este mediu
fără dificultăţi. Traseul, triunghi roşu, este bine
marcat şi se poate parcurge cu puţină atenţie şi la
lumina lanternei. Din Victoria este circa o oră până la
intersecţia cu drumul forestier valea Arpaşului şi de aici
încă aproape o oră pe acest drum până la capătul lui de
unde începe poteca ce urcă spre Turnuri. La 30-40 de minute de
intersecţia menţionată este un indicator spre cabana Turnuri.
Această potecă nu e recomandată deoarece fiind puţin
umblată starea potecii şi a marcajului sunt deteriorate. Aşadar,
la acest indicator se merge înainte, pe drum, marcajul fiind prezent şi pe
această variantă. De la capătul drumului, poteca ia altitudine pe versantul estic al
văii Arpaşului şi apoi se înscrie pe curba de nivel traversând
succesiv câteva văi ce vin din înalturile muchiei Tărâţa. După circa o oră, am ajuns la valea Podragului. Poteca
traversează Podragul şi continuă pe valea Podragului de o parte
şi de alta, pentru o oră jumate, până la cabana Turnuri. Cu puţin înainte de a intra pe Valea Podragului am observat pe
potecă nişte urme de paşi. De unde apăruseră oare
căci până atunci eu călcasem primul zăpada... La o privire
mai atentă am observat că urmele erau rotunde, aveau şi amprenta
unor gheare şi erau proaspete, deci... ursul fusese înaintea mea nu cu
mult timp. Petarde nu aveam, spray cu piper nici atât, îmi rămânea doar
fluierul cu ultrasunete şi încredere în teama ursului faţă de
om. Din fericire contactul de gradul 0 nu a avut loc iar urmele au
părăsit poteca o sută de metri mai încolo. La cabană m-au întâmpinat trei câini
vânjoşi care l-au atenţionat foarte răspicat pe cabanier că
cineva sosise. Cabanierul mi-a lăsat o impresie plăcută, la fel şi
curăţenia şi felul în care e întreţinută cabana. Nu am
povestit prea multe, şi ar fi de notat o remarcă a lui:
adevăraţii oameni de munte sunt mai mult pe munte decât în faţa
calculatorului, asta vizavi de criticile nefondate de pe Alpinet care fie nu
agreau tarifele cabanelor Turnuri-Podragu fie criticau starea şi
administratrea acestor cabane. Cazarea este 120-150.000/noapte. Eu zic că e un preţ mai mult decât rezonabil. Starea vremii care dădea semne de vizibilitate redusă şi
viscol în căldarea Podragului m-au determinat să amân pentru a doua
zi ascensiunea spre Podragu. La acestă decizie cred că au contribuit
şi picioarele mele care dădeau semne de oboseală, nemaiavând
antrenamentul de altădată. Până a doua zi m-am odihnit din plin la cabana Turnuri. Duminică dimineaţa m-am trezit cu noaptea-n cap hotărât
să ajung la Podragu. Dar la ora 6: 30 vântul bătea şi era
negură în sus. Noaptea mai adăugase 5 cm de zăpadă. M-am
resemnat şi am hotărât să mai aştept, să văd cum
evoluează vremea, ştiind de prevestirile meteo cu viscol şi
vreme rea. Pe la 8 erau semne de înseninare aşa că am hotărât
să plec doar până sus la Podragu, fără rucsac şi
să mă întorc pe acelaşi traseu. Probabil cea mai
înţeleaptă decizie ţinând cont de starea vremii şi faptul
că eram "singur". Varianta propusă de acasă era Podragu-lacul
Podrăgel-valea Arpaşului. Poate altădată. La 9 am plecat voios spre Podragu, bineînţeles pe traseul de
iarnă pe care îl cunoşteam destul de bine. Mergând, mi-am amintit un
sfat înţelept care spune să mergi vara pe traseele de iarnă,
asta pentru cei care nu stau iarna în faţa sobei... Traseul de iarnă spre Podragu e bine marcat cu stâlpi, asta pe vreme
bună căci în condiţii de vizibilitate redusă trebuie
să cunoşti foarte bine traseul. Un singur stâlp ar fi lipsă şi anume la intrarea în traversarea
cea mai largă a unei văi, înainte de ultimul prag spre căldarea
Podragu. Aici nu cred că am găsit punctul optim de intrare în
traversare dar m-am descurcat acceptabil având în vedere că zăpada nu
era foarte mare. Probabil că aş fi pierdut o jumătate de
oră cu tatonări dacă zăpada era mai mare. Au fost locuri, puţine, unde am intrat până la brâu, în rest
alternativ, gleznă şi genunchi. Cu mici eforturi am reuşit să ajung după două ore în
căldarea Podragu. După părerea mea acestă căldare este
una dintre cele mai frumoase din Făgăraş iar pentru mine este în
Top 3 alături de Galeş şi Bucura. Probabil că la fel au
gîndit şi alţii care au construit aici, la 2100 m o cabană atât
de solidă şi frumoasă cum e Podragu. Pozele nu vor dezvălui niciodată farmecul acestei zone,
extraordinară atât vara cât şi iarna. Dacă nu ai fost aici
merită să-ţi faci următoarea rezervare la munte pentru
Podragu. După o jumătate de oră de ascensiune prin
căldarea Podragu am ajuns la cabană. Cabana este închisă
în perioada 1 nov - 30 mai, putându-se folosi refugiul amenajat într-o
anexă a cabanei. Lacul Podragu era complet îngheţat şi acoperit de
zăpadă. Mi-am amintit câtă frumuseţe dă acest lac
căldării Podragu vara şi ce plăcut e să stai cu cortul
pe malul lui. O scurtă pauză şi am pornit mai sus, spre şaua Podragu,
încă accesibilă cu condiţii minime de precauţie. Vremea era relativ stabilă, cu plafonul de nori la circa 2500 m,
fără semne de înrăutăţire. Din când în când, o rază de soare lumina
locurile curate şi sfinte care mă înconjurau. Tot timpul mă
invada o bucurie nespusă că am privilegiul să fiu aici.
