Alpinet | Maps | Tourist Guide | Mountaineering Clubs | Invitation In Carpathians | Mountain Rescue |
Comunity
Events
Don't miss
Marathon Piatra CraiuluiMarathon 7500 Bike marathon 4 Mountains Cazare Predeal Cazare, Pensiuni, Hoteluri Partners
|
Alpinet lists - alpinet2k
From: Peter Lengyel <l...@yahoo.com> Date: Mon, Jan 26, 2004, 1:01 am Subject: @ 3 fragmente cu capre negre din Muntii Rodnei Stimati colegi, Aveti aici cateva detalii despre caprele negre din Muntii Rodnei, scrise de dl Beres. Ele provin din: 1. Fragmentul despre capre negre din lucrarea "Importanta rezervatiei Pietrosul Rodnei pentru zona cinegetica a Maramuresului" lucrare aparuta la pg. 46-51 in volumul "Ocrotirea habitatelor naturale si a faunei de interes cinegetic", studii si comunicari, vol. 1, Acta Cinegetica Romaniae, Bucuresti, 1997, publicatie editata de Societatea Cinegetica Romana. 2. Fragmentul despre capre negre din cartea "Fauna de vertebrate a Maramuresului", aparuta in anul 2000 la Cluj, la Editura Dacia. 3. Traducerea (facuta de mine seara asta) a articolului "Despre capra neagra din Pietros", din revista de limba maghiara Erd lyi Nimr d, anul 2, nr. 1, ianuarie-februarie 2000, pg. 5-7, articol pe care l-am primit in seara asta de la autor, in scopul traducerii si punerii lui pe lista. Pentru a intelege cine este autorul acestor texte, aveti aici si o scurta introducere: Dl. Beres Jozsef, este biolog, acum pensionar, fost muzeograf la Muzeul de Stiintele Naturii din Sighetu Marmatiei. Este persoana care stie cel mai mult despre situatia faunei in Maramuresul Istoric (partea din Maramuresul Istoric care a ramas in Romania), ceea ce geografic cuprinde depresiunea Maramures cu baznele Izei, Viseului si marginite de Tisa, granita actuala, si rama montana inconjuratoare: Muntii Ignis, Gutai, Lapusului, Tibles, Rodnei si Maramuresului. In anii frumosi ai copilariei mele, am invatat extrem de multe de la dansul, incepand cu clasa a 5-a stateam pe la Muzeu aproape zilnic, ma uitam la diferitele exemplare din colectia stiintifica, ajutam la impaierea diferitelor animale care ajungeau la Muzeu. Mergeam frecvent la inelat pasari (dl. Beres si un grup de 5 copii, ulterior adolescenti si tineri, care stateam in blocuri invecinate cu cel in care locuieste si dansul), intindeam plasele ornitologice, sau inelam puii pe care ii scoteam din cuib, uneori si de la inaltimi de 20-30 de metri de pe arbori. Frecvent mergeam la observat de pasari, plimbandu-ne cu binoclurile pe malul Izei sau al Tisei, prin mlastini, balti, prin padurile Muntilor Ignis. Era un parteneriat functional, noi il ajutam cu prinderea de pasari si alte animale, el ne arata secretele vietii de naturalist. Am invatat fotografierea, utilizarea teleobiectivelor si a inelelor intermediare, folosirea imaginilor diapozitive, am primit nenumarate carti imprumut, din camera plina cu carti care pe vremea aceea mi se pareau o valoare incomensurabila. Pot sa zic clar ca daca dl. Beres nu ne "deschidea ochii" asupra naturii, noi, chiar daca eram foarte mult atrasi de natura ca si majoritatea copiilor, ramaneam niste necunoscatori si sigur gaseam pe parcurs alte preocupari. Asa ca pot sa-i multumesc pentru ceea ce a facut in acea perioada a copilariei noastre, pentru mine si pentru ceilalti baieti din grupul nostru. In acea catastrofala perioada a sfarsitului de comunism in Romania, cand nu era paine, primeam 5 oua pe luna de persoana, nu era carne, nu era zahar, ulei, cafea, ciocolata, cand nu puteai calatori in strainatate decat eventual odata la 2 ani, cand pentru o