Comunity

Search

Events
Don't miss
Marathon Piatra Craiului



Marathon 7500



Bike marathon 4 Mountains



Cazare Predeal

cazare


Cazare, Pensiuni, Hoteluri

Partners
Zitec - software outsourcing romania

Ştirile Radio Cluj


Alpinet on TwitterAlpinet on Facebook

Alpinet lists - alpinet2k

Bookmark and Share

From: Mircea Marian Ordean <M...@hotmail.com>
Date: Wed, Nov 27, 2002, 4:12 am
Subject: @ e cristea contin
Fisura Albastra

In primii ani de existenta, echipele alpine ale C. C. A. au stabilit mai multe
premiere, intre care Santinela Vaii Verzi si Peretele Priponului. Tot atunci
este parcursa, la vreme de iarna, creasta Fagarasilor de la Olt la Zarnesti.
Din acest bilant lipsea o nestemata, putind eclipsa tot ce se realizase pina
atunci in muntii nostri: Fisura Albastra.

" - Atacasem Fisura Mare...
- Fisura Albastra, cum i-ati spus...
- Acest traseu [...] datorita culorii peretelui avea sa se numeasca Fisura
Albastra.".
[Ani de drumetie, p. 242.
Pretentia nu era noua: "traseul alpin numit Fisura Albastra este o
crapatura in masivul Costilei, care din cauza apei ce se scurge pe pereti
are o culoare albastra" ("Sportul Popular", 17 august 1950);
V. Ludu (op. cit.) vedea lucrurile si mai poetic: "Din tren, din gara
Busteni, Fisura Albastra pare un jgheab negru in stinca nu intotdeauna
scaldata de soare. [...] Fisura Albastra a fost invinsa si omul (E. Cristea,
n.n.) a urcat biruitor prin ea, pina pe creasta muntelui Costila, la cerul
albastru, care din cind in cind se zarea in popasuri si care, tel si
speranta, a dat numele acestei incercari de ani de zile: Fisura Albastra".
Ultimului autor ii apartine si afirmatia: "traseul a fost descoperit de
ochiul incercat si neobosit al celui mai virstnic dintre alpinistii nostri
[...] in vara anului 1945".]

Denumirea ii apartine insa farmacistului Dan Popescu, care, aflat la 1939 cu
un prieten in Circuri, i-a temperat acestuia entuziasmul: "Ce, ma, te uiti
la ea? Nu vezi ca e albastra (in sensul greu de cucerit, n.n.)?"
[Intimplarea ne-a fost confirmata de Dan Popescu, care a apreciat in buna
masura realizarile lui E. Cristea].



Primele tentative in Fisura Albastra s-au desfasurat in 1945; iata-le in
relatarea celui avea sa-si faca din escaladarea vestitei spintecaturi "opera
de capetenie":


"Acest traseu a fost incercat pentru prima data de o coarda de trei
alpinisti...


[Este vorba de Toma Boerescu si Gheorghe Rosculet, pe care autorul
articolului nu ii pomeneste insa, probabil intrucit nu faceau parte din
C. C. A. Similar, din echipa asaltind Fisura Albastra in august 1950 va fi
omis Dan Popescu (Sportul Popular, 17 august 1950), poate si datorita
originii "burgheze" a farmacistului.]


...in ziua de 8 septembrie 1945. Ninsoarea si vremea rea de atunci nu a
(sic) permis acestei echipe sa urce prea mult in perete, fiind nevoita sa
coboare dupa ce cistigase o diferenta de nivel de circa 480 de metri.
Au trecut [...] ani si in aceasta regiune nu s-au mai facut decit trei
incercari, toate neincununate de succes. Este adevarat ca Fisura Albastra
este unul din cele mai temerare trasee din Masivul Costila. Escalada incepe
de la cota 1750, punctul La Verdeata in Valea Alba si se continua pe
peretii de iarba ce urca vertical pina la cota 1950...


[Ruta in chestiune nu porneste de la "Verdeata", ci din capatul superior al
Circului I, unde se poate ajunge pe mai multe cai elementare. La descifrarea
drumurilor de apropiere catre Circuri contribuise, in 1937, si Toma
Boerescu. Experienta dar si ambitia acestuia ne fac sa credem invingatorul
Surplombei Mari a fost si animatorul principal al incercarii din toamna
anului 1945.]