Privilegiu, pentru că asemăn locurile acelea cu o parte din rai în
care mi-a fost permis să intru şi să intuiesc puritatea
Dumnezeiască. La trei ore de la Turnuri eram în şaua
Podragu lângă cel mai îndrăgit marcaj: banda roşie. Nu îmi venea să cred că am reuşit, că mi-a fost permis
să ajung aici în condiţii se siguranţă. Peisajul era superb,
puţin estompat de plafonul de nori, la fel de superbe amintirile care te
năpădesc din traseele de creastă parcurse în trecut. Am mulţumit pentru această binecuvântare şi după o
pauză de 15 min am pornit înapoi spre Turnuri, impropriu spus înapoi,
căci întotdeauna mergem înainte. Gândurile mi se îndreptau de-acum doar
spre soţia şi băieţelul care mă aşteptau cu drag
acasă. Coborând prin căldarea Podragu cerurile se închideau şi vremea
devenea tot mai închisă. Să fi fost o coincidenţă faptul
că vremea a fost stabilă şi frumoasă exact atâta timp cât a
durat ascensiunea mea? Sau a
fost cu dedicaţie pentru mine, eu fiind singurul suflet care a trecut pe
acolo în acea zi... Şi asta nu e tot. Vremea s-a închis dar a rămas
în condiţii acceptabile pentru coborâre. La cinci minute după ce am
ajuns la cabana Turnuri, când am ieşit după apă, ningea abundent
şi în sus nu se mai vedea nimic... Revenind la coborârea Podragu-Turnuri, rafale puternice de vânt spulberau
zăpada fină şi te luau prin surprindere şi fără
să vrei inhalai acea zăpadă spulberată. La jumătatea
coborârii am simţit că ceva nu e în regulă cu respiraţia
şi o căldură deosebită ce parcă aducea cu o stare
febrilă îmi învăluia trupul. Senzaţiile erau foarte fine,
totuşi începusem să mă gândesc dacă nu cumva o să
mă îmbolnăvesc când voi ajunge acasă, dacă voi face
pneumonie, ce va zice soţia mea şi uite aşa am ajuns să am
moralul mai aproape de pământ iar fizic simţeam o slăbiciune în
tot corpul. Înainte de ultimul prag spre cabana Turnuri este o cruce în amintirea unui
tânăr de 33 de ani dispărut în 1980. (Pe cruce este
inscripţionat "Hanorac portocaliu / Pe drum pustiu / Bucuros aş fi / De te-aş întâlni"). M-am oprit şi m-am rugat
în câteva cuvinte pentru iertarea şi odihna acelui suflet. Am făcut
câţiva paşi şi DEODATĂ am simţit o schimbare
bruscă în mine: gândurile pesimiste dispăruseră, optimismul
şi o stare de bine m-au învăluit iar trupul îl simţeam din nou
în perfectă stare. Am realizat aproape instantaneu că cineva m-a
ajutat. Dacă semnele de oboseală erau sau nu grave, asta pot pune sub
semnul întrebării, dar sunt SIGUR că acel Hanorac portocaliu m-a
ajutat. Unii ar numi această întâmplare ca paranormală, eu prefer
să-i spun minune. Dacă crezi în viaţa de apoi atunci câteva gânduri bune pentru semenii
noştri dispăruţi din motive mai presus de înţelegerea
noastră, pe cărările pe care călcăm şi noi, nu
pot decât să fie bine primite acolo Sus. Traseul Turnuri-Podragu şi retur a durat doar cinci ore, dar au fost
atât de intense şi pline de bucurie de parcă a trecut o zi
întreagă. Nu am avut probleme cu frigul şi vântul care altădată m-ar
fi chinuit, echipamentul aproape perfect şi-a făcut datoria, eram
uscat şi odihnit. Despre echipament aş spune aici doar câteva
lucruri: nu purta goretex decât dacă vântul bate tare, altfel "garanteed
to keep you dry" e praf în ochi iar dacă eşti activ şi urci din
plăcere, un polartec windpro îşi face toţi banii. Dacă
eşti începător, un bun început ar fi să renunţi definitiv
la bumbac, lână şi puf în favoarea produselor de calitate din
poliester care au proprietăţi net superioare.
La ora 15 am început să cobor spre Victoria. Ningea ca-n
poveşti. O coborâre plăcută, nu mă grăbeam, savuram
fiecare clipă petrecută printre brazii pe care îi consider buni
prieteni vechi. În ultima porţiune de coborâre, înainte de a ajunge la
drumul forestier am folosit lanterna. Drumul forestier l-am parcurs la "lumina"
nopţii, fără lanternă, un drum acoperit de zăpadă
este relativ uşor de parcurs şi pe timpul nopţii. După 4 ore si jumătate eram aproape de Victoria unde lăsasem
maşina, iar câteva ore mai târziu i-am regăsit acasă pe cei
dragi. Vă doresc numai bine şi să aveţi parte de munte. Catalin Strava Mediaş, 22 nov. 04
Prima sau a doua regulă pe care ti-o spune Salvamontul, pe care îl
respect, sau cărţile de supravieţuire este să nu mergi
singur pe munte. Respectă această regulă. La un moment dat vei
intui însă că poţi trece mai departe de această
barieră. Acest moment va fi determinat de o pregătire psihică
şi fizică de excepţie care va face ca o călătorie la
2000 de metri, iarna sau vara, în orice condiţii, să nu fie mai
riscantă decât o plimbare pe străzile unui oraş.