Zahir

Înscrisă de: Daniela Ursu
Zahir
Data publicării: : 18 Sep 2007, vizualizări:: 3446
Localizare geografica: România, Muntii CEAHLAU, Piatra Sura
Album (slideshow): Recital Piatra Sură
Echipament folosit: Fuji FinePix
Descriere: "Leagă-mă, Doamne, de MUNTELE căruia îi aparţin! Aici sunt învins şi trecător..."
Daniela Ursu - Galeria personală
Bookmark and Share
Galeria Foto Alpinet
Viorel Borteş Viorel Borteş, Marţi, 18 Sep 2007, 8:49

Eheeeee, ceţuri, misterioase ceţuri!

Fără foto Oana B., Marţi, 18 Sep 2007, 10:22

Sa intelegem ca tocmai ai terminat cartea lui Coehlo "Zahir" si a fost inspiratia pentru titlu???:-P:-P:-P Dar eu sincer nu vad legatura intre poza si semnificatia termenului de "zahir"...:-?

Daniela Ursu Daniela Ursu, Marţi, 18 Sep 2007, 10:32

Nu, dragă Oana. Explicaţiile lui Jorge Luis Borges şi cuvintele lui Antoine De Saint Exupery m-au dus mai aproape de Piscul Berbecului (foto) din Piatra Sură.

Altfel, poate mult, aş fi rătăcit prin ceaţă...

Fără foto Oana B., Marţi, 18 Sep 2007, 10:38

Adica... explicatiile de mai jos...
Conform scriitorului Jorge Luis Borges, ideea de zahir vine din traditia islamica si se apreciaza ca a aparut prin secolul al XVIII-lea. Zahir, in araba, inseamna vizibil, prezent, imposibil de a trece neobservat. Ceva sau cineva cu care, odata ce am intrat in contact, ajunge sa ne cotropeasca toate gandurile, pana ce nu mai reusim sa ne concentram asupra altui lucru. Aceasta poate fi considerata sfintenie, sau nebunie.
Poate ca totusi ideea pe care mi-am facut eu din proza scurta a lui Borges este diferita...
:-?

Daniela Ursu Daniela Ursu, Marţi, 18 Sep 2007, 11:08

Numai Naşterea unică a lui Iisus a putut determina tăierea în două a cronologiei. Uneori, aceasta ni se pare o sfinţenie. Sunt cărări în viaţă pentru care nu există cale de întoarcere. Alteori, aceasta spunem că e o nebunie...

Fără foto Petru Renatty Ciobanu, Marţi, 18 Sep 2007, 15:45

Revenind, superba imaginea, frumoase culorile, faina atmosfera.

Paul Diacre Paul Diacre, Marţi, 18 Sep 2007, 17:59

Lumina este mai aproape decat credem...

Gligorie Emanoil Pârvu Gligorie Emanoil Pârvu, Marţi, 18 Sep 2007, 21:46

"...si-ntocmai cum cu razele ei albe luna
nu micsoreaza, ci tremuratoare
mareste si mai tare taina noptii,
asa imbogatesc si eu intunecata zare
cu largi fiori de sfant mister
si tot ce-i ne-nteles
se schimba-n ne-ntelesuri si mai mari
sub ochii mei -
caci eu iubesc
si flori si ochi si buze si morminte."

Am avut si noi filozofii nostrii...
:-)

Fără foto Oana B., Miercuri, 19 Sep 2007, 8:36

Imi place Blaga... dar am unul mai aproape de zilele noastre...
"Nu peste mult tu vei fi azurul din mări,
eu voi fi pământul cu toate păcatele.
Păsări mari te vor căuta prin zări
ducând în guşă mireasmă, bucatele.
....
Nimeni nu va şti că suntem tot atât de aproape
şi că, seara, sufletul meu,
ca ţărmul care se modelează din ape,
ia forma uitată a trupului tău...":-P

Si care mie personal imi place foarte mult...:-)
Tot la capitolul filozofii nostri...:-)

Fără foto George Durlescu, Sâmbătă, 20 Oct 2007, 12:38

BRAVO, Dana!