De aci drumul continua peste perete, pe briuri de iarba sau hornuri cu o
inclinatie care depaseste uneori verticala.
Se ajunge astfel pe un briulet care la partea superioara a lui este
caracterizat cu o serie de grote (cota 2050).
Acesta este punctul maxim atins la 8 septembrie 1945.
In zilele de 15 si 16 iulie 1947, peretele este incercat din nou. De data
aceasta la punctul maxim atins [...] o echipa face bivuac. Din cauza
timpului nefavorabil, aceasta coarda, dupa ce mai cistiga circa 50 de metri
diferenta de nivel, renunta la tentativa. Tot in aceeasi zi, o alta echipa
urca pe un alt traseu, ajungind la aceeasi grota unde lasa circa 60 buc.
pitoane, efectuind intoarcerea pe acelasi drum.
A trecut de atunci un an si mai bine, dar Fisura Albastra a ramas tot
necucerita. In sfirsit la 21 octombrie 1948, o echipa a A. T. P., profitind de
timpul frumos, isi incearca norocul pe acest traseu. Desi sint scutiti de a
cara cele 60 de pitoane ce se gaseau depozitate cu un an in urma [...] ei nu
pot urca mai sus decit echipa precedenta. Totusi s-a facut un pas inainte,
intrucit aceasta echipa a lasat pe traseu toate pitoanele, usurind astfel
escalada la o tentativa viitoare [...]
Ramine de vazut daca cei 200 de metri care au mai ramas de escaladat vor
putea fi parcursi de alpinistii ce ii avem sau va trebui sa asteptam citiva
ani pina ce se va ivi un tinar cu calitati de musca pentru a trece
obstacolul Fisura Albastra [...]
Tinind [...] seama de dificultatea traseului si de inclinatia lui, putem
considera acest avans ca o mare victorie alpina." (Turismul Popular, nov.
1948)


Ultima apreciere continua in literatura noastra montana traditia
substituirilor de infringeri nu tocmai onorabile cu victorii de prestigiu.
In atare optica, nu doar elementele naturii se opuneau avansului omului in
teribilul traseu:

"In 1948 intimplarea a facut sa fiu in posesia unei frumoase sume de bani.
Puteam sa-mi cumpar o casa...


[E. Cristea si-a cumparat realmente o casa in aceasta perioada (mai 1948),
pe strada Delea Veche, de la avocatul aradean Ion Mot. Sursa a acestei
achizitii par sa fi fost veniturile din functionarea atelierului, care: "ii
aducea de trei ori mai mult decit salariul de antrenor de sport, alpinist "
(D. Solojan); "i-a adus venituri mari [...] La stabilizarea din 1947 avea
peste un milion de lei stabilizati in aur si dolari" (N. Baticu, op. cit.).]


... Am preferat sa merg la un magazin de materiale sportive sa-mi cumpar o
fringhie Fussner de 80 m. Am botezat-o Liza. Cu ea am inceput sa asediem
mai cu spor traseul Fisurii Albastre."


Lasata de la o tentativa la alta intr-o firida a muntelui, la discretia
rozatoarelor, nepretuita "Liza" a devenit curind inutilizabila. Poate si din
acest motiv, sporul preconizat a fost minim. Peste doi ani, trecind la
C. C. A., eroul nostru abandonase "botoseii cu talpa de anvelopa si fringhiile
indigene", putea sta nelimitat pe munte, dar rezultatele au ramas aceleasi.
O incredere nestirbita a continuat sa il anime insa pe Emilian Cristea:


"Acest traseu are o diferenta de nivel de 800 de metri, iar mai bine de 50
la suta din lungimea lui are o inclinatie care trece de verticala.
Tentativa care incepe astazi este a optsprezecea ce s-a facut pina acum,
totalizeaza 257 ore de lucru, iar materialul transportat trece de 150 kg."
("Sportul Popular", 9 august 1950)


Veto-ul naturii s-a facut simtit insa din nou:


