Un secol cu Piatra Ciobanului

Înscrisă de: Daniela Ursu

Data publicării: : 21 Iul 2011, vizualizări:: 1209

Localizare geografica: România, Muntii CEAHLAU

Album (slideshow): Monografii

Echipament folosit: Plăci de sticlă şi un ofiţer fotograf

Descriere: După urcuşul crunt spre culmea Pietrei Sure, ”Dete Dumnezeu de ieşirăm iarăşi la loc liber. Astădată, lanţul Ceahlăului se ridică măreţ în faţa noastră, în toată splendoarea lui. Din talpa poienei în care pătrunseserăm, se înălţa drept ca un perete lanţul de stânci uriaşe ce formează catena Ceahlăului. Ca o cunună sălbatecă se ridicau aproape în tot lungul masivului, năprasnicele ţuguiuri de piatră ce-i dădeau acea formă bizară, când erau privite din depărtare. Par’c’ar fi fost un grilaj gigantic, presărat cu colţi de stâncă ascuţiţi, de vreun uriaş ce-şi va fi avut palatele dincolo de nepătrunsul zid de piatră.” Lângă această descriere din jurnalul ofiţerilor era inserată prima fotografie din colaj. Am bănuit că a fost realizată cu aceeaşi ocazie, mai ales că imaginea este publicată şi în Anuarul S. T. R, tot din 1912, dar citind şi recitind jurnalul nu am găsit nicio referire la prezenţa feminină surprinsă în marginea din stânga jos a fotografiei. Preţioase mulţumiri colegului Sebastian Mastahac pentru exemplarul original al "Jurnalului excursiei ofiţerilor Regimentului Mihai Viteazu Nr. 6, 20-26 iunie 1912, a doua tipăritură."

Galeria Foto Alpinet

Viorel Borteş, Vineri, 22 Iul 2011, 20:39

Și asta îmi place, ca toate "vechiturile" de altfel

Viorel Borteş, Miercuri, 27 Iul 2011, 21:42

Amu fro câteva zâle am văst p'un canal TV un filmuleț care avea ca subiect călătoria în timp. Taaaaaare mi-ar plăcea să mă pot întoarce pe la începutul sec. XX, să pot vedea pe "viu" imaginile astea!

Daniela Ursu, Miercuri, 27 Iul 2011, 22:40

Balanţa este cutremurător de nefavorabilă. Cred că nici 5% nu şi-ar dori să se întoarcă, să mai urce fără windstopper-e sau fără frontale. Poate 98 % se vor simţi 'intoxicaţi' sau ar spune că locul acestor vechituri nu e aici - şi pe bună dreptate, căci slabi suntem şi nestatornici, iute ne-nşelăm, ne schimbăm şi uităm! Rămân doar cei 2% - nu din impozitul pe venit, ci dintre noi/dintre cei care ar vrea să mai călătorească (de multe ori printre umbre) pe pista timpului înapoi sau care, cu simplitate-ar întreba "Ce poveşti vrei să ne mai spui astăzi...?"