Daniela Ursu Daniela Ursu, Marţi, 2 Dec 2008, 22:21

Ştefan Augustin Doinaş - "Astăzi ne despărţim". Da, frumos, mulţumesc, Oana, că mi l-ai (re) amintit! :-)

Andreea B Andreea B, Duminică, 17 Ian 2010, 21:46

Cat de frumoasa e poza asta... si cred ca sunt la cel putin a treizecea vizionare:).... neparat anu asta ajung la Ceahlau

Andreea B Andreea B, Joi, 20 Ian 2011, 11:00

Am ajuns, frumos munte. O sa ma intorc cat de curand acolo.

Galeria Foto Alpinet
Autentifica-te sau inregistreaza-te pentru a inscrie comentarii
Comentarii înscrise de Daniela Ursu
<< [101-120] [121-140] [141-160]<  161-180 din 1657
  > [181-200] [201-220] [221-240] >>
FotografieComentariuData
m-tii Ciucas, Ocolasul Mare si m-tii Bucegi
Ioan Panaite
Corect, Teo. Reformulez: între Piatra Mare şi Ciucaş nu mai este nimic ascuns vederii de vf. Ocolaşului Mare?
8 Mar
luminile Brasovului proiectate pe un nor
Ioan Panaite
Clar! :-)
Lumină din belşug la Dochia (stânga), la fel în vale la Stănile (jumătatea foto, extrema dreaptă)... Punctul roşu de deasupra schitului este de la o candelă aprinsă lângă cruci?
Dar dincolo de toate astea,
Cred că este cea mai frumoasă fotografie cu Piatra Singuratică!
8 Mar
Lumea Fagarasilor vazuta din Ceahlau
Ioan Panaite
Bravo, copilu'! Sunt mândră de tine!

P. S. Şi orice completare este binevenită - aş adăuga eu.
8 Mar
un vis frumos
Ioan Panaite
Ţinând cont de lungimea exagerată a comentariului meu de la cealaltă imagine nocturnă şi pornind de la acelaşi vers de suflet, poate e mai potrivit să te întreb mai întâi pe tine: pot să adaug şi aici denumirile satelor...?:-)
7 Mar
Buna dimineata Bucegi, de oriunde-as fi!
Ioan Panaite
Mulţumesc, Ionuţ!
Recunosc, îmi doresc mult să văd - fie în poze fie cu privirea-mi Ceahlăul de pe Coştila - chiar dacă pentru unii ar fi greu de identificat dintr-un unghi sudic...
Dar şi aşa, este şi va rămâne cel mai drag - la propriu şi la figurat - mărţişor primit vreodat'... :-)
7 Mar
m-tii Rarau
Ioan Panaite
Teribile Pietrele Doamnei!
7 Mar
m-tii Ciucas, Ocolasul Mare si m-tii Bucegi
Ioan Panaite
Şi Piatra Mare. Şi ce-o fi pe după Ocolaş...
7 Mar
Moldavian night
Ioan Panaite
Foarte reală şi firească observaţia d-lui Şerban - personal, am exclus din start orice eroare din partea-mi în stânga imaginii - foarte bună şi explicaţia colegului Ionuţ, deja m-am familiarizat cu obiectivul lui săptămâna trecută după o întrebare de genul "De ce sunt strâmbi copacii tăi când pe cărare şi în pozele mele sunt drepţi?".
Mulţumesc pentru varianta maaare a fotografiei primită pe mail - Ionuţ probabil vroia să se asigure că văd şi bariera de la Lilieci - este şi ea! Este şi Piatra-Neamţul, mai radios decât Bacăul, la orizont în dreapta foto, cu scuzele de rigoare şi nedistorsionat.
7 Mar
Moldavian night
Ioan Panaite
Iaşi-ul este incontestabil, la fel şi deopotrivă Paşcani-ul şi Tg. Frumos. La capătul Pasului Petru-Vodă - un "S", frumos şerpuit - vorbim de partea stângă a imaginii, dincolo de cele două luminiţe roşii şi în spatele împădurit al Vârfului Adânc (927 m.) o pâclă de lumini timide şi doar una mai răsărită, roşie şi solitară e-a Tg. Neamţ-ului…
Şi iarăşi la orizont: Lunca Siretului, Săbăoani-ul, Romanul şi până la Oniceni, iar spre dreapta şi în faţa lor depresiunea Cracău-Bistriţa. Bacăul - mai frumos şi luminos decât mi-a fost dat să-l văd într-o noapte geroasă de ianuarie 2006 este impecabil! Până şi pasarela Letea se vede iar la Metro-n Nicolae Bălcescu zici că e program non-stop!
Coborând de la orizontul din dreapta spre sigla Alpinet mai avem trei oraşe: Buhuşi şi Roznov şi, paradoxal, luminile Piatra-Neamţului mai slabe în intensitate din acest unghi… Pentru că, să nu uităm, din oraş, de pe trotuar, Toaca nu se vede! Din centru se văd perfect platourile, Ocolaşii, Masa Dacică şi Turnul lui Budu, dar vârful vârfului Toaca şi jumătatea superioară a stâncii Panaghia abia de la etajele 6-7 şi în sus ale blocurilor înalte se văd.