"Joi 9 august a inceput escalada dar in dupa amiaza aceleiasi zile s-a
dezlantuit o furtuna care i-a surprins pe alpinisti la 300 m deasupra
prapastiei (in Circuri, n.n.), adica dupa ce au parcurs 2/3 din drum [...]
(Sint obligat sa remarc aici ca, in viziunea lui E. Cristea, Fisura Albastra
are cind 730 (480+50+200), cind 800, cind 450 (2/3=300) metri, n. M. O.)
Au fost nevoiti sa inopteze pe o brina de iarba foarte mica. Dupa 21 de ore
de asteptare in bataia furtunii si a grindinei, echipa Casei Centrale a
Armatei formata din Cristea si Craciunescu a continuat escalada. Dar apa
care se prelingea pe stinca si avalansele de pietre, care amenintau in
fiecare moment pe alpinisti, le-au facut inaintarea imposibila [...]
Pentru a obtine totusi o performanta, alpinistii de la Casa Centrala a
Armatei au pornit la realizarea premierei alpine pe Albisoara Caraimanului.
Dupa o munca de 10 ore, luptind cu un traseu care nu a mai fost niciodata
parcurs, echipa a ajuns pe virful Caraiman, realizind astfel o deosebit de
valoroasa performanta alpina."
[Sportul Popular, 17 august 1950 - nota nesemnata, dar emanind fara indoiala
de la protagonistii ascensiunii. In privinta toponimicului in cauza (care nu
apare in alte lucrari), precizam ca este vorba de Albisoara Crucii (gradul
FRTA 2A), parcursa de om cel putin din vremea fratilor Titeica.]


Pina la noul sezon de incercari in peretele Vaii Albe (1951), E. Cristea
si-a continuat antrenamentele, atit pe munte, cit si in publicistica.
Astfel, aceeasi Albisoara a Caraimanului a gazduit si o "premiera de iarna",
cu suportul literar de rigoare:

"Inca de la primele lungimi de coarda, vremea, care la inceput a fost destul
de buna, s-a inrautatit iar ninsoarea care a inceput sa cada din abundenta a
facut inaintarea sa devina din ce in ce mai grea.
Rafale de vint puternic au biciuit peretii, declansind nenumarate avalanse
de zapada. Pentru fiecare metru de parcurs a fost necesara multa munca si o
atentie incordata. Pitoanele, pioletul si coltarii au fost intrebuintati cu
prisosinta.
Abia dupa 12 ore de ascensiune continua [...] au ajuns sus pe coama
Caraimanului..."

["Sportul Popular", 1 si 6 martie 1951. La o saptamina, traseul a fost urcat
de 18 componenti ai clubului Metalul. In aceeasi perioada (op.cit., 29
martie 1951), s-a publicat vestea ascensiunii hivernale a Furcilor, de catre
o echipa a C. C. A. alcatuita din Bebe Petrescu, Dima Codreanu, Pompiliu Moise
si Mircea Craciunescu. In realitate, s-a renuntat dupa o lungime de coarda
(informatie confirmata de M. Craciunescu, in 1991).]


In spiritul epocii, reusita era dedicata celei de-a 33-a aniversari a
Armatei Sovietice; tehnica si materialele folosite erau si ele inspirate de
activitatea celor mai buni cataratori de la Rasarit, fratii Abalakov. Laudat
era si comandantul batalionului de Instructie si Sport al C. C. A., care ar fi
supravegheat in persoana preparativele alpinistilor din subordine. Mai putin
atent se dovedea insa E. Cristea cu muntele, izbutind sa vada, din preajma
Caminului Alpin, Albisoara Crucii, iar din gara Busteni "virfurile
Morarului".


Epopeea destinata maselor largi de cititori nu s-a incheiat aici:

"M-au secundat mai multi colegi de asociatie sau prieteni alpinisti, dar cei
mai multi veneau o singura data, apoi renuntau. Dadeau crezare, probabil,
vorbelor care incepusera sa circule printre alpinisti: Fisura Albastra nu
va fi cucerita fara jertfe supreme [...]
Eram convins ca Fisura Albastra se va apara, ca vom fi obligati sa coborim,
izgoniti de ploi sau de furtuni de zapada. Asteptam insa rabdatori si speram
sa intervina ceva, care sa ne determine, pe mine si pe tovarasii mei sa ne
asumam tot riscul."


Providenta i-a dat ascultare, bravul catarator fiind convocat la scurta
vreme in fata sefului Casei Armatei:

"Asculta tovarase Cristea, ce ai de gind cu Fisura Albastra? [...] Astepti
sa-ti creasca barba alba ca s-o termini? [...] Cit timp iti mai trebuie?"


