Faina imaginea!

In dreapta, departishor, exista un platou deasupra unor movile. Aceea este suprafata avuta in vedere.... dar nu turistic.

Suprafaţa este deservită de armată.

Emi, să dea Domnul să fie la fel de faină şi când va începe şantierul... Cu atâtea viitoare obiective pe vârf, nu ştiu unde va mai încăpe releul de tv sau dacă va mai rămâne ceva din accesul spre surplombă, având în vedere că şi versantul stâncos va avea de suferit

P.s. Când mi-e dor de Tâmpa, mă uit la Pietricica. Poate din acest unghi sau dpv al alt. nu prea seamănă, dar un pic, un pic, tot aduce....

telegondola, lift, si scari rulante sunt un pic cam dusi...nu era vorba si de o partie?...ce idei au unii!

Pârtia şi instalaţia de telescaune sunt gata din iarnă! Doar că ele sunt pe muntele Cozla, exact de unde am făcut eu poza asta.
Normal că sunt duşi... să numere stelele câştigătoare...

Cine poate...

in momentul actual o parte din acel amplu "proiect" e deja gata...

Aşa e, Teodor. Ultimul pas înaintea găsirii finanţării şi demarării lucrărilor proiectului era obţinerea acordului de mediu. Aceasta a venit şi a sunat cam aşa: "Investiţia care doreşte nu necesită evaluare asupra impactului de mediu." Nu mai este vorba de încă o linie de telegondole, ci de "amplasarea unui tramvai suspendat" între Vf. Cozla (sud) şi Pietricica. Instalaţia va avea o lungime de 1.830 m şi va circula la o înălţime minimă de 109 m. Cabinele vor avea capacitatea de a transporta 440 de persoane pe oră şi se vor deplasa cu o viteză medie de 10 metri pe secundă. Se speră accesarea unor fonduri europene şi demararea lucrărilor cât mai repede pentru ca prima plimbare să se poată face la anul, în 2011.

Documentată serie, dar uneori, ştii că nu mă pot abţine…
Vitele născute duminica se numeau Duman, Dumana – masculin/feminin. Ştia asta şi Dănilă Prepeleac (”Mergând el cu Duman şi Tălăşman ai săi, tot înainte spre iarmaroc…” […] ”Ce să faci? Să te-nvăţ eu: boii tăi sunt mari şi frumoşi; ia-i şi-i du la iarmaroc, vinde-i şi cumpără alţii mai mici şi mai ieftini, iar cu banii rămaşi cumpără-ţi şi un car, şi iaca te-ai făcut gospodar.”) sau unul din Tovarăşii lui Gârleanu (care ”…rămas peste noapte în câmp, doarme învelit cu nişte saci; şi mai încolo, boulenii treji, Duman şi Joian, stau cuminţi, cu gâturile întinse, aşteptând jugul…”)… Dar astea erau poveşti din secolul XIX.
În secolul XX, cuvintele care aveau sufixul de origine slavă -an au fost analizate în detaliu şi clasificate în funcţie de valorile lor augmentative (băietan, puştan), peiorative (lungan, grăsan, beţivan), populare - în nume proprii de animale (Lupan, Iepuran, Duman), cât şi argotice (friptan, merţan, kentan)…
De aceea, ptr. sec. XXI ”Poliţa lui Duman” - ca şi nume de loc e/pare nepotrivit. Suntem într-o zonă a sihaştrilor – dacă a fost în tură şi Claudiu mă bucur pentru el! – ştim că, în marea lor majoritate, poliţele au luat numele unor vieţuitori ai locurilor sau ciobani, dar şi Poliţe cu nume de vite…?

30 Aug

Septimiu... Din Patagonia în Piatra Sură!....:-o
Ce mult îmi semeni.....:-)