Pe de altă parte, consider că se cuvine să acordăm aceeaşi atenţie şi localităţilor din planurile apropiate, credem cu toţii şi ştim că "veşnicia s-a născut la sat"…
În colţul din stânga jos: luminile câtorva case noi şi pensiuni de pe Pârâul Mare şi valea pârâului Răpciuniţa, căci satul-mamă, Răpciuni, cel odinioară menţionat pe hărţile lui Otzellowitz e pe fundul lacului acum…
În partea stângă a Panaghiei, în primul grup mic de lumini e satul Chiriţeni - omis din Dicţionarul geografic al judeţului Neamţu (la anul 1890) de C-tin D. Gheorghiu în 1895 şi menţionat abia în 1900 pe harta Serviciului Silvic sub numele de Chichiriţeni, după cum se numeau şi primii locuitori ai acestei aşezări, Checheriţă şi/sau Chichiriţă, topic provenit după denumirea veche şi folosită de ei pentru coropişniţă.
Al doilea grup de lumini, mai puternic, aparţine centrului comunei Hangu. Denumirea derivă din cuvântul maghiar hang, care înseamnă ton, sunet, de unde şi expresia "a ţine hangul". Alţi cercetători i-au atribuit originea după numele unui şef mongol, Han Gulai, ucis în 1241 într-o luptă prin aceste locuri. Despre Poiana Hangului, numită şi Şesul Hangului sau "poiana cu ecou" sau "locul unde ecoul se rostogoleşte de nouă ori" v-am mai promis eu o poveste, dar e cam lungă…
Pierdute printre văile Hangului sunt, puţin mai sus, câteva lumini ale satului Boboteni, nume atribuit fie după caracteristicile zgomotoase ale apelor de munte, repezi şi tumultoase, care "bobotesc" ori "bolborosesc", fie după numele de persoană Babată, prezent în catagrafia din anul 1774, fie după altele care şi-au pus amprenta asupra locurilor, respectiv Dosul Bolătăului (culme împădurită, la marginea satului, de cca. 750 m. alt.). De partea cealaltă a văii Hangului este satul Audia - luminile nu i se văd, nici nu au cum, dar "parcă se aud"… Numele său este menţionat pe hărţile de la 1790 sub forma Baudia, dar vechimea lui pare să provină încă din epoca daco-romană, după denumirea dată pârâului ce curge pe aici, al cărui "curs năvalnic produce zgomot şi vuet şi se aude de departe". Şi tot de-aici, străjerii ce supravegheau de pe dealul Altan (teribil de frumoasă şi povestea acestui cuvânt turcesc sau mongol, care înseamnă "aur" şi a locurilor unde şi-au avut tabăra mongolii, pecenegii, cumanii şi/sau tătarii!) strigau "Se aude buciumul!" sau "Se aude cornul!".
Deasupra vârfului stâncii Panaghia este Leau. Prin secolul XIX, după un sezon cu ploi abundente, o porţiune de teren a alunecat spre vale, iar forma pe care a luat-o partea din faţă a acelui teren semăna cu un cap de leu sprijinit pe labele din faţă şi aşa i-a rămas denumirea.
În partea dreaptă a stâncii Panaghia, legat de Leau este satul Grozăveşti (oricine a trecut pe-aici cu maşina a simţit şi văzut şi urmele recentelor alunecări de teren). Onomasticul Grozav poate fi numele celui care a întemeiat aşezarea sau numele familiei celei mai reprezentative, după cum apare şi în catagrafia de la 1774.
Urmează apoi un grup mai concentrat de lumini, e satul Buhalniţa (-niţă şi buhai), autentică vatră de poveşti şi de spiritualitate. În documentele din 1612 apare cu denumirea Buhainiţi, locul unde păşunau buhaii în poiana/şesul Hangului…
