Tinereţe fără bătrâneţe

Înscrisă de: Daniela Ursu
Tinereţe fără bătrâneţe
Data publicării: : 26 Nov 2008, vizualizări:: 1888
Localizare geografica: România, Muntii CEAHLAU, Piatra Sura
Album (slideshow): Minunata lume a Crăiesei Sure
Echipament folosit: Fuji FinePix, Paint.
Descriere: 70 de ani sau poate un veac de singurătate. Periculos de frumoasă, se bucură-n armonia lumii ei. Stingheră, a-nvăţat să-şi construiască neştiute drumuri. Plantându-şi propria grădină, ea propriul suflet şi l-a-mpodobit. Timidă, azi ar vrea să se prezinte. Orgolioasă - dictează a fi lăsată-n pace. Îi spunem "Piatra Sură", dar nu ştim cum o cheamă. Îi căutăm poienile, dar ele se coboară…
Daniela Ursu - Galeria personală
Bookmark and Share
Galeria Foto Alpinet
Fără foto Dan Loghin, Joi, 27 Nov 2008, 8:32

Excelenta idee! Da - este periculos de frumoasa. Si inca nu stiu pe cineva sa-i fi facut creasta.

Emi Cristea Emi CristeaAdministrator Alpinet , Joi, 27 Nov 2008, 8:34

Frumoase paralele.

Daniela Ursu Daniela Ursu, Joi, 27 Nov 2008, 13:57

Aşa cum am făcut-o cu ”Vârfurile”, din start trebuie să definim ceea ce numim ”creastă”, în ce măsură ea există, dacă poate fi parcursă şi mai important, cum arată ea acolo, sus.
Într-o zi un prieten drag m-a întrebat dac-am urcat vreodată Piatra Sură. Am răspuns scurt ”nu”, comentând în gând mai lung ”ce să caut eu acolo, să mă mănânce lupii, mai degrabă merg pe Ceahlău!” Apoi a continuat insistând dacă am întâlnit pe cineva care s-o fi făcut. Am răspuns la fel, negativ, dar l-am asigurat că voi căuta. Am început a întreba şi eu, în stg-n dreapta printre cunoştinţe, dar nu chiar pe oricine. Răspunsurile primite de mine n-au fost numai negaţii, ci hotărâte exclamaţii "Aia e imposibil - Nimeni n-o poate urca!!!”
Astăzi suntem trei colegi pe alpinet care-am parcurs-o. Sau atât ştiu eu. Credeţi că acum cunoaştem Piatra Sură? Nu! Nici 10 ture n-ar fi îndeajuns! În cele 5 făcute de mine (primele două de două zile, următoarele de patru) am urcat cât am putut de sus (alt. max. atins 1430 m conf. unui aparat care nu-mi aparţine, ştiut fiind că punctul somital al ei este de 1525 m, situat spre N, uşor orientat V) şi am coborât până pe fundurile hăurilor ei - numai în aven nu am intrat, că l-am văzut înainte de-a mă vedea el pe mine, altfel nu mai ieşeam), din zori până aproape-n seară, dar niciodată prin acelaşi loc! Abia aici apare cuvântul ”imposibil”. E imposibil să urci sau să cobori prin acelaşi loc! Ori de curiozitate de abaţi, ori nu mai nimereşti ’poteca’.
După cum am mai spus, Piatra Sură nu e ceea ce pare, de jos artă într-un fel, sus e total diferită. Vedem aici stânci, dar ele sunt de fapt ca nişte panouri, pereţi, paraleli între ei, unii de 20 de metri, alţii de 40, 60, tocmai ei fiind cei care-i dau aspectul delicat spus dantelat şi mai dramatic spus zimţat, distanţa dintre ei variind de la câţiva metri la câţiva zeci. Între ei râpe, prăpăstii, firesc - hornuri! Străbătută de la sud la nord, varianta optimă aleasă, parcurgerea crestei nu însemnă numai a merge pe o linie (imaginară) de la alt. de 1200 m spre 1300 şi după Şaua Ciungilor spre 1400 până spre Spinarea ei, pe-alocuri trecând printre aceşti pereţi. Dincolo de Şaua Florilor nici eu nu am trecut.
În imaginea de faţă, în centru este Spinarea, iar de o parte şi de alta a ei, par două turnuleţe. Privite cu atenţie, vă puteţi da seama că sunt două perechi de pereţi paraleli despărţiţi de hornuri înguste. ’Drumul’ din creastă merge pe la baza lor. Ei parcă răsar din pământ şi se opresc la câţi metri înălţime v-am zis. Unii au aspect de ziduri, dar despre ele vom vorbi la altă poză.
De neignorat în cazul de faţă nu este numai creasta şi cum o definim, ci şi ceea ce vedem a fi poiană şi cum o vom numi.

Titus Hen Titus Hen, Joi, 27 Nov 2008, 15:18

Creasta nu poate fi parcursa matematic de turisti si probabil nici macar de alpinisti, datorita nemeroaselor obstacole stancoase (multe lipsite de prize si friabile). Poti atinge creasta in destule locuri, o poti parcurge pe mici portiuni dar in general incerci sa te tii cat mai aproape de ea. Ceea ce de jos pare o creasta clara cu ceva turnulete, se dovedeste a fi la fata locului ceva mult mai complicat: schimbari de directie, valcele care te "fura" pe un versant sau pe altul, ramificatii (de ex spre Bistra Mica se desparte in patru! - fara micile creste secundare: creasta cascadei, creastele canionului si inca una spre Poiana Pietrei Sure).
Piatra Sura este un munte in miniatura si poti sa-ti petreci zile bune colindandu-i ascunzisurile fara a spune ca o stii foarte bine.

Daniela Ursu Daniela Ursu, Joi, 27 Nov 2008, 16:01

Aşa e, Titus. Şi asta am mai spus-o şi vă voi ruga să mă iertaţi pentru link-ul către care trimit:
http://www.fotolia.com/id/6492975
dar, de multe ori, personal, am asemănat Piatra Sură cu 'scheletul' unui...peşte. Poate cum capul mai mult în jos decât coada din trimitere. Între fiecare 'arc/coastă' este câte un horn, o prăpastie, cu căzături sau mai curate şi din adâncurile cărora se mai înalţă pini răzleţi.

Sebastian Lucaci Sebastian Lucaci, Vineri, 28 Nov 2008, 23:54

Foarte frumos... Piatra Sura, admiratie si provocare!:-P:-o

Fără foto Constantin Ceapchi, Luni, 8 Dec 2008, 15:51

Piatra Sura - mit si mister, chemare si reticenta, solitudine si grandoare, iata cateva atribute ale acestei cetati milenare.
Felicitari pentru prezentare si detalii, Daniela.

Galeria Foto Alpinet
Autentifica-te sau inregistreaza-te pentru a inscrie comentarii
©Proiectul Alpinet 1999 - 2024