Zvelta spintecatura nefiind supusa disciplinei militare, esecul i-a insotit
pe asediatori si in vara anului 1951; cum el trebuia justificat, iar E.
Cristea pare sa-si fi pierdut credibilitatea, s-a apelat la o pana aparent
neutra:

"De 27 de ori a fost incercat pina astazi acest traseu si inca nu a putut fi
invins.
Alpinistii de la C. C. A. care au lucrat anul acesta in Fisura Albastra si-au
ales luna august ca perioada principala de activitate [...] Materialul
constind in 320 metri de fringhie, cintarind in total peste 180 kg. a fost
urcat in perete [...]
Primele doua zile [...] (2-3 august) sint destul de usoare fata de
celelalte, permitindu-le alpinistilor sa cistige citiva metri. In noaptea de
3-4 august sint surprinsi de o ploaie torentiala care ii obliga sa coboare
[...]
La 7-8 august peretele este iar atacat, dar de data aceasta alpinistii sint
inarmati cu tendoare...


[Dispozitive in forma de teava si prevazute cu suruburi la capete, care se
fixau in fisurile prea largi pentru pitoane.
Legat de acest pasaj al traseului, E. Cristea marturisea: "Pina la Fisura
Albastra m-am catarat instinctiv. Cind am ajuns la tendor nu stiam cum se
escaladeaza o fisura; ca sa nu cad, mi-am intepenit capul inauntru" (cf. D.
Solojan). Dar:
- aceasta afirmatie loveste de nulitate pretentia aceluiasi (Ani de
drumetie) ca in 1945, sub indrumarea lui Mircea Sterescu, isi "desavirsise
metodele tehnice de escalada";
locul "La Tendor" nu a putut fi depasit, dupa cum ii arata si numele,
decit cu ajutorul tendoarelor, de unde concluzia ca nici atunci E. Cristea
nu a aflat cum se escaladeaza o fisura.]


... care ii vor ajuta sa treaca peste un obstacol mai dificil. Se ajunge la
un asemenea obstacol, dar nu poate fi depasit din pricina unei furtuni cu
descarcari electrice [...] Uzi si inghetati, alpinistii coboara pe fringhii
care se manevreaza greu din cauza apei. Efortul slabise echipa, care ia 8
zile de odihna.
La 17 august se reia ascensiunea si dupa 16 ore de cataratura capul de
coarda constata ca mai are nevoie de 5 tendoare. Se coboara si tendoanele
sint aduse in aceeasi zi din Bucuresti. A doua zi ascensiunea reincepe [...]
dar ploaia si grindina imobilizeaza echipa pentru 9 ore la baza peretelui.
Vremea nu se imbunatateste si alpinistii sint obligati sa se intoarca la
refugiu unde au asteptat 4 zile imbunatatirea vremii. In ajunul zilei de 23
august alpinistii pleaca iar in perete. De la un punct, traseul nu mai
permite regrupari. Se hotaraste ca escalada sa continue numai cu doi oameni.
[...] Se ajunge in dreptul unei platforme unde s-ar fi putut dormi (se pare
ca e vorba de trecerea spre Bivuacul II, n.n), dar traversarea este prea
anevoioasa si intunericul nu mai permite efectuarea ei. Se coboara cu 60 m.
mai jos si [...] incepe odihna. Cea de-a treia zi este si mai grea. Capul de
coarda da semne de oboseala, secundului ii cade o piatra pe mina [...]
Traseul este surplombat. Dupa o regrupare, se pare ca obstacolul urmator
este de netrecut. Cu multa munca, capul de coarda gaseste o fisura care ii
duce la 2 metri de capatul obstacolului. dar acesti 2 metri nu pot fi
parcursi si escalada este continuata in ziua urmatoare [...] Incercarile
capului de coarda de a trece si cei doi metri nu dau rezultate si echipa
coboara, de data aceasta pentru un interval mai lung, urmind sa revina
pentru a termina traseul."

Nu este singurul interpus la care apeleaza E. Cristea in aceasta perioada.
Mircea Bogdan, membru in Comisia Centrala de Alpinism, informa de Martisorul
anului 1952 (Sportul Popular) ca "in fruntea traseelor care au fost
efectuate in 1951 sta Fisura Albastra".


In compensatie, este escaladata acum "Creasta Ascutita" (intre vaile Urzicii
si Caprelor, deasupra Briului Mare), traseu din categoria valorica a
"Albisoarei Caraimanului".


