Toaca doar in una, Lespezi numai in toate patru.

Problema este ca, eu cel putin, nu stiu exact unde era amplasata cabana de atunci. Cea noua, a inglobat constructia anterioara (cca 1/3 din partea stanga a noii cabane) dar nu garantez ca accea la randul ei, s-a ridicat exact peste cealalta.
Cred ca se pot face niste masuratori cu un GPS (in fata cabanei din unghiul pozei, pe culme spre Lespezi - pe directia vf. Toaca si pe vf.). Apoi e matematica simpla sa afli daca Toaca e vizibila.
Asa cum pare din pozele astea, eu zic ca nu e Toaca.

„GPS-ul” meu spune aşa: primul adăpost a fost ridicat în anul 1906 de Ghe. Panu. Petrecându-şi vacanţele la Durău, cutreierând muntele vreme de 20 de ani, el şi-a făcut „la Fântâna Rece o colibă mai tare, dar care n-a rezistat vânturilor şi zăpezilor şi s-a ruinat.” (Deci cam pe unde ar fi acum schitul sau puţin mai spre Dochia.) Între 1907 şi 1908 „la cea mai mare înălţime, 1795 metri, s-a lucrat la adăpostul amplasat la câţiva metri sub platoul superior, adăpostit de vânturile de nord-vest şi la o depărtare de 500 de metri de izvorul minunat Fântâna Rece”. Numit Adăpostul nr. 1 - Dochia, el a fost inaugurat pe 30 iunie 1908, în prezenţa a circa „300 de persoane, preoţi, învăţători, săteni din împrejurimi.” Un an mai târziu, „o furtună a dărâmat frumosul adăpost”. Cât timp au durat reparaţiile şi strângerea fondurilor, acelaşi Ghe. Panu îşi construieşte „în 1912, o cameră de lemn, în Poiana Faţă Stănile, pe locul numit Dâmbuşor.” Ei bine, aşa cum nici eu n-am identificat încă acest loc, nici coliba nu a rezistat, astfel că, în anul următor, 1913, „acoperişul şi uşa erau smulse, soba dărâmată şi înăuntru murdar.”
Cabana Dochia, re-făcută, a fost inaugurată pe data de 6 august 1914, devastată între anii 1916 şi 1918, redată în funcţiune în 1927, când la o a treia inaugurare „au participat 600 de persoane, ţărani, intelectuali şi turişti din toată ţara, suportând vremea rea cu lapoviţă şi ninsoare din acea zi de 6 august”, 1927, după cum am spus.
Aceleiaşi cabane, între 1931 şi 1934 „răufăcătorii i-au produs multe stricăciuni”.
Şi încet-încet, aflăm că după anul 1937, Ghe. Baciu (cabanierul de care v-am mai vorbit şi în alte dăți) „a mai construit din lemn, spre vest o colibă lângă cabană pe priciul căreia erau adăpostiţi turiştii tot mai numeroşi.”
Cât spre vest - asta nu ştim…
Cât „spre est s-a extins clădirea după 1946” şi care clădire - cea veche sau cea ridicată de Baciu - nici asta nu ştim…
Dar a rămas scris că, o dată cu ridicarea noii cabane, reclădită şi iarăşi extinsă spre est între anii 1984-1989, „cu ocazia săpăturilor pentru fundaţia de beton s-au descoperit resturi din temelia primei cabane din 1908, Adăpostul nr. 1 – Dochia şi deasupra unei ferestre din vechea cabană, sub o tencuială, era scris cu negru 'construită între 1910-1904, funcţionează de la 15 mai la 15 septembrie'.”
Cei care astăzi preferă condiţii de cazare mai civilizate, nu vor fi legaţi sufleteşte de astfel de poveşti. Personal, mi-ar place să citesc un material amplu dedicat tuturor cabanelor din Carpaţi, chiar dacă ele mai sunt sau astăzi nu mai sunt.

Poate te lămureşti aici:
http://www.panoramio.com/photo/46870610

Daniela, te rog frumos, imi poti spune de unde ai informatiile?

Din sursele mele reiese ca adapostul numarul 1 s-a prabusit la 20 de zile dela inaugurare si nu la un an, iar motivul...

"Cine ar fi gandit, ne spune D-l Cadere, ca dupa 20 de zile dela inaugurare, la 18 Iulie 1908, totul trebuia sa se prabuseasca prin necalificabila fapta a unui ticalos de antrepenor, care pentru o meschina economie de 100 de lei, n-a voit sa faca fundatia zidului pe o lungime de 6 m si la adancime de 80 de cm. Luna Iulie a fost extrem de ploioasa, din care cauza zidul ce era pe pamant se tot lasa, cu atat mai mult ca celelalte ziduri erau pe fundament de piatra, incat nu se puteu lasa pe loc."

