Dedic aceasta poza lui Paul Airinei, versurile si perseverenta lui m-au incurajat sa pun asa un titlu.

Undeva, in marele vazduh, Un senin ce nu s-a mai vazut, Cu zapada de pe mine, Vei zbura si tu ca mine! Frumos!

chiar asta mi-a trecut si mie prin minte cand am vazut titlul: te pomenesti ca a formulat titlul cu gandul la Paul Airinei...

Vibrând pe strune de lumină
Am murit şi-am înviat culori
Orbit, scăpat din închisori,
Cu-aripi albastre de gheţar
Arată-mi calea spre Pandora!
Voi fi-n oglinda ta un avatar.
Mulţumesc Teo de aşa dar.

si am privirea bland

'Notasem' mai demult cu un calificativ maxim comentariul colegului Florin Călbază de la "Cândva era un drum prin pădure" înscrisă de Emi ca fiind unul din cele mai bune de pe Alpinet...

Astăzi, aş încadra această imagine într-o altă, asemănătoare, secţiune imaginară şi i-aş acorda un Premiu de Excelenţă pentru cel mai bun titlu!

Felicitări, Teo!

Multumesc frumos!

N-ai pentru ce, Teo. M-am simţit "în pielea" cadrului fotografiat şi parcă numai titlul mi-a mai putut încălzi sufletul...
Dar asta nu înseamnă că încurajez promovarea unor producţii deloc literare. Mulţumesc la rândul meu pentru întelegere.

Cutia Pandorei

Trecut-au vremile când Pan cânta
Nimic nu e la fel, e mult de-atunci
S-a pierdut şi Dora printre stânci
O dau cotită cu-o minte nou clătită?

Ţine dar cutia ce-i demult deschisă
Să intre-n ea cine-omoară poezia
Aruncă de-a valma şi ura şi prostia
Invidia să-nchizi de-ţi face silă

Să nu te mire că se zbat, n-ai milă
Toate răutăţile chircite sub obroc
Să nu mai aibă loc deloc, deloc.

Cine-i de gură rău, să i se-ntoarcă rău
Încuie-i la sfârşit, ia-le-orice speranţă
Şi-aruncă cutiuţa-n hău cu tot cu clanţă.

O data mi s-a stricat clanta de la usa si i-am spus sotului, repar-o! Dar clanta ta cand se strica, a zis el?!

Poezia: Dar sau blestem?!
Desprinderea de regnul animal, intrarea în limbuta noastră oază, ca şi proiecţia în ideal, prin poezie se realizează.
Eu simt că am puterea să vă schimb cu un poem al meu, fără de moarte, dar vă mai las istorie şi timp ca singuri să vă duceţi mai departe.
Asupra voastră las acest blestem, ca-n viaţa voastră, orice-ar fi să fie, prin orice răni ar fi să-ntârziem, să nu vă despărţiţi de poezie....

Zâmbeşti a râde, poţi să te veseleşti
Dar nu e glumă, cărarea de deasupra ta
Nu te duce într-un pod plin de poezie.
Desigur, Daniela a fost jefuită fără să ştie
Fiindcă urma versurilor ei am găsit-o
În mare nostrum internet.
Totuşi de ce nu reclamă furtul?

Mi-a zis mie atunci cand a postat, ca versurile nu ii apartin... Nu va mai tot certati! Si nu intotdeauna ceea ce vedem, e ce pare a fi...

Imaginea asta...pe mine ma duce gandul la H R Giger

da, poate fi si un extraterestru...

Minunate versurile, minunata fotografia, minunate sugestiile combinatiei dintre versuri si fotografie ...