butelie de aragaz stateau cozi de mii de oameni zile si nopti geroase in sir, cu capace de butelii legate cu lanturi, cand se facea concurs intre judete cine economiseste mai multa lumina, ceea ce insemna ca elevii stateau sa-si faca temele la lumanare, cand nu visam sa am vreodata macat 10 % din ce am acum sau din ce am vazut pana acum, totusi, noi eram foarte fericiti. Si asta in mare parte din cauza Muzeului, a acvilelor, bufnitelor si sorecarilor, a viperelor din Ignis si tritonilor din baltile de peste tot, a parsilor si ursilor de pe dealul Solovan. A fost o perioada frumoasa a vietii. Aveti mai jos cateva fragmente despre caprele negre din Muntii Rodnei, scrise de catre domnul Beres. 1. Acum cateva zile, dl. Beres mi-a aratat o lucrare a dansului (pe care am mai citit-o candva), avand titlul "Importanta rezervatiei Pietrosul Rodnei pentru zona cinegetica a Maramuresului" lucrare aparuta la pg. 46-51 in volumul "Ocrotirea habitatelor naturale si a faunei de interes cinegetic", studii si comunicari, vol. 1, Acta Cinegetica Romaniae, Bucuresti, 1997, publicatie editata de Societatea Cinegetica Romana. Transcriu aici o parte a acestei lucrari, cea referitoare la situatia caprelor negre in Muntii Rodnei, cum a fost infiintata rezervatia, cum au disparut si apoi cum a crescut populatia lor dupa repopulare: "Ideea si meritul de a infiinta o rezervatie naturala in Muntii Rodnei revine botanistilor. Renumitii botanisti romani Al. Borza si maramureseanul A. Coman, inca din anul 1920 sustin necesitatea de a infiinta o rezervatie, o zona ocrotita in jurul varfului Pietrosul Rodnei, cateva zeci de hectare "gol de munte" (etajul alpin) (sic! unii il considera etaj subalpin, Peter Lengyel), pentru flora alpina deosebit de bogata si luxurianta, cu multe varietati si endemisme. Aceasta dorinta se realizeaza in anul 1932, pe o suprafata redusa, de 183 de hectare, ca rezervatie botanica. Aceasta mica suprafata ocrotita nu a reusit sa influenteze in mod pozitiv fauna cinegetica din zona, astfel incat drept consecinta caprele negre au disparut cu desavarsire din intregul masiv chiar in acea perioada. Rezervatia a fost reorganizata in anul 1964 pe o suprafata de 2.700 de hectare, pazita de trei paznici. Suprafata rezervatiei a fost marita de doua ori, ajungand la marimea actuala de 3.300 de hectare. In anul 1980 programul M. A. B. a inclus rezervatia Pietrosul Rodnei in reteaua internationala a rezervatiilor biosferei. Rezervatia Pietrosul Rodnei este o rezervatie complexa, suprafata ei remarcabila, permitand readucerea speciilor de vanat disparut din aceasta parte a Carpatilor Romaniei. Regimul din rezervatie a asigurat linistea la o serie de specii de vanat si s-a obtinut un efectiv optim pentru conditiile ecologice existente in Carpati. Tratarea speciilor de vanat existente in Pietrosul Rodnei o incepem cu capra neagra (Rupicapra rupicapra) - specie care dupa cum a fost amintit a disparut definitiv din fauna Muntilor Rodnei in anii 1930 - repopularea incepand abia in anul 1964. Cu acest capitol nu ne ocupam, deoarece aceasta problema a fost detaliat tratata de dr. Horia Almasan, care a avut meritul primordial in acesta actiune. Dar si alti autori (Bud N., Nadisan I.) (4, 9, 10) s-au ocupat cu aceasta problema. Aceasta repopulare a reusit excelent la sfarsitul anilor '70 inceputul anilor '80 s-a constatat chiar o suprapopulare a rezervatiei, au fost observate ciopoare de 50-55 de exemplare. Acest fenomen si-a gasit rezolvarea de la sine, caprele negre emigrand spre est, de-a lungul crestei principale. Astfel avem