Alpinet | Maps | Tourist Guide | Mountaineering Clubs | Invitation In Carpathians | Mountain Rescue |
Comunity
Events
Don't miss
Marathon Piatra CraiuluiMarathon 7500 Bike marathon 4 Mountains Cazare Predeal Cazare, Pensiuni, Hoteluri Partners
|
Alpinet lists - alpinet2k
From: Mircea Marian Ordean <M...@hotmail.com> Date: Wed, Nov 27, 2002, 4:12 am Subject: @ e cristea contin Fisura Albastra In primii ani de existenta, echipele alpine ale C. C. A. au stabilit mai multe premiere, intre care Santinela Vaii Verzi si Peretele Priponului. Tot atunci este parcursa, la vreme de iarna, creasta Fagarasilor de la Olt la Zarnesti. Din acest bilant lipsea o nestemata, putind eclipsa tot ce se realizase pina atunci in muntii nostri: Fisura Albastra. " - Atacasem Fisura Mare... - Fisura Albastra, cum i-ati spus... - Acest traseu [...] datorita culorii peretelui avea sa se numeasca Fisura Albastra.". [Ani de drumetie, p. 242. Pretentia nu era noua: "traseul alpin numit Fisura Albastra este o crapatura in masivul Costilei, care din cauza apei ce se scurge pe pereti are o culoare albastra" ("Sportul Popular", 17 august 1950); V. Ludu (op. cit.) vedea lucrurile si mai poetic: "Din tren, din gara Busteni, Fisura Albastra pare un jgheab negru in stinca nu intotdeauna scaldata de soare. [...] Fisura Albastra a fost invinsa si omul (E. Cristea, n.n.) a urcat biruitor prin ea, pina pe creasta muntelui Costila, la cerul albastru, care din cind in cind se zarea in popasuri si care, tel si speranta, a dat numele acestei incercari de ani de zile: Fisura Albastra". Ultimului autor ii apartine si afirmatia: "traseul a fost descoperit de ochiul incercat si neobosit al celui mai virstnic dintre alpinistii nostri [...] in vara anului 1945".] Denumirea ii apartine insa farmacistului Dan Popescu, care, aflat la 1939 cu un prieten in Circuri, i-a temperat acestuia entuziasmul: "Ce, ma, te uiti la ea? Nu vezi ca e albastra (in sensul greu de cucerit, n.n.)?" [Intimplarea ne-a fost confirmata de Dan Popescu, care a apreciat in buna masura realizarile lui E. Cristea]. Primele tentative in Fisura Albastra s-au desfasurat in 1945; iata-le in relatarea celui avea sa-si faca din escaladarea vestitei spintecaturi "opera de capetenie": "Acest traseu a fost incercat pentru prima data de o coarda de trei alpinisti... [Este vorba de Toma Boerescu si Gheorghe Rosculet, pe care autorul articolului nu ii pomeneste insa, probabil intrucit nu faceau parte din C. C. A. Similar, din echipa asaltind Fisura Albastra in august 1950 va fi omis Dan Popescu (Sportul Popular, 17 august 1950), poate si datorita originii "burgheze" a farmacistului.] ...in ziua de 8 septembrie 1945. Ninsoarea si vremea rea de atunci nu a (sic) permis acestei echipe sa urce prea mult in perete, fiind nevoita sa coboare dupa ce cistigase o diferenta de nivel de circa 480 de metri. Au trecut [...] ani si in aceasta regiune nu s-au mai facut decit trei incercari, toate neincununate de succes. Este adevarat ca Fisura Albastra este unul din cele mai temerare trasee din Masivul Costila. Escalada incepe de la cota 1750, punctul La Verdeata in Valea Alba si se continua pe peretii de iarba ce urca vertical pina la cota 1950... [Ruta in chestiune nu porneste de la "Verdeata", ci din capatul superior al Circului I, unde se poate ajunge pe mai multe cai elementare. La descifrarea drumurilor de apropiere catre Circuri contribuise, in 1937, si Toma Boerescu. Experienta dar si ambitia acestuia ne fac sa credem invingatorul Surplombei Mari a fost si animatorul principal al incercarii din toamna anului 1945.] De aci drumul continua peste perete, pe briuri de iarba sau hornuri cu o inclinatie care depaseste uneori verticala. Se ajunge astfel pe un briulet care la partea superioara a lui este caracterizat cu o serie de grote (cota 2050). Acesta este punctul maxim