Expertiza facuta la 30 August 1908 de catre dl. Gh. Lupu, inginer in serviciul tehnic al jud. Neamt, a aratat ca:

"1. Prin facerea a doua sondaje langa peretii cabanei, se constata ca fundatie nu exista deloc; primul rand de piatra din zid este asezat pe fata pamantului natural, si pentru a masca lipsa fundatiei, s-a nivelat pamantul in fata cabanei cu pamant adus.
2. Mortarul foarte rau compus in cea mai mare parte din lut nisipos sapat de langa cabana amestecat cu putin var hidraulic, asa ca nu putea sa faca priza cu peretele de zid. Nisipul de buna calitate se poate face din piatra sparta de pe munte, dupa cum se constata ca o parte din cusa de mortar de ciment pusa deasupra boltei si a zidurilor este facuta cu astfel de nisip."

Cateva informatii am pus pe blog:

http://boreal2007.wordpress.com/2009/01/27/cabana-dochia/

Da, îmi amintesc sigur că Adăpostul nr. 1 s-a prăbuşit după nicio lună...
În mare partea sursa de documentare este aceeași cu a ta, mai puţin tamam eroarea mea de un an pe care culmea, am preluat-o dintr-o ediţie a ghidului turistic, ediţie îndelung criticată de mine din pricina persoanelor de sex feminin care au scris după ureche şi realizat tehnoredactarea deşi nu urcaseră niciodată. Poate între timp, au trecut 10 ani, au făcut-o. Mulţumesc pentru corecţie, voi verifica amănunţit acasă.

Ma bucur ca mai sunt oameni in viata ca sa isi aminteasca lucrul asta dupa mai bine de 100 de ani.

Ei, eram flacau pe-atunci

Nemuriciule

@D. U.:tamam nu exista in l.romana. Poate, taman:tocmai, intocmai, chiar, exact, etc... Probabil, viteza de a scrie este devina.

@ Cristi - corect: Adăpostul nr. 1, inaugurat pe 30 iunie 1908 s-a prăbuşit pe 18 iulie în acelaşi an. Despre prezenţa pe piaţă a unor ghiduri cu o încărcătură greşită de informaţii am mai scris şi în al doilea comentariu al meu de aici: http://alpinet.org/main/foto/showfoto_ro_item_98988.html

@ Adrian - nu numai Cristi era flăcău pe vremea aceea, ci şi subsemnata - o fetişcană de toată frumuseţea, cu ochii albaștri ca cerul şi cosiţe lungi şi aurii…

@ D-na Rodica - aşa e, nu există… Dar vedeţi dvs., eu n-am dat niciodată vina pe viteză, nici în cazul meu, nici al dvs. http://alpinet.org/main/foto/showfoto_ro_item_96284.html, ci pe poznaşele-astea de tastaturi, de 20 lei şi de unică folosinţă: se defectează când ţi-e poza mai dragă şi restu' bavardaj. Pe de altă parte, nu pot decât să vă mulţumesc: este prima oară când îmi comentaţi o fotografie! (Deşi m-a mirat, că dintre câte imagini superbe şi de top din Ceahlău am, v-aţi oprit la vechiturile astea… Consider că începutul a fost mai greu, vă aştept cu cea mai mare plăcere şi cu alte ocazii, şi că este timpul să facem cunoştinţă - ştiţi, eu nu sunt două litere şi două puncte puncte, ci mai mult. Sau mai puţin. Eu sunt Daniela.

E aceeaşi http://alpinet.org/main/foto/showfoto_ro_item_79250.html :-o?

26 Oct

Mulţumesc pentru răspuns şi pentru completări.
Toate cele bune, mereu!

16 Oct

Hm... Daca lumina e din belşug, nici la peste 180 nu folosesc trepiedul. Are motor incorporat ptr. autofocus şi mi se pare de 10 ori mai luminos decât obiectivul kit.

3 Oct

Nu ştiam că ai Tamron. Cum te împaci cu el?

3 Oct

Piatra Mocilor am văzut-o şi eu, dar parcă aveam nevoie de o 'confirmare' :-) mai ales că tot ce ţine 'de după' Tulgheş face parte din aria ta de cercetare.

30 Sep

Bine că nu sunt trasee, că umblate sunt!
De pe Vf. Bâtca Savu (1245, 5 m) spre est privind, perpendicular ai Turnul lui Budu - ceea ce nu se vede, deci ai trecut de 1250 m. alt. Culmea din planul II este Piciorul cu Strunjile, pentru că de pe Vf. Strunjilor (1318 m.) spre est perpendicular privind, ai în faţă Gardul Stănilelor.

29 Sep

Mai e mult de mers până să afli un răspuns.

29 Sep

În 'linie' dreaptă (imaginară), pe o axă N -> S, de la Obcina Lacurilor până la Vf. Bâtca Savu - fără G. Earth, ci ochiometric şi din teren - e o distanţă foarte aprox. egală cu cea dintre Vf. Toaca şi Bâtca Ghedeon. Ca atare - şi părerea mea, desigur - alt. la care te aflai este puţin-puţin peste 900 m., culmea din faţă este Piciorul Păltinişului, după ea şi la baza ei este satul Pintic - ce aparţine evident de comuna Tulgheş - şi-abia după a doua culme, cu vârfurile (de la stg. la dreapta) Preluca Mare (1088, 2 m.), Pitu (1039 m) şi încă vreo două al căror nume nu-l ştiu e vederea spre Tulgheş.

