Zăvoarele Stănilelor!...

Înscrisă de: Daniela Ursu
Zăvoarele Stănilelor!...
Data publicării: : 9 Nov 2010, vizualizări:: 1278
Localizare geografica: România, Muntii CEAHLAU, Piatra Sura
Album (slideshow): Monografii
Echipament folosit: Nikon, Hoya. Canon.
Descriere: Perete adiacent Cheilor Bistrei (Mari, numite în secolul trecut şi Cheile Mari), este cunoscut astăzi numai cu denumirile de Piatra Curmăturii şi / sau Piatra Stănilelor. Rânduit providenţial între Piatra Sură şi Curmătura La Scaune, este locul în care Bistra (Mare) îşi desfată apele prin cele mai sălbatice, nepătrunse şi neştiute cascade din Ceahlău. Este locul de întretăiere al drumurilor - în stânga: poteca ce vine din Obcina Lacurilor, marcată şi acum cu punct roşu şi în dreapta - drumul dinspre Pârâul Slatina, încă păstrând marcajul cruce albastră, cale de acces acum atât de puţin circulată. Este acelaşi loc cercetat între anii 1953-1960 şi în preajma căruia arheologii au descoperit atunci mai multe unelte preistorice. Este locul prin care treceau "de sute de ani" locuitorii din satul Schit, veniţi de la 12 km, pe Drumul Schitenilor, să-şi ducă oile şi vitele la stâna din Poienile (din faţa) Stănilelor. Este locul în care ciobanii opreau drumeţii - ce urcau spre Jgheabul lui Vodă prin Curmătura La Scaune, apoi îşi opreau şi oile şi îşi trimiteau câinii spre vale, "să ţină ursu’ cât mai departe" până când erau în siguranţă. Este locul căruia îi spuneau atât de minunat "Zăvoarele Stănilelor"!.. Foto: 1. Vedere SSE din Poienile Stănilelor. 2. Tărâm şi tainic şi cumplit, vedere estică înspre zona împădurită. 3. Vedere vestică, foto Claudiu-Mircea Bîrliba. 4. Vedere nordică. 5. Vedere sudică, foto Claudiu-Mircea Bîrliba. Cu mulţumiri colegului deja amintit pentru cele două fotografii puse la dispoziţie şi cu dragă dedicaţie domnului Roşca Adrian, care indirect m-a ajutat să descopăr şi să redau locurilor acest dezrădăcinat toponim.
Daniela Ursu - Galeria personală
Bookmark and Share
Galeria Foto Alpinet
Claudiu-Mircea Birliba Claudiu-Mircea Birliba, Miercuri, 10 Nov 2010, 9:24

Pana acum sunt trei zavoare in Ceahlau: Polita La zavoare, La zavoare cele de la Claile lui Miron si ultimul zavor, ferecat cum ai spus mai demult. Sunt curios cum l-ati aflat si cum de o ramas sau cum de s-o pierdut, cred ca povestea ar fi tare interesanta.

Daniela Ursu Daniela Ursu, Joi, 11 Nov 2010, 10:22

Eu nu ştiu de 3 "zăvoare". Există Poliţa (La) Zăvoare, una din cele şase cu Crini. Dar de o alta n-am auzit! O fi pe lângă cea de-a treia Claie, pe care (încă) n-am identificat-o...
"Zăvoarele Stănilelor" este un toponim... cules de mine. Am început şi eu să strâng mărturii. De ici, de colea... M-am mirat apoi cum să nu fi apărut - cu acelaşi nume - şi în însemnările dr.-ului Iacomi, căci pe toate schiţele întocmite de dânsul era trecut Piatra/Peretele Curmăturii. Piatra Stănilelor este o denumire pe care mi-au spus-o şi alţii (din zonă). Într-un final, am găsit toponimul şi în notiţele dr.-ului.
Cine sunt cei pe care i-am întrebat? În niciun caz oieri. Eu nu am întâlnit şi nu am auzit vreunul să mai cânte la fluier. Ciobanul pe care îl cunoşteam eu şi pe care l-a cunoscut şi Adrian are, din mare nefericire, alte preocupări...

Claudiu-Mircea Birliba Claudiu-Mircea Birliba, Vineri, 12 Nov 2010, 7:23

Pe langa citatul preluat de Paul din cartea dr Iacomi si inscris aici
http://alpinet.org/main/foto/showfoto_ro_item_102099_position__display_comm.html

si readus aminte:
"După ce treci printr-un zmeuriş, faci un ocol spre dreapta,
urcând o mică creastă pietroasă, după care poteca se înşiră în linie dreaptă, deasupra Jgheabului Clăilor. Partea cea mai îngustă a brânei se numeşte „La zăvoare”.
Acolo era cândva o portiţă din răzlogi, hotar între păşuni şi care parcă despărţea două lumi: cea a pădurii, întunecată şi plină de taine, de lumea stâncilor, deschisă, luminoasă îmbietoare.”

am mai gasit un argument in favoarea acestui toponim
cartea scrisa de Dr Iacomi si doamna Sanda Nicolau in 1961 Ceahlau ghid turistic citez:
"Ieşirea din pădure se face printr-o portiţă de lemn, construită pentru delimitarea păşunilor şi care desparte parcă două lumi: a pădurilor şi vieţuitoarelor ascunse în adîncul lor şi a stîncilor cu lumea deschisă, luminoasă, plină de monumente masive cu nenumărate forme şi linii. Din pădure, poteca te scoate imediat sub pripoarele stîncilor. În dreapta ţîşnesc din adînc, drepte şi ascuţite, două ţancuri de conglomerat, aidoma unor căpiţe de fîn prelungi şi ascuţite, cea mai mare numită Claia lui Miron. "

Daniela Ursu Daniela Ursu, Vineri, 12 Nov 2010, 12:37

Aşa e, Claudiu. Am răsfoit şi eu aseară târziu ediţia din 2006 şi am găsit citatul şi denumirea dată acelei porţiuni, "La Zăvoare". Personal, nu am identificat-o în teren. Nu-i bai, important e că sunt două şi nu trei Clăi.

Pe de altă parte, aşa cum unii renunţă la Top, o dată cu ultimele trei colaje înscrise, pot spune şi eu că am renunţat la (fotografii) Documentare (Deşi, am rămas oarecum 'datoare' cu seria despre Ţara Hangului! - poate la anul, dacă nu voi considera capitolul definitiv încheiat...)

Motive: fiecare şi le ştie pe-ale lui. Dacă cei din Top se simt (şi sunt lezaţi) de conturile fantomă care dau calificative gen "E banală" unor fotografii f. bune numai când acestea sunt pe locul I în Top, şi pe mine mă incomodează activitatea unui alt tip de conturi fantomă, care produc (şi aduc) cuvinte de laudă, de preamărire, exagerate.
Poate şi lipsa unor comentarii de calitate mă determină să mă opresc aici sau chiar însăşi lipsa lor fizică - fapt care duce la transferul automat al unei fotografii documentare în galeria celor neglijate.

Galeria Foto Alpinet
Autentifica-te sau inregistreaza-te pentru a inscrie comentarii
©Proiectul Alpinet 1999 - 2021