24 Aug

”Colţul Albinei” se numea şi acum 20 de ani când l-am urcat întâia oară, în iulie ’90. Asta nu înseamnă că este şi numele adevărat. Desigur, e vorba de un loc ”La Albie”, 866 metri, altitudine prezentă şi în hărţile mai vechi. Teodor Porucic ne spune că este ”partea cea mai joasă a unei văi” şi/sau ”vâna principală a curentului râului sau pârâului”, în cazul de faţă prima variantă cântărind mai mult, întrucât numele descrie forma sau aspectul exterior al acestui loc. Toponimul Albie este prezent şi în alte zone geografice, în Moldova – de exemplu – prin palatalizarea labialelor apărută ca în vorbirea de toate zilele sub diferite aspecte, spunându-i-se ”Alghie” aşa cum frecvent şi Bistriţei i se spune ”Ghistriţa”.
Sto(i) eneşti este un antroponimic, unul social şi cu formă de plural care indică originea personală a celui care a întemeiat aşezarea (Stoian), sufixul plural explicând şi descendenţii acestuia, ştiut fiind faptul că în majoritatea satelor locuitorii purtau acelaşi nume de familie identic cu cel al satului însuşi, fără să fie sau să se considere rude. Şi exemple de acestea sunt nenumărate în ţară. Cum ar fi Hurjuieni, judeţul Suceava, unde pe toţi îi cheamă Hurjui. (Cel mai ”fericit era poştaşul dacă nu scriai la destinatar şi prenumele bunicului ori celui mai vârstnic din familie).

Scuze pentru lungimea comentariului, m-am întors aseară dintr-o tură amplă făcută în Piatra Craiului, Leaota şi Bucegi şi, pe lângă frumuseţile geografice, nu am omis nici particularităţile spirituale şi istorice ale locurilor, petrecând împreună cu fetiţa mea câteva ore şi la Nămăieşti, la Dragoslavele, în Valea Mare-Pravăţ la Mateiaş, fără să-mi mai rămână timp să mai urc acest colţ al Albi(n) ei.
Ai cumva o imagine cu acesta văzut din satul Stoeneşti? Panorama ta mi-a reaprins dorul şi mi-a trezit amintirile plăcute de demult… Mulţumesc!

23 Aug

Teo şi-a plătit factura la sultanat! Pardon, la electricitate...:-)
http://alpinet.org/main/foto/showfoto_ro_item_70707.html

10 Aug

Mulţumesc...
Mult succes îţi doresc şi eu.

5 Aug

Muţumesc mult, Claudiu!
Aşa e, ferecată la propriu, spre marea mea satisfacţie. Bariere şi lacăte.

4 Aug

Multumesc, dar în niciun caz, Şerban. :-)
Litera din titlu - nu întâmplător aleasă - ilustrează pe deplin finalitatea celor două obiective pe care mi le-am propus pentru luna iulie:
I. Unul, două şi mai multe vise de împlinit şi
II. Unul, două şi mai multe igrec-uri de definit.

4 Aug

Mi-am petrecut toată luna iulie în Ceahlău şi (1) august tot stânci l-am întâmpinat.:-)
Pe ce traseu, te rog, ai întânit acest foarte mare număr de flori?

2 Aug

Bună Mihai! Foarte plăcute imaginile tale din Pirinei (personal, aştept şi altele din cei spanioli atât de dragi mie) şi dintre toate aceasta mi s-a lipit de suflet...
M-am întors recent dintr-un loc românesc izbitor de asemănător cu cel din fotografia ta! Exceptând colţul din dreapta jos ce pare mai domestic şi senzaţia plăcută a ta, aş putea să jur că pe aici am fost şi eu. Doar că ştiam că nu va pare nici Scufiţa, nici Hänsel, nici Gretel, nici lupul, ci un alt rege...:-)

29 Iul

5740 de puţuri. Cât ai plătit intrarea, te rog?

15 Iul

El Cañón del Colca, 'hambarul' zeiţei Mama Huari (sau Wari, cum i se spune în quechua). Ai şi o imagine cu Ampato?

14 Iul

Bun venit, Şerban! Îţi mulţumesc mult!

28 Iun

Vă mulţumesc mult!
@Camil: Am resurse suficiente IT, dar nu le am pe cele de timp să mă mai dedic şi photoshop-ului. Ptr. colaje gen "La cireşe" folosesc banalul Paint al Windows-ului, ptr. panorame ca "Decent change" - PTGui şi ptr. redimensionare, ca şi în cazul de faţă, numai Picasa. Ulterior am încercat şi Photoscape şi am observat la o rezoluţie de 800 şi o dimensiune de 256 Kb o diferenţă uşor vizibilă, favorabilă. Filtrele pe care le am sunt numai ptr. kitul de 18-55 mm, nu şi ptr. Tamron-ul de 70-300 mm.
Tânara doamnă era puţin emoţionată, cavalerul dânsei încerca să o liniştească, aşa că am fost nevoită să recurg la acestă defocalizare (circulară, căci atât permite Picasa) ptr. a masca unele elemente parazite apărute pe neaşteptate în cadru şi nedorite.
@Claudiu: În Parc n-am reuşit să prind nici păsări, nici insecte… 'Teroarea sezonieră' numită graur a fost mult mai domestică. În Rezervaţia de stejari seculari Dumbrava, am pândit îndelung un Cuc. Era fenomenal, niciodată nu l-am auzit atât de clar şi c-un asemenea ecou cântând… În toată pădurea răsuna numai numele lui, dar frunzele de stejar erau prea mari şi dese - nu l-am putut fotografia…