atins la 8 septembrie 1945. In zilele de 15 si 16 iulie 1947, peretele este incercat din nou. De data aceasta la punctul maxim atins [...] o echipa face bivuac. Din cauza timpului nefavorabil, aceasta coarda, dupa ce mai cistiga circa 50 de metri diferenta de nivel, renunta la tentativa. Tot in aceeasi zi, o alta echipa urca pe un alt traseu, ajungind la aceeasi grota unde lasa circa 60 buc. pitoane, efectuind intoarcerea pe acelasi drum. A trecut de atunci un an si mai bine, dar Fisura Albastra a ramas tot necucerita. In sfirsit la 21 octombrie 1948, o echipa a A. T. P., profitind de timpul frumos, isi incearca norocul pe acest traseu. Desi sint scutiti de a cara cele 60 de pitoane ce se gaseau depozitate cu un an in urma [...] ei nu pot urca mai sus decit echipa precedenta. Totusi s-a facut un pas inainte, intrucit aceasta echipa a lasat pe traseu toate pitoanele, usurind astfel escalada la o tentativa viitoare [...] Ramine de vazut daca cei 200 de metri care au mai ramas de escaladat vor putea fi parcursi de alpinistii ce ii avem sau va trebui sa asteptam citiva ani pina ce se va ivi un tinar cu calitati de musca pentru a trece obstacolul Fisura Albastra [...] Tinind [...] seama de dificultatea traseului si de inclinatia lui, putem considera acest avans ca o mare victorie alpina." (Turismul Popular, nov. 1948) Ultima apreciere continua in literatura noastra montana traditia substituirilor de infringeri nu tocmai onorabile cu victorii de prestigiu. In atare optica, nu doar elementele naturii se opuneau avansului omului in teribilul traseu: "In 1948 intimplarea a facut sa fiu in posesia unei frumoase sume de bani. Puteam sa-mi cumpar o casa... [E. Cristea si-a cumparat realmente o casa in aceasta perioada (mai 1948), pe strada Delea Veche, de la avocatul aradean Ion Mot. Sursa a acestei achizitii par sa fi fost veniturile din functionarea atelierului, care: "ii aducea de trei ori mai mult decit salariul de antrenor de sport, alpinist " (D. Solojan); "i-a adus venituri mari [...] La stabilizarea din 1947 avea peste un milion de lei stabilizati in aur si dolari" (N. Baticu, op. cit.).] ... Am preferat sa merg la un magazin de materiale sportive sa-mi cumpar o fringhie Fussner de 80 m. Am botezat-o Liza. Cu ea am inceput sa asediem mai cu spor traseul Fisurii Albastre." Lasata de la o tentativa la alta intr-o firida a muntelui, la discretia rozatoarelor, nepretuita "Liza" a devenit curind inutilizabila. Poate si din acest motiv, sporul preconizat a fost minim. Peste doi ani, trecind la C. C. A., eroul nostru abandonase "botoseii cu talpa de anvelopa si fringhiile indigene", putea sta nelimitat pe munte, dar rezultatele au ramas aceleasi. O incredere nestirbita a continuat sa il anime insa pe Emilian Cristea: "Acest traseu are o diferenta de nivel de 800 de metri, iar mai bine de 50 la suta din lungimea lui are o inclinatie care trece de verticala. Tentativa care incepe astazi este a optsprezecea ce s-a facut pina acum, totalizeaza 257 ore de lucru, iar materialul transportat trece de 150 kg." ("Sportul Popular", 9 august 1950) Veto-ul naturii s-a facut simtit insa din nou: "Joi 9 august a inceput escalada dar in dupa amiaza aceleiasi zile s-a dezlantuit o furtuna care i-a surprins pe alpinisti la 300 m deasupra prapastiei (in Circuri, n.n.), adica dupa ce au parcurs 2/3 din drum [...] (Sint obligat sa remarc aici ca, in viziunea lui E. Cristea, Fisura Albastra are cind 730 (480+50+200), cind 800, cind 450 (2/3=300) metri, n. M. O.) Au fost nevoiti sa inopteze pe o brina de iarba foarte mica. Dupa 21 de ore de asteptare in bataia furtunii si a grindinei, echipa Casei Centrale a Armatei formata din Cristea si Craciunescu a continuat escalada. Dar apa care se prelingea pe stinca si avalansele de pietre, care amenintau in fiecare moment pe alpinisti, le-au facut inaintarea