Inclestarea se reia in vara anului 1952. Dupa obisnuitele saptamini de
confruntare cu elementele dezlantuite ale naturii, a doua jumatate a verii
favorizeaza "lucrul" in perete. Tot acum, mobilizatoare, intervine si
apropiata sarbatoare nationala:

"Emil Cristea, antrenorul si capul de coarda, spuse privind peretele
intunecat al fisurii:
Am credinta ca anul acesta se va indeplini dorinta atitor ani: in cinstea
lui 23 August, escalada Fisurii Albastre. Trebuie sa reusim! Alti tovarasi
de-ai nostri inalta fabrici... Unii scriu carti... altii invata... Cu totii
cinstesc 23 August, pe toti ii insufleteste dragostea si recunostinta fata
de partid."
[Tudor Vornicu, in Sportul Popular, 21 august 1952.]


Asaltul care s-a vrut hotaritor a debutat la inceputul lunii august. Dupa
doua zile, cataratorii se aflau sub punctul maxim atins cu un an in urma. Nu
stim daca in prealabil sau acum E. Cristea realizeaza ca Fisura ii interzice
orice avans direct, motiv pentru care porneste sa caute o alta iesire la
creasta. O va gasi prin dreapta, dar si aici ii da mult de furca un pasaj
vertical ("Fata Mustelor";).


"Cind comandantul clubului m-a intrebat, dupa escalada, ce-mi doresc, i-am
solicitat trei zile de repaus la Busteni, pentru a privi Fisura Albastra. O
uram, dar doream sa fiu in apropierea ei."

Drept rasplata pentru reusitele lor in alpinism, Emilian Cristea si Aurel
Irimia au devenit, la 1 martie 1955, primii cataratori romani maestri ai
sportului.


Legat de realizarea acestui traseu pot fi facute unele observatii.
In ciuda tenacitatii de exceptie a animatorului ei (sapte ani de eforturi!),
a impresionantului material alpin folosit, echipa Armatei nu a parcurs si
partea superioara a marii spintecaturi (marcata la capat de un redutabil
tavan). Aceasta portiune a fost deschisa in 1955-56 de un grup de brasoveni
condusi de Alex. Floricioiu, care ulterior au gasit normal sa-si atribuie
premiera Fisurii Albastre.
La prima vedere, avem de o face cu o situatie des intilnita in viata: un
grup oarecare s-a dovedit mai bun decit altul. In cazul de fata insa, pentru
invinsi miza era uriasa. Noii veniti ridiculizasera, in citeva zile, nu doar
munca de ani propriu-zisa a militarilor, ci si edificiul propagandistic care
facuse din Fisura Albastra o intreprindere umana de legenda si din E.
Cristea un erou al muntelui. Mai grav, antrenorului Armatei virsta proprie,
dar si concurenta ii refuzau orice alta performanta de exceptie. Prin
urmare, reactia fostului ucenic ajuns in preajma fotoliului de onoare al
alpinismului romanesc nu trebuie sa mire:

Fisura Albastra a fost escaladata in premiera de echipa C. C. A. condusa de
maestrul sportului Emilian Cristea, care a lasat nefacuta o portiune de
circa 40 de metri.".


Mai apoi, cedind numai partial evidentei, coautorul singurului ghid de
turism-alpinism al Bucegilor a impus in domeniu denumiri ca "Fisura
Albastra-traseul I" si "Fisura Albastra-traseul II"...

[Amintind de piruetele dunareaniste asupra Peretelui Piscului Rece, Virgil
Ludu scrie ca "... a fost invinsa pentru a doua oara, in iulie 1955, Fisura
Albastra..."]

... Este un recul minor, intrucit E. Cristea a continuat sa afirme fara
echivoc ca "a urcat Fisura Albastra".

"Premiera Fisurii Albastre (recte a traseului C. C. A., n.n.)" (Bucegii turism
alpinism, ed. II-a, p. 244)
" - Care a fost cea mai grea escalada? - Fisura Albastra din muntii Bucegi"
(Sportul Popular, 13 febr. 1965)
"A urcat Fisura Albastra" (Ani de drumetie, lucrare unde nu se pomeneste de
ocolul partii superioare a Fisurii, cu atit mai putin de faptul ca aceasta a
fost cucerita de altii).


Stabilirea traseului Armatei din Fisura Albastra comporta si alte
nedumeriri.