10 Iun

Bine-aţi făcut! :-)
Frumoasă serie, mulţumim!

7 Iun

Îmi place mult, dar aş fi preferat vârful castelului integral.

7 Iun

Turnul Stancăi e Turnul Stancăi. În schiţa pe calc - suprapusă peste figura 6 din carte - Stocul Alb e Acul Alb. Gândesc multilateral. Dar nu mai contează.

4 Iun

Corect: intenţia este de informare. E şi gratuită. Informarea. Unde vedeţi ceartă?
Dvs. aţi putea privi o poză cu - de exemplu, Defileul Argeşului, ca cea pe care aţi înscris-o, fără să-l contraziceţi pe autorul ei care ar spune cum că este Defileul Arieşului, când ştiţi clar că ce-aţi pozat şi înscris e Defileul Argeşului? Dacă îl atenţionaţi, dacă precizaţi denumirea corectă înseamnă că pălăvrăgiţi?

1 Iun

Am luat la rând toate ediţiile post mortem, Paul. In cea din 2000 - după care au fost puse şi denumirile din trimiterea ta - scrie Acul alb, figura 6, pagina 49. Am suprapus imaginile: schiţa dr. pe calc cu figura 6 din Ghid. Pe calc scrie cu tuş negru Stogul Alb.

1 Iun

Mulţumesc, Dan. Aşa e, sunt multe pietre late în Ceahlău cum sunt şi întrebările de ce una-i sură şi nu albă şi uneori sau pe moment nu poţi nici să răspunzi. Lumea toponimele e foarte fascinantă şi adesea cu greu poţi să o înţelegi, să o pătrunzi şi s-o domini. Spun asta din proprie experienţă. Cea mai mare piedică este obţinerea informaţiilor corecte. Aşa cum ei "m-au trimis să mă mărit ca să pot urca pe munte", alţii m-au trimis la cratiţă că "asta nu-i treabă de femeie!". E mult de muncă, da, îţi trebuie un aparat bun atârnat la gât, o "legitimaţie", sunt necesare referinţele şi ai nevoie de prestanţă... şi de ce nu,
şi de un dram de noroc. :-)

27 Mai

N-am spus că Gardu'-i gard şi stânca n-are nume. N-am nici pagina 103, cum nu o am nici pe cea cu Budei, nr. 94. Contează ediţiile - postmortem - a căror poveste am mai spun-o: D-na Geta, după câţiva ani - se întelege câţi - a luat o parte din notiţe (originale + foto) şi i le-a dat/donat/pus în braţe lui Dan (I. Ciobotea) - mă exprim foarte familiaR pentru că şi contextul relaţiilor dintre ei era familiaL - spunându-i să facă "ce vrea" (cu ele), ce ştie el mai bine că trebuie să facă cu ele. Chiar dumneaei mi-a spus 'originea' ediţiilor postmortem când eu am semnalat câteva (muuulte) inadvertenţe şi "am cerut o explicaţie". (Cei - mai corect, cele - care tenhoredactase habar nu aveau despre ce scriu, în sensul că nu urcaseră/fuseseră niciodată).
Dacă vrei... poţi să-mi facă şi mie o copie să mi-o trimiţi pe mail... Din Ghidul (meu) turistic scanez şi eu pag. 94 şi 103 şi le confruntăm. Dacă nu se poate, ptr. că n-avem sorţi de izbândă să ne întâlnim, trageţi concluzia:
"(A)Şezătoarea oilor este o stâncă de calcar pe care se cocoţau ciobanii şi oile să-i bată soarele de la amiaza zilei în cap - sau nu, că pe vârful ei era umbră pe-atunci - şi să se odihnească". Eu mă abţin.

27 Mai