imposibila [...] Pentru a obtine totusi o performanta, alpinistii de la Casa Centrala a Armatei au pornit la realizarea premierei alpine pe Albisoara Caraimanului. Dupa o munca de 10 ore, luptind cu un traseu care nu a mai fost niciodata parcurs, echipa a ajuns pe virful Caraiman, realizind astfel o deosebit de valoroasa performanta alpina." [Sportul Popular, 17 august 1950 - nota nesemnata, dar emanind fara indoiala de la protagonistii ascensiunii. In privinta toponimicului in cauza (care nu apare in alte lucrari), precizam ca este vorba de Albisoara Crucii (gradul FRTA 2A), parcursa de om cel putin din vremea fratilor Titeica.] Pina la noul sezon de incercari in peretele Vaii Albe (1951), E. Cristea si-a continuat antrenamentele, atit pe munte, cit si in publicistica. Astfel, aceeasi Albisoara a Caraimanului a gazduit si o "premiera de iarna", cu suportul literar de rigoare: "Inca de la primele lungimi de coarda, vremea, care la inceput a fost destul de buna, s-a inrautatit iar ninsoarea care a inceput sa cada din abundenta a facut inaintarea sa devina din ce in ce mai grea. Rafale de vint puternic au biciuit peretii, declansind nenumarate avalanse de zapada. Pentru fiecare metru de parcurs a fost necesara multa munca si o atentie incordata. Pitoanele, pioletul si coltarii au fost intrebuintati cu prisosinta. Abia dupa 12 ore de ascensiune continua [...] au ajuns sus pe coama Caraimanului..." ["Sportul Popular", 1 si 6 martie 1951. La o saptamina, traseul a fost urcat de 18 componenti ai clubului Metalul. In aceeasi perioada (op.cit., 29 martie 1951), s-a publicat vestea ascensiunii hivernale a Furcilor, de catre o echipa a C. C. A. alcatuita din Bebe Petrescu, Dima Codreanu, Pompiliu Moise si Mircea Craciunescu. In realitate, s-a renuntat dupa o lungime de coarda (informatie confirmata de M. Craciunescu, in 1991).] In spiritul epocii, reusita era dedicata celei de-a 33-a aniversari a Armatei Sovietice; tehnica si materialele folosite erau si ele inspirate de activitatea celor mai buni cataratori de la Rasarit, fratii Abalakov. Laudat era si comandantul batalionului de Instructie si Sport al C. C. A., care ar fi supravegheat in persoana preparativele alpinistilor din subordine. Mai putin atent se dovedea insa E. Cristea cu muntele, izbutind sa vada, din preajma Caminului Alpin, Albisoara Crucii, iar din gara Busteni "virfurile Morarului". Epopeea destinata maselor largi de cititori nu s-a incheiat aici: "M-au secundat mai multi colegi de asociatie sau prieteni alpinisti, dar cei mai multi veneau o singura data, apoi renuntau. Dadeau crezare, probabil, vorbelor care incepusera sa circule printre alpinisti: Fisura Albastra nu va fi cucerita fara jertfe supreme [...] Eram convins ca Fisura Albastra se va apara, ca vom fi obligati sa coborim, izgoniti de ploi sau de furtuni de zapada. Asteptam insa rabdatori si speram sa intervina ceva, care sa ne determine, pe mine si pe tovarasii mei sa ne asumam tot riscul." Providenta i-a dat ascultare, bravul catarator fiind convocat la scurta vreme in fata sefului Casei Armatei: "Asculta tovarase Cristea, ce ai de gind cu Fisura Albastra? [...] Astepti sa-ti creasca barba alba ca s-o termini? [...] Cit timp iti mai trebuie?" Zvelta spintecatura nefiind supusa disciplinei militare, esecul i-a insotit pe asediatori si in vara anului 1951; cum el trebuia justificat, iar E. Cristea pare sa-si fi pierdut credibilitatea, s-a apelat la o pana aparent neutra: "De 27 de ori a fost incercat pina astazi acest traseu si inca nu a putut fi invins. Alpinistii de la C. C. A. care au lucrat anul acesta in Fisura Albastra si-au ales luna august ca perioada principala de activitate [...] Materialul constind in 320 metri de fringhie, cintarind in total peste 180 kg. a fost urcat in perete [...] Primele doua zile [...] (2-3 august) sint destul