date concrete si observatii personale din zona centrala a masivului Rodnei, Puzdrele, Piatra Rea si chiar partea estica a Muntilor Rodnei, Zona Ineului. Organele silvice din Bistrita au semnalat si pe crestele sudice ale masivului Corondis, varful La Tap etc. In mod practic nisele ecologice corespunzatoare ale Muntilor Rodnei sunt ocupate de capre negre. Nucleul de baza se gaseste in interiorul rezervatiei de unde, prin migrare, tot masivul este infiltrat cu capre. In perioada cand numarul exemplarelor de capra neagra a atins apogeul, efectivul a depasit 300 de exemplare (in evidentele Inspectoratului silvic anul 1988 figureaza cu 300 de exemplare, iar in anul 1995 sunt trecute 85 de exemplare). Pe baza observatiilor noastre datorita slabirii pazei (ani de zile a functionat un singur paznic, in anul 1993 a fost angajat inca un paznic) si vigilenta organelor silvice a scazut, efectivul s-a diminuat vizibil, ajungand la 85 de exemplare. Parerea noastra este ca aceasta scadere este cauzata de braconajul intens chiar si in interiorul rezervatiei. Este necesar ca in scurt timp, rezervatia sa fie stapanita si condusa de un singur organ competent si paza sa fie intarita, ajutata fiind si de organele silvice. Masurile se cer a fi foarte urgente fiindca rezervatia Pietrosului este unicul factor pentru mentinerea acestui vanat pretios in Muntii Rodnei. (...)" 2. Cea mai importanta lucrare a domnului Beres este cartea intitulata "Fauna de vertebrate a Maramuresului", aparuta in anul 2000 la Cluj, la Editura Dacia. Lucrarea este publicata impreuna cu un geograf, Gavril Ardelean. In aceasta lucrare, situatia caprei negre in Maramures, respectiv in singurul sau habitat din zona, in Muntii Rodnei, este tratata la paginile 300-301: "Element european (Vasilu si Sova, 1968), politipic, raspandit insular pe culmile cele mai inalte ale muntilor inalti din Europa: sunt cunoscute patru subspecii (sic! 9 sau 10 subspecii, Peter Lengyel), dintre care subspecia nominata se afla in Alpi, iar subspecia R. r. carphatica Couturer (sic! "carpatica" se scrie in acest fel, fara h, la aceasta subspecie, iar "Couturier" se scrie in acest fel, Peter Lengyel) in Carpati, inclusiv in Romania. Este mentionata inca in literatura veche, mai precis Kardos (cit. Szil gyi, 1876) o include in lista faunistica a Maramuresului la sfarsitul secolului al XIX-lea, cu mentiunea "cel mai sigur la Pietrosul Borsei". De-a lungul timpului, revistele de vanatoare fac referiri la trofeele colectate din Muntii Rodnei. Din literatura cinegetica (Comsia, 1957), putem sa mentionam cateva trofee remarcabile: record mondial la expozitia internationala de la Viena (1910), coarnele provenite de la Piatra Rea (Muntii Rodnei) in anul 1900 cu o lungime de 35 cm; locul III la Expozitia de vanatoare de la Leipzig (1930) - o pereche de coarne din 1907, lungi de 31, 80 cm, provenite din Pietrosul Rodnei; locul 10 la expozitia cinegetica de la Berlin (1937) - coarne provenite de la Piatra Rea, lungi de 36 cm (1897). Toate acestea confirma in modul cel mai convingator calitatile incontestabile ale populatiei de capre negre din Maramures (Almasan si Nadisan, 1983). Din pacate, dupa Primul Razboi Mondial multe arme au ajuns in maini iresponsabile, care au decimat efectivul de capre negre din zona. Ultimul exemplar de capra neagra din Maramures a fost capturat, dupa unii autori in anul 1924 (Almasan), iar dupa cei mai multi autori in anul 1932. Se pare ca acest ultim exemplar a fost impuscat sub varful Pietrosul Rodnei, intr-o trecatoare care exista si astazi. Repopularea