Şi din centru spre sigla Alpinet, celebru punct de belvedere - nimeni nu a ratat vreodată grădina lui moş Ciucanu http://alpinet.org/main/foto/showfoto_ro_item_101845.html - răzleţele şi rarele lumini ale satului Rugineşti, menţionat pe hărţile silvice din 1900, sat vechi, ce şi-a luat denumirea după numele celor ce l-ai întemeiat, Rogineştii, familii existente şi astăzi, chiar dacă puţine ca număr, dar cu care putem spune că ne mândrim, ca de exemplu, buna mea amică şi actriţa Teatrului Odeon, Virginia (Gina) Rogin pe care o aştept şi care revine în fiecare concediu aici, în locurile natale…
6 Mar
La stână
Paul Airinei
Domnule Airinei, trebuie să-ţi dau o veste, bună sau rea - vei decide tu sau alţi camarazi cum e, chiar dacă pe mine mă miră până la neînţelegere alte ale mele, cum ar fi:
- de ce, deşi tu loveşti sistematic sub centură, eu sunt cea acuzată de lipsă de "simplu respect reciproc. De la bun inceput.";
- de ce ai tu un succes răsunător când publici fotografii, în timp ce eu sunt luată în râs că înscriu "poze din vremuri imemorabile";
ş.a., dar să nu deviem, în definitiv, mai puţin importante precum vestea pe care o am:
Ca şi în cazul P. Sure, când s-a demonstrat că nu eşti primul şi unicul explorator al ei, trebuie să-ţi mărturisesc (,) că nu eşti nici singurul care a inventat toponime. Nu, Paule. Ţi-au luat-o alţii înainte! Ba au şi succes şi sunt la mare căutare. Locurile. Am aflat asta de la un grup de studenţi (de la universităţile de stat, nu private, din capitală) dornici să vadă cu proprii lor ochi şi să fotografieze "Piatra Becalului". Şi, ca să nu pic eu iar de fraieră în faţa bucureştenilor cu un răspuns de genul "nu ştiu care este/unde este", am reformulat întrebând "piatra becali-ului sau piatra becalului?". Ce mai la deal, la vale, "piatra berbecului de B…".
Glumesc foarte serios de trist. Din sezonul trecut, vară/toamnă 2010, Piatra Ciobanului nu se mai numeşte aşa, ci cum am spus mai sus, că a doua oară nu-mi mai scrie tastatura, acesta fiind primul toponim "omologat". Vor urma şi altele, desigur. Mă aştept să aud că şi poiana pozată de tine aici fu bântuită de niscai duhuri precum cele de la Tanacu.
Şi dacă actualii studenţi, viitori licenţiaţi, vor avea talentul de a se orienta către o lucrare despre această zonă, completă, complexă, cu hărţi, cu (noi) toponime, putem spune că noi avem ghinionul de a locui unde nu trebu. Ce crez au ei, ce-i îndemnă să meargă înainte - nu ştiu, poate renumele părinţilor, poate conturile din bănci, ce le întreţine/alimentează curajul, de unde au puterea sau de ce pe ei nu-i opreşte nimeni aşa cum au făcut-o cu mine - acuzată, condamnată şi executată la zid pentru "rele tratamente aplicate Pietrei Sure", strivit corola de minuni, "publicitate" prin fotografii, furat/râvnit la ideile, cercetările altora - iarăşi nu mai înţeleg (o fi ceva ce ţine de natura/latura feminină, dificilă şi greu de priceput…:-()
27 Feb
Romanta blondelor iubiri
Cristian-Alexandru Catana
Într-o lume în care trebuie să alegem între manele şi romanţe, votez titlul cât şi descrierea, chiar dacă acestea mă duc oarecum cu gândul la un soi de "pensionare" sau la faptul că va trebui să ne căutăm un alt "loc de muncă" - un alt site şi/sau blog…