de usoare fata de celelalte, permitindu-le alpinistilor sa cistige citiva metri. In noaptea de 3-4 august sint surprinsi de o ploaie torentiala care ii obliga sa coboare [...] La 7-8 august peretele este iar atacat, dar de data aceasta alpinistii sint inarmati cu tendoare... [Dispozitive in forma de teava si prevazute cu suruburi la capete, care se fixau in fisurile prea largi pentru pitoane. Legat de acest pasaj al traseului, E. Cristea marturisea: "Pina la Fisura Albastra m-am catarat instinctiv. Cind am ajuns la tendor nu stiam cum se escaladeaza o fisura; ca sa nu cad, mi-am intepenit capul inauntru" (cf. D. Solojan). Dar: - aceasta afirmatie loveste de nulitate pretentia aceluiasi (Ani de drumetie) ca in 1945, sub indrumarea lui Mircea Sterescu, isi "desavirsise metodele tehnice de escalada"; locul "La Tendor" nu a putut fi depasit, dupa cum ii arata si numele, decit cu ajutorul tendoarelor, de unde concluzia ca nici atunci E. Cristea nu a aflat cum se escaladeaza o fisura.] ... care ii vor ajuta sa treaca peste un obstacol mai dificil. Se ajunge la un asemenea obstacol, dar nu poate fi depasit din pricina unei furtuni cu descarcari electrice [...] Uzi si inghetati, alpinistii coboara pe fringhii care se manevreaza greu din cauza apei. Efortul slabise echipa, care ia 8 zile de odihna. La 17 august se reia ascensiunea si dupa 16 ore de cataratura capul de coarda constata ca mai are nevoie de 5 tendoare. Se coboara si tendoanele sint aduse in aceeasi zi din Bucuresti. A doua zi ascensiunea reincepe [...] dar ploaia si grindina imobilizeaza echipa pentru 9 ore la baza peretelui. Vremea nu se imbunatateste si alpinistii sint obligati sa se intoarca la refugiu unde au asteptat 4 zile imbunatatirea vremii. In ajunul zilei de 23 august alpinistii pleaca iar in perete. De la un punct, traseul nu mai permite regrupari. Se hotaraste ca escalada sa continue numai cu doi oameni. [...] Se ajunge in dreptul unei platforme unde s-ar fi putut dormi (se pare ca e vorba de trecerea spre Bivuacul II, n.n), dar traversarea este prea anevoioasa si intunericul nu mai permite efectuarea ei. Se coboara cu 60 m. mai jos si [...] incepe odihna. Cea de-a treia zi este si mai grea. Capul de coarda da semne de oboseala, secundului ii cade o piatra pe mina [...] Traseul este surplombat. Dupa o regrupare, se pare ca obstacolul urmator este de netrecut. Cu multa munca, capul de coarda gaseste o fisura care ii duce la 2 metri de capatul obstacolului. dar acesti 2 metri nu pot fi parcursi si escalada este continuata in ziua urmatoare [...] Incercarile capului de coarda de a trece si cei doi metri nu dau rezultate si echipa coboara, de data aceasta pentru un interval mai lung, urmind sa revina pentru a termina traseul." Nu este singurul interpus la care apeleaza E. Cristea in aceasta perioada. Mircea Bogdan, membru in Comisia Centrala de Alpinism, informa de Martisorul anului 1952 (Sportul Popular) ca "in fruntea traseelor care au fost efectuate in 1951 sta Fisura Albastra". In compensatie, este escaladata acum "Creasta Ascutita" (intre vaile Urzicii si Caprelor, deasupra Briului Mare), traseu din categoria valorica a "Albisoarei Caraimanului". Inclestarea se reia in vara anului 1952. Dupa obisnuitele saptamini de confruntare cu elementele dezlantuite ale naturii, a doua jumatate a verii favorizeaza "lucrul" in perete. Tot acum, mobilizatoare, intervine si apropiata sarbatoare nationala: "Emil Cristea, antrenorul si capul de coarda, spuse privind peretele intunecat al fisurii: Am credinta ca anul acesta se va indeplini dorinta atitor ani: in cinstea lui 23 August, escalada Fisurii Albastre. Trebuie sa reusim! Alti tovarasi de-ai nostri inalta fabrici... Unii scriu carti... altii invata... Cu totii cinstesc 23 August, pe toti ii insufleteste dragostea si recunostinta fata de partid." [Tudor