29 Sep

Uimitoare atmosferă!:-o

27 Sep

Depinde şi de organismul fiecăruia.
Mina Cacica e un loc modest în care trebuie investit. De la intrare te izbeşte un miros puternic de petrol ori motorină. (Deşi gazdele spun că "aşa miroase sarea cu adevărat".) E atât de persitent şi simţi că te urmăreşte. Şi nu-i rezişti. Cele două doamne cu care eram, după o oră prezentau simptome specifice intoxicării. La fel, şi fetiţei mele i-a fost puţin rău. Eu am rezistat eroic vreo opt ore până când şi organele mele interne s-au revoltat.

22 Sep

Emoticonul nu era el tastat, ci închiderea parantezei.

22 Sep

În niciun caz.
Din punctul meu de vedere, cele mai solide istorisiri despre Baia le-am aflat din Marele Dicţionar Geografic al Romîniei, alcătuit şi prelucrat după Dicţionarele parţiale pe judeţe de preşedintele Societăţii pentru Învăţătura Poporului Romîn, directorul Institutului Geografic al Armatei şi directorul Muzeului Naţional de Antichităţi, Bucureşti, 1898, pag. 197-201. (Minunate pagini, dacă le-ar fi aici locul, aş spicui câte ceva din ele…)
Cea mai bizară poveste pe care am aflat-o anul acesta a vizat un alt lăcaş, nu cel din imagine: Biserica Albă nu mai este albă-albă deloc. Tocmai a fost pictată… Şi ce semnificaţie să mai aibă apelativul pe care-l are? Nu departe, la fel şi Putna, e acum împodobită-n fresce.

22 Sep

Mulţumesc pentru comentarii!

Şi nici fiu nelegitim?
Din câte ştiu, conform unor istorici şi data a fost contestată, aceştia susţinând că Bogdan al II-lea a murit după 17 octombrie 1451.

22 Sep

Nu de colegii de aici m-aş fi ferit eu, ci de plagiaţi.
Alpinetul este printre cele mai durabile comunităţi virtuale din România. Pentru unii dintre noi, prima care a intrat în suflete şi ultima care iese din minte când închidem Internetul. Aici e locul unde cei mai mulţi dintre colegi au debutat sau şi-au cultivat aptitudinile de fotografi, scriitori, montaniarzi, alpinişti, ghizi montani sau unde cei mai puţin dintre noi - şi printre ei mă număr şi eu - care-au jurat loialitate camaradului!...

20 Sep

Se cuvine să fac o precizare neaşteptat de adevărată:
Imaginea din partea sus a acestui colaj NU ESTE din anul 1976!
Probabil şi persoana din Bicaz care mi-a pus-o la dispoziţie s-a înşelat în privinţa anului. În cazul de faţă este vorba de o fotocopie (tocmai de aceea si calitatea slabă a detaliilor) alb-negru realizată după fotogravura sepia din colecţia Alex. Maidlinger, 1932.
Pentru a nu mai avea niciun dubiu am comparat fiecare centimetru al celor două fotografii alb-negru şi sepia.

Alese mulţumiri colegului Claudiu Bîrliba, care de ziua mea, mi-a făcut cadou originalul!:-)

20 Sep

Bună Mircea! Poţi să mă ajuţi cu ceva informaţii despre A(lex). Maidlinger?

20 Sep

Dragă prietene Corneliu, pe Facebook lucrez sub acoperire, de aceea Eu Sunt (numai) Daniela. Am declarat, de câte ori am avut ocazia, că urăsc site-ul şi prozelitismul lui agresiv de "socializare", faptul că nu pot comenta/corecta unele fotografii dacă nu sunt "prietenă" cu autorul lor sau dacă el nu e în lista mea de prieteni şi tot aşa. Şi nici nu m-am răzgândit.
Am vizualizat mii de fotografii de pe două reţele de socializare şi am avut neplăcuta surpriză să văd în galeria unor "fotografi" imagini ce aveau în colţul din dreapta jos sigla Alpinet şi, însoţite de o grămadă de aprecieri nemeritate, fotografii realizate de Mihai-Ian Nedelcu, Sorin Untu, Bogdan Balaban şi cele mai multe ale lui Ioan Panaite. Pentru a le comenta a trebuit să-mi creez cont.
Cam tot din aceleaşi motive am adaugat la rândul meu o semnătură proprie pe fotografiile pe care le postez.

18 Sep

@Adrian: Q. E. D.

15 Sep

Bănui că nu este o întrebare capcană pentru un cunoscător al acestei creste. Răspunsul îl puteţi avea privind aici:
http://alpinet.org/main/foto/showfoto_ro_item_63100.html

14 Sep

Un articol de astăzi:
http://www.jurnalul.ro/special/anchete/ceahlau-cronica-unui-dezastru-anuntat-arie-naturala-strict-protejata-in-pericol-sa-dispara-589323.html

6 Sep