Mă întrebam de ce pagina cu ultimele fotografii înscrise se actualizează uneori şi o dată pe săptămână - gândind că domnii admini au optat pentru filtre aspre pentru ca noi să putem vedea cele mai bune fotografii cu şi despre munte - sau unde sunt alpineţii de odinioară - căci până şi comentariile se adaugă o dată la două-trei zile.

Aseară am aflat o parte din răspunsuri, citind articolul tău, Cristian, "Poveste de copii (Printre fulgi prin Magura si Pestera)", publicat nu pe alpinet.org, ci pe Alpinetul facebook-ului… Am revăzut colegii, le-am vizualizat fotografiile din ture, le-am citit aprecierile - chiar dacă n-au reuşit să mă contamineze
(Personal urăsc site-ul şi prozelitismul lui agresiv de "socializare", faptul că nu pot comenta/corecta unele fotografii dacă nu sunt "prietenă" cu autorul lor sau dacă el nu e în lista mea de prieteni pe care nu o am şi nici n-o s-o am.)
şi nu am văzut jigniri - în fond toţi sunt prieteni...

În faţa vremurilor şi a trendului, decât "prietenul tuturor, prietenul nimănui" prefer critica sănătoasă de pe alpinet.org şi desigur, fotografia, titlul şi descrierea ta…
22 Feb
La stână
Paul Airinei
Nu-mi place comentariul tău, domnule Airinei!
Oricât de subtil ar fi, este foarte jignitor. Poate cei pe care tu-i numeşti "şcoliţi" nu îndrăznesc să ţi-o spună - ar fi scris cu siguranţă că nu se coboară la acest nivel. Consider comentariul tău un atac la adresa mea şi a celor care nu ţi-au adus cuvinte de laudă sub pozele tale, care nu au fost în de acord cu denumirile de locuri sugerate de tine, care nu au acceptat poeziile tale sau care, atunci când s-au simţit "intoxicaţi"” au avut curajul să "întoarcă vorba în structura" (versului / contextului), un atac la adresa colegilor ale căror nume, din respect pentru dânşii, nu le mai enumăr aici, dar pe care tu - deşi nu-i cunoşti personal - îndrăzneşti să-i numeşti şi împreună cu ei şi pe mine, "un neam de târlă".
"D-nei Mihalache" îi transmit că sunt cu ochii pe toate "greşelile" ce ţin de Ceahlău.
2 Feb
Toamnă nebună
Ion Lăcătuş
Mulţumesc pentru această fotografie!
Am fost detaşată şi am petrecut o vreme bună în Dragoslavele, Stoeneşti şi Nucşoara, fusesem cazată un timp şi în tabăra de copii, în conacul - astăzi retrocedat, parcă (Ce veşti mai aveţi destre el?), erau punctele mele de plecare spre Făgăraş şi Piatra Craiului…
Am revenit astă-vară, în 2010, după exact 20 de ani, alături de fetiţa mea, arătându-i, cât de multe am putut, obiective istorice, dar şi turistice, "cheile tinereţii", Grădiştei, Dâmbovicioarei şi Argeşului şi potolindu-mi câtuşi de puţin şi eu dorul… Cred că mi l-aş mai astâmpăra doar dacă în vara asta aş mai (re) parcurge şi alte drumuri sau Culoarul Bran-Rucăr pe jos!...
27 Ian
coltii cremenei
nicusor bobocea
Da, Colţii lui Cremene!…
Era una din temele mele de cercetare, de cules legende şi poveşti de la stâna din Oticu, de găsit altitudinile atât de familiale…
Nu m-am apucat încă de temă, nu am reuşit să ajung în 2010 în zonă, aşteptam noi poze pe Alpinet, dar acestea sunt at\t de rare şi puţine la număr.
http://alpinet.org/main/foto/showfoto_ro_item_35708.html
http://alpinet.org/main/foto/showfoto_ro_item_41752.html
Îmi amintesc de încă o fotografie de a ta, cu aceeaşi localizare, numită şi atunci “Colţii Cremenei”, înscrisă pe 28 august 2009, dar pe care, se pare că între timp ai şters-o…
26 Ian
Prima
Paul Pătrăţanu
Ani la rând ne-ai comentat tu fotografiile şi-acum a venit rândul nostru. Felicitări pentru pasul făcut şi mult succes!
17 Ian
Pândă
Paul Airinei
Dacă vrem şi trebe' musai să legăm locul din descriere, "un fel de cascade, repezişuri pe apa Humorului" de localitatea învecinată o putem face uşor. Mai rău cu potriveala numelor.