cu capre negre a inceput in anul 1964 si s-a terminat in anul 1970. Exemplarele pentru recolonizare provin din Bucegi, Piatra Craiului si Retezat. In total au fost prinse 16 exemplare adulte si 8 iezi (sic! 19 exemplare adulte si 42 de iezi, dintre care au supravietuit "perioadei de acomodare" doar 15 adulti si 9 iezi, care au fost eliberati, Peter Lengyel, dupa date din bibliografie), care au fost tinute intr-un tarc pe Fata Pietrosului Rodnei, de unde au fost eliberate dupa o scurta acomodare. A rezultat o populatie foarte viguroasa care in anul 1989 era estimata la peste 300 de exemplare (sic! circa 500 de exemplare, dupa parerea domnului Panzariu, fost sef de ocol la Borsa, cifra acceptata in discutii si de dl Beres). Caprele negre s-au raspandit in tot masivul Rodnei, ocupand toate habitatele favorabile dintre Pietrosul Rodnei si Ineu, bastionul estic al aceluiasi masiv. Din pacate, dupa 1989, braconajul s-a intensificat, iar efectivul de capre negre s-a redus drastic. In evidentele silvice privind evaluarea vanatului in anul 1998 figura un numar de 160 exemplare, dar, dupa observatiile noastre, aceasta cifra este exagerata. Caprele negre din Muntii Rodnei necesita o protejare mult mai sustinuta pentru salvarea acestei populatii valoroase." 3. Cea de-a treia lucrare despre capre negre, scrisa de dl B res J zsef, a aparut in revista de limba maghiara Erd lyi Nimr d, anul 2, nr. 1, ianuarie-februarie 2000, pg. 5-7, avand titlul "Despre capra neagra din Pietros". Aveti aici o traducere a textului, facuta de mine: Muntii Rodnei reprezinta cel mai impunator masiv din Carpatii Orientali, de la Tatra la Bucegi. Creasta principala depaseste altitudinea de 2000 de metri, dar multe varfuri sunt mult mai inalte, astfel Pietrosul Mare are 2303 m, Ineu 2279, Buhaiescu Mare 2268, Puzdrele 2188 etc. Acest brau alpin reprezinta un habitat excelent pentru antilopa de munte a Europei, asa cum capra neagra este denumita frecvent in literatura cinegetica, cu toate ca ele formeaza o familie aparte, cea a caprelor negre (sic!, caprele negre apartin familiei Bovidae, subfamiliei Caprinae, Peter Lengyel)! Caprele negre populeaza muntii inalti ai Europei, din Pirinei pana in Caucaz, si Asia Mica in Muntii Taurus (Toros) si Muntii Pontici. Traiesc exclusiv in muntii inalti, de aceea populatiile din diferite masive sunt ecologic izolate, deoarece pentru capre negre campiile, dealurile sau zona muntilor scunzi ce despart muntii inalti reprezinta obstacole de netrecut. Din acest motiv, populatiile din diferiti munti sunt despartite unele de altele, astfel ca apar diferente de culoare, dimensiune etc., pe baza carora zoologi deosebesc noua subspecii, astfel si capra neagra din Carpati, denumita Rupicapra rupicapra carpatica. Alti cercetatori nu accepta aceste diferentieri, si subspecia de la noi o includ la forma nominata din Alpi, Rupicapra rupicapra rupicapra. Habitatul principal al caprei negre este zona de gol de deasupra limitei padurii, etajul subalpin acoperit de jneapan Pinus mugo, ienupar pitic Juniperus nana, si etajul alpin stancos sau inierbat. Se misca pe stanci cu o indemanare incredibila, de multe ori sare pe polite de-o palma si nu aluneca niciodata. Este adevarat ca picioarele prezinta particularitati anatomice speciale pentru a permite acest mod de viata. In primul rand, articulatia gleznei este foarte rezistenta, piciorul in totalitate este foarte musculos, copitele sunt foarte latite avand marginile de consistenta cea mai tare, zonele interne mai moi, astfel ca functioneaza ca o ventuza. Zedtwitz