Vornicu, in Sportul Popular, 21 august 1952.] Asaltul care s-a vrut hotaritor a debutat la inceputul lunii august. Dupa doua zile, cataratorii se aflau sub punctul maxim atins cu un an in urma. Nu stim daca in prealabil sau acum E. Cristea realizeaza ca Fisura ii interzice orice avans direct, motiv pentru care porneste sa caute o alta iesire la creasta. O va gasi prin dreapta, dar si aici ii da mult de furca un pasaj vertical ("Fata Mustelor". "Cind comandantul clubului m-a intrebat, dupa escalada, ce-mi doresc, i-am solicitat trei zile de repaus la Busteni, pentru a privi Fisura Albastra. O uram, dar doream sa fiu in apropierea ei." Drept rasplata pentru reusitele lor in alpinism, Emilian Cristea si Aurel Irimia au devenit, la 1 martie 1955, primii cataratori romani maestri ai sportului. Legat de realizarea acestui traseu pot fi facute unele observatii. In ciuda tenacitatii de exceptie a animatorului ei (sapte ani de eforturi!), a impresionantului material alpin folosit, echipa Armatei nu a parcurs si partea superioara a marii spintecaturi (marcata la capat de un redutabil tavan). Aceasta portiune a fost deschisa in 1955-56 de un grup de brasoveni condusi de Alex. Floricioiu, care ulterior au gasit normal sa-si atribuie premiera Fisurii Albastre. La prima vedere, avem de o face cu o situatie des intilnita in viata: un grup oarecare s-a dovedit mai bun decit altul. In cazul de fata insa, pentru invinsi miza era uriasa. Noii veniti ridiculizasera, in citeva zile, nu doar munca de ani propriu-zisa a militarilor, ci si edificiul propagandistic care facuse din Fisura Albastra o intreprindere umana de legenda si din E. Cristea un erou al muntelui. Mai grav, antrenorului Armatei virsta proprie, dar si concurenta ii refuzau orice alta performanta de exceptie. Prin urmare, reactia fostului ucenic ajuns in preajma fotoliului de onoare al alpinismului romanesc nu trebuie sa mire: Fisura Albastra a fost escaladata in premiera de echipa C. C. A. condusa de maestrul sportului Emilian Cristea, care a lasat nefacuta o portiune de circa 40 de metri.". Mai apoi, cedind numai partial evidentei, coautorul singurului ghid de turism-alpinism al Bucegilor a impus in domeniu denumiri ca "Fisura Albastra-traseul I" si "Fisura Albastra-traseul II"... [Amintind de piruetele dunareaniste asupra Peretelui Piscului Rece, Virgil Ludu scrie ca "... a fost invinsa pentru a doua oara, in iulie 1955, Fisura Albastra..."] ... Este un recul minor, intrucit E. Cristea a continuat sa afirme fara echivoc ca "a urcat Fisura Albastra". "Premiera Fisurii Albastre (recte a traseului C. C. A., n.n.)" (Bucegii turism alpinism, ed. II-a, p. 244) " - Care a fost cea mai grea escalada? - Fisura Albastra din muntii Bucegi" (Sportul Popular, 13 febr. 1965) "A urcat Fisura Albastra" (Ani de drumetie, lucrare unde nu se pomeneste de ocolul partii superioare a Fisurii, cu atit mai putin de faptul ca aceasta a fost cucerita de altii). Stabilirea traseului Armatei din Fisura Albastra comporta si alte nedumeriri. 1) in legatura cu portiunea de 40 de metri neterminata la care se face referire in 1955, banuim ca E. Cristea avea in vedere fisura in sine, nu traseul propriu. Or tocmai itinerariul Armatei a ramas o vreme neterminat: "In 1952, "cei doi cataratori (E. Cristea si A. Irimia n.n.) au ajuns la optzeci de metri sub creasta, de unde nu au mai putut avansa. Incercarile ulterioare, cu sederi de trei patru zile in traseu, nu le-au adus nici un avans [...] Nu se inventase pe atunci sistemul de sfredelire a stincii si nici pitoanele de expansiune. Epuizati de aceasta sedere prelungita, au cerut celui de-al treilea membru din echipa Radu Constantin, ce se afla in circurile Vaii Albe, sa vina in creasta cu fringhii pentru a-i scoate din acel loc. Acesta [...] dupa ce a legat la capatul celor doua corzi o teava, le-a lasat