Nu prea inteleg exprimarea "Prin unirea pârâului care ia naştere din lac cu pârâul Capra se formează râul Argeş". Oricum, e admirabil; faptul ca incerci ca la toate locatiile sa oferi descrieri din care lumea sa poata invata; ture faine, Alex

Intr-adevar, Mihaela! Este admirabil! Chiar daca, pe alocuri, avem fiecare alte date (fiindca veni vorba, mai ales in privinta altitudinii unor virfuri si la poza asta si la altele) si mi-am format, in oarece timp si ca oricine altul, si alte pareri. Dar din cind in cind se simte nevoia unor precizari. Si poate sa iasa ceva bun din toate astea!

Cred ca la descieri, ci precizari de date concrete, esti pe locul I

Eu am inteles ca apa din lac, curge mai departe sub forma unui parau. Undeva mai jos, paraul asta se uneste cu paraul Capra si formeaza Argesul.
Foarte faina poza asta. Perspectiva, culorile si claritatea sunt hrana pentru suflet.

Nu ştiu ce este neclar. Capra şi Buda, care au ca punct de convergenţă Lacul Vidraru, sunt cele două izvoare ale Argeşului, cel puţin aşa am învăţat la şcoală. Cât despre altitudinile vârfurilor, pot spune că folosesc ca sursă de documentare lucrarea lui Ilie Fratu şi Andrei Beleaua, "Pe custurile făgărăşene". În cărţile mai vechi dedicate acestor munţi, şi o dau ca exemplu aici numai pe cea a lui V. Bălăceanu, M. Cicotti şi Emilian Cristea, lucrare apărută în anul 1975, Vârful principal Râiosu nici măcar nu apare menţionat în text sau figurat pe hartă sau în schiţele din interior. Apropo, tu ce sursă de documentare ai consultat, Dan, şi ce valori ai găsit pentru cele două vârfuri Râiosu? Chiar ar fi interesant de aflat care sunt diferenţele.

Mihaela, este o disputa lunga si uneori neproductiva. Si eu si altii mult mai importanti decit mine au avut-o si nu au terminat-o. Ultima luare de atitiduine mai bine documentata a aparut acum ceva vreme in Muntii Carpati - Ica Giurgiu.
La concret insa, cum de multe ori ne "duelam" in bibliografii, noi cei care avem pusca la picior cind vine vorba de virfuri, la concret insa spuneam, discutiile se reduc la doua aspecte de baza, la care insa sunt foarte putini dispusi sa revina: Cum definim exact un virf? si Care este etalonul (incl. metoda) de masurare?

De unde si "Ce inseamna virfurile Raiosu?" dar si "Cu ce anume trebuie sa consideram masurat pentru ca toti sa fim de acord?".
Un simplu exemplu: diferentele de cotare pentru vf. Lespezi si Caltun. Daca nu s-ar fi schimbat intelegerea pentru notiunea de virf, ele ar fi ramas considerate unul si acelasi. Daca s-ar fi pastrat cotarea masurata initial pentru aceste virfuri, ele ar fi avut si astazi 2.522 respectiv 2.510, cum apar si la Ilie Fratu intr-o carte(care a avut mai multe carti, mai ales despre Fagaras). Si, observ de ceva vreme, multe cote de virfuri au scazut, de obicei cu 5 metri. Ca sa nu mai vorbim de schimbarea de nume, de sens sau chiar de accent.
De ce sunt acum considearte deosebite cele doua virfuri Lespezi si Caltun dar capetele de creasta ale vf. Papusa din Retezat nu sunt considerate virfuri separate, nu stiu? Eu le consider diferite, ba chiar sunt trei diferite acolo.
Sau care este exact virful Vaiuga, de fapt, el prezentind o creasta destul de orizontala?
Si asta pornind de la actuala definitie de virf, care nu s-a impus inca, care se bazeaza pe ideea de punct somital, deci punct.

Actualmente Ilie Fratu este un fel de somitate in materie de Fagaras. El a facut trecerea de la Emilian Cristea la ceilalti. Dar exista si ghidul MN cu V. Balaceanu si Hedda Cristea, aparut dupa moartea lui Emilian Cristea.