Daniela ar fi zis că locul se numeşte "Durloi" (şi nu durlui), după cum şi Gura Humorului se numea mai demult Gura Homorului.
Originea celui de al doilea topic ştim că este legată de trecerea tătarilor pe-aici în timpul invaziei din anul 1241. Atunci ei au găsit apele pârâului Humor umflate de ploi şi l-au numit Homor, adică "repedele". Păstrarea acestei denumiri până în zile noastre se datorează existenţei unei comunităţi umane ce a avut continuitate de vieţuire. Aşezarea era situată la gura de vãrsare a pârâului Humor în râul Moldova. De aici şi numele Gura Humorului - care nu are nicio legătură cu partea senzuală şi de atracţie, feminină, a Humorului.

Despre particularităţile arhaice specifice zonei legate de trecerea/transformarea unor sunete, respectiv vocale în alte sunete şi/sau vocale, exemple de cuvinte, precum şi aria geografică în care acestea erau folosite găsim scris şi în Atlasul Regional Lingvistic Român, volumele 1-5, Ediţia Academică.
O altă sursă, mai la îndemână, este cea local-interogativă: "Cum se numeşte locul asta?"/"Aaa…, aşa?!... Păi şi de unde vine denumirea?"/"Aaa, ce interesant…"

În ceea ce priveşte etimologia cuvântului "durloi" aceasta este însă necunoscută. Dar ne putem folosi de particularităţi silvice ale zonei, ţinând astfel cont că "obcina" desemna de fapt "proprietatea obştească asupra pădurilor şi păşunilor de pe culmile acestor munţi" (din Bucovina):
- pe malul drept al Moldovei este rezervaţia oligocenă "Piatra Pinului", iar pe malul stâng Parcul Dendrologic;
- pe versantul Piciorul Înalt este zona protejată "Dealul Cetăţii", formată din zona fortificată şi din ceea ce a fost odată
"Parcul cu mesteceni".
Pe de altă parte, dacă aceeaşi zonă a rămas la fel de frumoasă precum ne-o cânta Phoenix în "Muguri de fluier"", atunci bănuim că pe-acolo pe undeva n-ar fi fost numai pini şi mesteceni, la fel cum nici poliţe n-au fi răsărit şi nici crini nu au fi încolţit.
Ci poate-au fi crescut şi alţi arbuşti precum sălcii ori aluni, din coaja cărora se făceau taman aceste ţipători ori fluiere primitive.
7 Ian
Calea împărătesei
Daniela Ursu
Vă mulţumesc pentru intervenţiile de/din Top.

Măsurătorile nu-mi aparţin (nu am avut GPS), altitudinile sunt scrise aşa cum le am pe hartă. Doar ghilimelele din descriere sunt de-ale mele.

Eu nu sunt un Cireşar. Ei au fost mai mulţi, eu doar una şi atât de simplu: Daniela - sadea!
Dar asta nu înseamnă că aş fi şi cea "aleasă"! Nuuu… Sunt persoane mult mai competente decât mine şi cu aptitudini speciale care pot continua şi duce mai departe ceea ce eu am început. (Sau ce au început ele şi "eu le-am furat ideea")
Nu vreau să fiu un inamic, un pericol şi o ameninţare - nici pentru ele, nici pentru Munte. În faţa acestora eu îmi astâmpăr flacăra râvnii şi mă retrag în
http://www.youtube.com/watch?v=S2TaQqqfpEk
colind…
9 Dec
Călător prin Ţara Hangului
Daniela Ursu
Romeo Cretu, Miercuri, 1 Dec 2010, 10:16
Frumoasa felicitare, eheei...adevarata urare!