in jos. In timpul parcurgerii celor optzeci de metri cu tractiune de sus, cei doi au mai batut citeva pitoane in fisurile aparute in cale. In anul urmator, 1953, coborind din creasta, ei au pitonat de sus in jos cei optzeci de metri, montind si un cablu de sirma. Traseul a fost urcat apoi in cinstea zilei de 2 octombrie." (N. Baticu, R. Titeica, Pe crestele Carpatilor, p.271-272. In prefata acestei lucrari autorii aduc multumiri pentru ajutorul acordat si lui Constantin Radu) 2) In ce priveste ordinea alpinistilor in cursul ultimului asalt spre creasta, E. Cristea apare oficial drept cap de coarda. N. Baticu contrazice aceste pretentii, argumentind nu tocmai fondat cu pasaje din articolul lui T. Vornicu... [Influentat de N. Baticu, V. Borda publica (in Calatorie prin vreme, p. 244) urmatorul fragment din articolul "Oameni care au invins muntele!": "Eu nu mai pot, spune Cristea, incerci tu Irimie? / - Incerc!". Citatul este scos insa din context, nefiind vorba de intregul traseu, ci de un pasaj din partea finala a acestuia, iar in opinia noastra nu contesta calitatea de cap de coarda in acel itinerar a lui E. Cristea, ci subliniaza intrajutorarea celor cei doi alpinisti.] ... Exista insa alte lucruri care pun in dubiu calitatea atit de draga lui E. Cristea, de pilda faptul ca abia dupa aducerea lui A. Irimia echipa Armatei izbuteste sa depaseasca partea inferioara a Fisurii Albastre, stabilind de asemenea trasee de gradul V (Fisura Suspendata din peretele Policandrului, Soldat Erou Eftimie Croitoru)... [Potrivit propagandei timpului, Eftimie Croitoru s-ar fi jertfit izbind din apropiere o mina si salvind astfel un pod important. Povestea pare sa fie confectionata insa dupa modelul Aleksandr Matrosov, cel care ar fi acoperit cu pieptul sau gura unei cazemate inamice.] ... Presupunind ca aportul lui Irimia a fost hotaritor in realizarea variantei Fisurii Albastre, de ce nu a contestat el revendicarea colegului sau? Explicatii exista: a) E. Cristea ii era tinarului ostas sef, si nu unul oarecare, ci posedind relatii inalte, motiv pentru care era de preferat sa ii fii prieten, nu dusman; b) la Armata si nu numai, E. Cristea a stiut sa rasplateasca devotamentul apropiatilor. Ca atare, A. Irimia nu-l putea lipsi de o uriasa satisfactie pe cel care il scosese dintr-o unitate de instructie iar ulterior ii va netezi drumul spre tresele ofiteresti. In replica, nu este exclus ca lui Irimia sa-i fi fost atribuite trasee urcate prin efortul intregii echipe. c) este cunoscuta prejudecata potrivit careia, la noi, un traseu inceput devine un fel de proprietate a celui care a batut primele pitoane. [Regasim aceasta optica in intreprinderile speologice ale lui E. Cristea: "Prin 1951-1952, Emilian Cristea ne-a indemnat sa incepem asaltul asupra Cetatilor Ponorului, oferindu-ne ajutorul sau [...] El ne-a dat acest start furtunos. Am mers in Cetatile Ponorului a doua, a treia oara. La un moment dat, indrumatorul nostru a aflat ca Institutul de speologie din Bucuresti a aprobat unei organizatii franceze [...] sa lucreze in Cetatile Ponorului, in vederea cuceririi lor. Era in anul 1973. Ne-a dat imediat telefon, spunindu-ne: Fratilor, noi am fost primii acolo, am lucrat iarna, vara, ne-au prins apele, am trudit din greu, e meritul nostru..."] (va urma) Mircea Ordean ___ STOP MORE SPAM with the new MSN 8 and get 2 months FREE* http://join.msn.com/? page=features/junkmail The messages are provided by the mentioned sources. We take no responsability for their form and content. Links to the Mountain Guide:
|
Members: 29725
Authenticated: 0 Visitors: 756 |
© 1999-2024, Proiectul Alpinet The usage of this site or any information therein implies your acceptance of our copyright notice and the terms and conditions Copyright, terms & conditions About Us | Advertise on this site | FAQ | Contact |