scria: "daca copita aluneca pe marginea stancii, marginea copitei se poticneste pe iregularitatile stancii, si retine animalul." Pe versantii abrupti, la coborare au rol important si degetele scurte, ale caror varfuri tari se poticnesc in sol, pe cand pe teren orizontal acestea nu ating solul! O alta caracteristica este ca cele doua jumatati de copita se pot roti si una spre alta. Cine a vazut capra neagra fugind printre stanci, acela poate intelege intr-adevar adaptarea profunda a acestor animale la lumea stancariilor. Aici este acasa, aici se retrage daca presimte un dusman. Se deplaseaza cu o asemenea viteza in sus pe versantii abrupti, incat nici un rapitor nu poate sa il ajunga. Cioporul care se odihneste, este pazit intotdeauna de 1-2 "paznici". In general, stand pe stanci invecinate, femele batrane supravegheaza zona, iar daca considera ca apare vre-un dusman, avertizeaza celelalte exemplare printr-un fluierat strident. Este interesant ca acest sunet de avertizare este cunoscut bine si de marmotele care traiesc aici, si ca fluieratul lor mai puternic este un semnal si pentru capre negre! Intr-ajutorare reciproca! Din pacate, numarul caprelor negre a scazut puternic in Carpati, astfel ca in Carpatii Orientali doar crestele si varfurile stancoase din Muntii Rodnei au asigurat un refugiu pentru aceste animale la inceputul secolului 20. Din pacate, procesul a devenit ireversibil, luptele Primului Razboi Mondial, armele cu glont ajunse in maini neavizate, situatiile neclarificate de dupa razboi au pecetuit soarta caprelor negre. Dupa cele povestite, se mentioneaza doua date ca momente ale disparitiei ultimelor exemplare, astfel 1924 ar fi anul extinctiei caprelor negre (Almasan), iar altii mentioneaza anul 1932. Oricum, braconieri au stins viata ultimei capre negre intr-o trecatoare care leaga fata nordica de cea sudica, in apropierea varfului Pietrosu. (Referitor la acest caz, dl Beres a mentionat in seara asta, 25 ianuarie 2004, ca a auzit ca nici nu au impuscat animalul ci l-au ucis cu lovituri, Peter Lengyel). Mult timp, specialistii nu au vrut crede ca renumitul efectiv al caprelor negre din Muntii Rodnei a disparut! Mai multi au cautat eventualii supravietuitori, iar un tanar inginer silvic Victor Ratiu a platit cu viata. In timp ce cauta capre negre, o avalansa l-a luat in adancuri la 18 februarie 1938, pe versantul nordic al Pietrosului, intre stancile Turnului Rosu. Trupul neinsufletit a fost eliberat din captivitatea zapezii doar la 6 iunie, nu a mai putut intalni capre negre! Ironia sortii este faptul ca in acelasi an au disparut caprele negre din Pietros (1932), cand a fost infiintata si rezervatia pe 183 de hectare, mai ales din motive botanice, la recomandarea botanistilor, pentru protejarea elementelor floristice rare, a endemismelor. Din pacate, rezervatia de suprafata mica si lipsita de paza, nu a mai putut ajuta caprele negre! Descrierea caprelor negre din Muntii Rodnei este prezenta in multe locuri in literatura de specialitate, astfel trofeul de 35 cm al unui exemplar impuscat in 1900 in Piatra Rea, care la Expozitia Mondiala de la Viena din anul 1910 a fost calificat ca record mondial, a fost urmat de masculul impuscat pe Pietrosu in 1907 care la Leipzig (1930) a primit premiul III, iar la expozitia din Berlin din 1937, un trofeu de aici a primit locul zece. Ideea repopularii caprelor negre s-a nascut la inceputul anilor '60, a inceput practic in 1964 si s-a terminat in 1970. Au fost eliberate 24 de exemplare, efectiv care pana in 1989 a crescut la 350 si a ocupat si in afara