Intotdeauna mi-au placut taurile Carpatilor, pentru ca mereu au un mesaj de transmis, mereu oglindesc ceva. O frantura de cer, creste semete rapuse parca la picioarele privitorului, cetini de molizi si jnepeni si uneori chipul nostru. In linistea din jur doar pastravii indraznesc sa tulbure luciul apei.
Ma consider un norocos deoarece locuiesc in apropierea Retezatului...

Frumoasa fotografia mai ales insotita de cuvintele lui Mircea. Ai zice ca s-au inteles (chiar daca, poate, nu s-au vazut niciodata)...