Octombrie-a lăsat pe dealuri
Covoare galbene şi roşii.
Trec nouri de argint în valuri
Şi cântă-a dragoste cocoşii. (Toparceanu)

Oau! Ce culori ! Impresionant!

Intarziata fara vreme
Se plimbã Toamna prin gradini
Cu faldurii hlamidei plini
De crizanteme.

Si cum abia pluteste-n mers
Ca o marchiza,
De parca-ntregul univers
Priveste-n urma-i cu surpriza, —

Un liliac nedumerit
De-alura ei de domnisoara
S-a-ngalbenit, s-a zapacit
Si de emotie-a-nflorit
A doua oara...
(Octombrie, Migdale Amare, George Toparceanu)

O poezie pe care am auzit-o de multe ori la noi in casa, Sasha... O imagine care imi reaminteste ca Romania e cu mult mai mult decat ceea ce citim prin ziarele noastre...

Foarte faine!!! si versurile de asemenea

Un veritabil tablou de toamna.