ariei protejate toate habitatele prielnice din Muntii Rodnei, cum sunt Puzdrele, Piatra Rea, La Tap, Ineu si varfurile invecinate. Deci repopularea, chiar daca a avut multe piedici, a fost incheiata cu o reusita! Istoria repopularii si descrierea ei ar avea nevoie de un capitol separat, deoarece a adus la lumina atatea intrebari ecologice si etologice pana acum necunoscute sau putin cunoscute si din pacate a produs si o mortalitate mare lipsa cunostintelor, a experientei, cautarea de drumuri! Intre 1962-1964 s-a realizat alegerea zonei si elaborarea grosiera a planurilor. O premisa fundamentala a repopularii a fost infiintarea unei arii protejate de mari dimensiuni, arie care sa fie pazita. Principalul promotor al acestui plan a fost Institutul Silvic Cinegetic (ICAS, mentiune Peter Lengyel), in varf cu Dr. Horia Almasan. Astfel s-a realizat si visul ocrotitorilor naturii, a botanistilor, a fost infiintata rezervatia pe 2.700 de hectare, apoi suprafata a fost marita la 3.300 de hectare, fiind interzis pasunatul pe 750 de hectare de pasuni alpine si subalpine, zona fiind protejata de 3 paznici ocrotitori ai naturii pe langa personalul silvic! Directia de protectie a naturii a MAB-Unesco (sic! UNESCO, Peter Lengyel) la sedinta din octombrie 1979, a declarat rezervatia din Pietros Rezervatie a Biosferei! Prima idee se baza pe capturarea iezilor de cateva zile, cand iezii se lipeau de pamant la deranjare si deci erau usor de capturat. Apoi, cu mame-surogat reprezentate de capre domestice, iezii au fost fortificati, ca sa reziste la transportul indelungat. Iezii au fost transferati in Valea lui Dragos, in tarcul de obisnuire de dinainte facut la marginea ariei protejate, (800 m altitudine), apoi, dupa o vreme au ajuns in tarcul de 6 hectare de langa casa laborator, unde trebuiau sa ramana cel putin un an! Din pacate, extrem de putine exemplare au ajuns la aceasta varsta, cei 6 iezi adusi in primul an au pierit cu totii, pe cand dintre cei 14 adusi in 1965 doar unul a ajuns la momentul eliberarii, ca exemplar adult! Din pacate, cu toate strofocarile personalului, a paznicilor, tehnicienilor, medicilor veterinari, pierderea a fost de 84 %! Cea mai importanta cauza a pierderilor a fost de natura etologica, deoarece iezii deja in parte crescuti, la sfarsit de august si inceput de septembrie, cand la 1300-1400 m altitudine diferentele zilnice de temperatura sunt foarte mari, putand fi si peste 30 grade Celsius, nu au fost dusi de mamele-surogat in locuri umbrite-racoroase in timpul zilei si nu au fost aparati de pierderea puternica de caldura in timpul noptii, mamele surogat nu au luat in calcul asa-ceva. Principala cauza a pierderilor a fost pneumonia! Logic, au fost si alte cauze, astfel in locul tarcului, ani de zile inainte a fost stana de oi, solul a fost infestat, astfel ca mortalitatea era produsa si de infectii si viermi! Nevoia este un bun sfatuitor, asa ca s-a incercat si prinderea de exemplare adulte, ceea ce a fost incununat de succes. Pierderile au scazut sub 20 % si s-a reusit capturarea a 16 animale adulte si eliberarea lor pe Pietros, printre care erau si femele gestante! In Piatra Craiului capre negre au fost capturate cu capcane, pe cand in Bucegi animalele vii erau prinse cu plase de nylon de 10 m lungime si dupa transportare imediata, erau eliberate instantaneu in aria protejata. Astfel nu aparea problema privitoare la resalbaticire, care exista in cazul tinerilor! Unele veneau inapoi ani de zile pe locul fostului tarc si cereau hrana. Exemplarele aduse din trei locuri, din 3 populatii (Bucegi, Retezat, Piatra Craiului) au prezentat o improspatare a sangelui, astfel ca efectivul crestea foarte frumos, rata inmultirii raportat la efectivul de femele depasea 100 %, multe femele aveau doi iezi, asta fiind ajutat de vegetatia bogata, nepascuta, aprovizionarea buna cu sare, si excelenta asigurare a apei in zona, izvoare la 1800-1900 m altitudine. Si specialistii au considerat ca este un rezultat excelent, faptul ca din 13 masculi si 11 femele eliberate, in estimari minimale s-a format un efectiv de 350 de exemplare pana in 1989, si au populat mediul de viata existent! La inceputul anilor '90, deoarece efectivul era in apropierea optimului, silvicultura a dat si cote de vanatoare, ceea ce era permis intr-adevar de efectivul existent! Legat de acest subiect, au existat si diferente de opinie, chiar au ajuns mai multe reclamatii la directia de Ocrotire a Naturii a Academiei (probabil CMN, mentiune Peter Lengyel), deoarece impuscarile erau in mare parte pe teritoriul rezervatiei (anual 2-3) si nu in zonele nou populate, care nu mai apartineau de aria protejata, dar densitatea era cu mult mai mica! Dupa parerea noastra, reducerea catastrofala a efectivului la 1/3, sau sub asta, nu a fost produsa de impuscarea oficiala a 2-3 capre negre, chiar daca locul impuscarii nu era cel mai bun din punct de vedere etic! Motivul principal este braconajul necontrolat care aici decurge in ultimii ani, dupa parerea noastra efectivul actual s-a redus sub 100 de exemplare. Cei care umbla prin muntii inalti, inteleg cu adevarat ce inseamna sa ocolesti o stanca sau sa ajungi pe o creasta si sa "calci" pe un ciopor de capre negre, sa auzi fluieratul (sau suieratul) de atentionare a "paznicului", sa vezi silueta caprei negre proiectate pe cerul albastru! In bataia soarelui de iunie, vegetatia montana este plina de culori, arde rosul rododendronului (Rhododendron Koschyi) (sic! kotschyi, Peter Lengyel), gentiana albastra (Gentiana clusii), sau pe langa petele de zapada ce se topesc violetul.... (Primula minima) (nu stiu denumirea romaneasca, Peter Lengyel), iar in caldarile excavate de zapada, pe lungile limbi de zapada, iezii de capra neagra se dau pe zapada. Daca nu as fi vazut nu as crede, la fel ca si copii, se pun pe fund si aluneca in jos. Capra neagra este cumva si animalul turistului, a iubitorului naturii, pana cand efectivul se afla in dezvoltare, nu exista turist care daca strabatea poteca marcata de la Borsa pana pe Pietrosu, sa nu fi vazut capra neagra, logic, daca nu-si lasa radioul sa urle. Capra neagra traieste in zone deschise, este usor de vazut, poate fi mult mai usor observat decat caprioara, cerbul, sa nici nu mai amintim de carnivore, si asta ii ieste si pieirea! Cu o pusca cu luneta buna, este o nimica toata sa te apropii la distanta de tragere pentru a stinge viata acestui superb animal carpatin, pentru cateva kilograme de carne! Unul din scopurile acestei scrieri este sa atraga atentia publica asupra caprelor negre din Pietros, pentru ca istoria sa nu se repete, sa nu fie nevoie de repopularea lor, sa nu se piarda atata munca, ingrijire, sacrificiu fizic si material! The messages are provided by the mentioned sources. We take no responsability for their form and content. Links to the Mountain Guide:
|
Members: 29725
Authenticated: 0 Visitors: 943 |
© 1999-2024, Proiectul Alpinet The usage of this site or any information therein implies your acceptance of our copyright notice and the terms and conditions Copyright, terms & conditions About Us | Advertise on this site | FAQ | Contact |