Daniela Ursu, Miercuri, 1 Dec 2010, 10:35

@ http://www.youtube.com/watch?v=oHcE_ovQ55U

Dan Izvoreanu, Joi, 2 Dec 2010, 13:48
La Craciun ce ne mai urezi?>

Soare George, Joi, 2 Dec 2010, 16:20
Multumiri!
3 Dec
Regatul lui Vithovos
Daniela Ursu
Teo Paraschiveanu, Marţi, 30 Nov 2010, 18:39
P-asta ar trebui s-o pui in top.

Soare George, Marţi, 30 Nov 2010, 19:38
De acord cu Teo.

Corneliu Negulescu, Marţi, 30 Nov 2010, 22:33
Parca-i de pe alt taram!

Şerban Sîmbotelecan, Miercuri, 1 Dec 2010, 9:32
Frumos!

Claudiu-Mircea Birliba, Miercuri, 1 Dec 2010, 10:24
Crezi ca o fost ceva intre Printul acesta impunator cu nume maghiar si printesa Sura? Oare cum o numea printul pe printesa?
Cu siguranta o fi stat la palavre, daca la bal nu s-o dus.

Cum o fi corect? Vit-havas, Vit-hovos? Si mai important, ce inseamna?

Adrian Rosca, Miercuri, 1 Dec 2010, 10:56
Denumirea in maghiara este Vit-havas.

Havas = Schneeberg / snow-capped mountain cf. www.webforditas.hu

iar Vit sau Vitus este un nume propriu.

Adica Muntele lui Vitus, ca Titus deocamdata nu are unul

Emi Cristea, Miercuri, 1 Dec 2010, 12:04
Eu ma pregateam sa dau nota, si cand colo...:-(
3 Dec
Măgura Şerbeşti
Daniela Ursu
Vă mulţumesc pentru dialog.
Este o imagine care a adunat deopotrivă invitaţii şi refuzuri - despre a căror verticalitate înclin să cred că nu au avut vreo legătură nici cu veninul defăimării nici cu mierea linguşirii. Mi-ar fi plăcut conversaţii asemănătoare sub fotografia pe care am numit-o "Istorii insolite" sau sub ultima panoramă înscrisă de mine cu creasta Pietrei Sure. Dar sunt aici şi comentarii de mare preţ, de luat aminte şi înţeleg - mult prea târziu - că prin descrieri sau titlul rimate am suprimat reala valoarea valoroasă a fotografiilor document. Vorbele, vorbe ce nu mai pot fi îndreptate, zboară prin aer sau rămân în acest spaţiu virtual, dar Piatra nu o mişcă nimeni din loc…
Când mi-am propus/expus ideea de a scrie Monografia Pietrei Sure - pentru că nu a mai făcut-o nimeni până acum sau nu am eu ştiinţă - reacţiile primite au fost "Tu scrie, că oricum nu citeşte nimeni (cărţi). / Tu scoate-o (tipăreşte-o) că oricum nu cumpără nimeni (astfel de cărţi)". Nu replicile nescine mă tulbură, nici ostenelile, ci faptul că nu voi reuşi să-mi duc la capăt angajamentul.
Îmi permit cu îndrăzneală să citez de mai sus. Da, creasta Pietrei Sure - din care nicio treime nu e vizibilă în panorama mea - trebuie în totalitate şi obligatoriu "îmbrăcată" matematic! Iar interiorul ei, al Pietrei - din care, tot în panoramă, în imaginea de deasupra siglei Alpinet am insistat asupra unui detaliu (ca un desen pueril cu o balenă) - este plin/gol de toate întâmplările sau erorile… Şi ele trebuie văzute, clarificate şi analizate.

Am trebuinţă mare de darul dumitale, domnule Dan Loghin, pentru a învinge natura mea aplecată spre acest meşteşug. Singură nu pot să-mi îndeplinesc promisiunea oricât de vitează aş fi eu sau oricât de firească ar fi neacceptarea.
De la strâmtorile Pietrei Sure până la o ediţie completă a Monografiei Pietrei Sure numai dumneata poţi continua pentru a desăvârşi ideea mea.
24 Nov
Comentarii înscrise de Daniela Ursu
<< [101-120] [121-140] [141-160]<  161-180 din 1657
  > [181-200] [201-220] [221-240] >>
©Proiectul Alpinet 1999 - 2024