Daca insa doresti sa afli de unde am si alte informatii, dar numai cu tiltul de exemplu, pentru ca nu pot (re) produce astfel de harti, foloseste, te rog, dan_loghin@yahoo.com si iti voi returna o "mostra". Ma rog, am si o mica colectie de "poze din satelit". Si putem continua discutia care, repet, imi place, dar ocupa spatiu si timp. Si care nu stiu cit (iti) este de utila.
In rest, nedeclarativ, este admirabil, asa cum am spus, ceea ce incerci. Succes!
Problema de care te vei izbi, probabil, este iarasi: ce date si informatii le consideram drept convingatoare, fiecare dintre noi. Fiindca, in mod bizar, exista mai multe altitudini pentru virfuri si pentru ca nu avem pe cineva, in drept sau recunoscut ca atare, care sa puna ordine in acest domeniu. Pentru ca si cel care a fost este acum depasit de situatie. Si nu numai.

În harta ghidului nr.32 apărut în colecţia "Munţii noştri" nu apare figurat nici unul din cele două vârfuri Râiosu, iar în schiţele din carte apare doar cel vestic, dar căruia nu i se menţionează cota, şi anume 2395 m. Acest ghid e apărut în anul 1984, deci cu 7 ani înaintea lucrării "Pe custurile făgărăşene", iar cum altă sursă de documentare mai recentă nu deţin, am îndrăznit să citez datele furnizate de Ilie Fratu, Andrei Beleaua şi Octavian Fratu în lucrarea menţionată mai sus. Spuneai de o anumită tendinţă de scădere a cotelor unor anumite vârfuri, aşa cum apar menţionate în sursele de documentare recente. Vârful Dara, totuşi, şi-a păstrat cota binecunoscută de 2500 m (pe harta din 1975 are 2501 m, dar în text tot 2500 m are; apropo, nelalocul lor şi aceste neconcordanţe dintre hartă şi text ), dar a apărut ca noutate Vârful Hârtop având 2506 m, de existenţa căruia nu aş fi aflat până la lucrarea lui Fratu şi Beleaua. E-adevărat că pe teren Hârtop numai a vârf nu pare, cel puţin eu această impresie am avut-o. Şi uite-aşa "disputa lungă şi neproductivă", însă cât se poate de interesantă, poate continua la nesfârşit. Cel mai bine ar fi să cutreierăm munţii, să îi cunoaştem la faţa locului şi să încercăm a ni-i apropia de suflet (şi noi, la rândul nostru, să ne apropiem de sufletul lor), indiferent de numărul metrilor pe care aceştia îi măsoară deasupra nivelului mării. Oare câţi ar mai fi urcat pe Dara sau pe Hârtop dacă aceste două vârfuri nu ar fi făcut parte din lista celor 14? Cu mult mai puţini, cu siguranţă. Munţii înalţi au fost şi vor fi în continuare ca un magnet pentru "vânătorii" de recorduri de altitudine. Mă întreb însă ce aduce bun sau ce rămâne după o asemenea "cucerire"... Iar referitor la fotografie, nu am decât regretul că nu v-am putut reda şi "coloana sonoră" a cadrului de faţă, constând în şuieratul marmotelor pe care am avut fericita ocazie de a le admira în drum spre Râiosu. Ture faine tuturor!

Mihaela-Alina Radu: ne-am convins pe deplin de constiinciozitatea domniei voastre in ceea ce priveste studiul materialelor scrise existente in legatura cu un anumit masiv. Si totodata de capacitatea domniei voastre de a asimila detaliile tehnice (autori, altitudini etc.). Sinteti geniala, documentata, supermontaniarda sau orice denumire v-ar conveni. Rugamintea este sa incercatzi sa restringetzi detalierea din descrierile dumneavoastra, tocmai pentru ca ea poate dauna unicitatii locurilor de care vorbitzi. Vetzi ramine veshnic in sufletele noastre ca cea mai eruditah cunoscatoare a Fagarasului sudic. S-ar putea insa ca in demersul dumneavoastra, pur educativ (sintem convinsi), sa faceti mai mult rau decit bine. Prin faptul ca incurajatzi accesul si informarea multor "elemente" car ar putea dauna zonelor respective. Sint destui oameni care pot pune cap la cap informatiile din TOATE ghidurile aparute despre zona in discutie. Dar nu o fac. Pentru ca, putzine luni, putzini ani, speram sa mai putem avea natura noastra asha cum e ea, NATURALA. Multumim ca existati, Mihaela Alina Radu, dar nu avem nevoie de reclama dumneavoastra.