1) in legatura cu portiunea de 40 de metri neterminata la care se face
referire in 1955, banuim ca E. Cristea avea in vedere fisura in sine, nu
traseul propriu. Or tocmai itinerariul Armatei a ramas o vreme neterminat:

"In 1952, "cei doi cataratori (E. Cristea si A. Irimia n.n.) au ajuns la
optzeci de metri sub creasta, de unde nu au mai putut avansa. Incercarile
ulterioare, cu sederi de trei patru zile in traseu, nu le-au adus nici un
avans [...] Nu se inventase pe atunci sistemul de sfredelire a stincii si
nici pitoanele de expansiune. Epuizati de aceasta sedere prelungita, au
cerut celui de-al treilea membru din echipa Radu Constantin, ce se afla in
circurile Vaii Albe, sa vina in creasta cu fringhii pentru a-i scoate din
acel loc. Acesta [...] dupa ce a legat la capatul celor doua corzi o teava,
le-a lasat in jos. In timpul parcurgerii celor optzeci de metri cu tractiune
de sus, cei doi au mai batut citeva pitoane in fisurile aparute in cale. In
anul urmator, 1953, coborind din creasta, ei au pitonat de sus in jos cei
optzeci de metri, montind si un cablu de sirma. Traseul a fost urcat apoi in
cinstea zilei de 2 octombrie." (N. Baticu, R. Titeica, Pe crestele
Carpatilor, p.271-272. In prefata acestei lucrari autorii aduc multumiri
pentru ajutorul acordat si lui Constantin Radu)


2) In ce priveste ordinea alpinistilor in cursul ultimului asalt spre
creasta, E. Cristea apare oficial drept cap de coarda. N. Baticu contrazice
aceste pretentii, argumentind nu tocmai fondat cu pasaje din articolul lui
T. Vornicu...

[Influentat de N. Baticu, V. Borda publica (in Calatorie prin vreme, p. 244)
urmatorul fragment din articolul "Oameni care au invins muntele!": "Eu nu
mai pot, spune Cristea, incerci tu Irimie? / - Incerc!". Citatul este scos
insa din context, nefiind vorba de intregul traseu, ci de un pasaj din
partea finala a acestuia, iar in opinia noastra nu contesta calitatea de cap
de coarda in acel itinerar a lui E. Cristea, ci subliniaza intrajutorarea
celor cei doi alpinisti.]

... Exista insa alte lucruri care pun in dubiu calitatea atit de draga lui
E. Cristea, de pilda faptul ca abia dupa aducerea lui A. Irimia echipa
Armatei izbuteste sa depaseasca partea inferioara a Fisurii Albastre,
stabilind de asemenea trasee de gradul V (Fisura Suspendata din peretele
Policandrului, Soldat Erou Eftimie Croitoru)...

[Potrivit propagandei timpului, Eftimie Croitoru s-ar fi jertfit izbind din
apropiere o mina si salvind astfel un pod important. Povestea pare sa fie
confectionata insa dupa modelul Aleksandr Matrosov, cel care ar fi acoperit
cu pieptul sau gura unei cazemate inamice.]


... Presupunind ca aportul lui Irimia a fost hotaritor in realizarea
variantei Fisurii Albastre, de ce nu a contestat el revendicarea colegului
sau? Explicatii exista:
a) E. Cristea ii era tinarului ostas sef, si nu unul oarecare, ci posedind
relatii inalte, motiv pentru care era de preferat sa ii fii prieten, nu
dusman;
b) la Armata si nu numai, E. Cristea a stiut sa rasplateasca devotamentul
apropiatilor. Ca atare, A. Irimia nu-l putea lipsi de o uriasa satisfactie
pe cel care il scosese dintr-o unitate de instructie iar ulterior ii va
netezi drumul spre tresele ofiteresti. In replica, nu este exclus ca lui
Irimia sa-i fi fost atribuite trasee urcate prin efortul intregii echipe.
c) este cunoscuta prejudecata potrivit careia, la noi, un traseu inceput
devine un fel de proprietate a celui care a batut primele pitoane.

[Regasim aceasta optica in intreprinderile speologice ale lui E. Cristea:
"Prin 1951-1952, Emilian Cristea ne-a indemnat sa incepem asaltul asupra
Cetatilor Ponorului, oferindu-ne ajutorul sau [...] El ne-a dat acest start
furtunos. Am mers in Cetatile Ponorului a doua, a treia oara. La un moment
dat, indrumatorul nostru a aflat ca Institutul de speologie din Bucuresti a
aprobat unei organizatii franceze [...] sa lucreze in Cetatile Ponorului, in
vederea cuceririi lor. Era in anul 1973. Ne-a dat imediat telefon,
spunindu-ne: Fratilor, noi am fost primii acolo, am lucrat iarna, vara,
ne-au prins apele, am trudit din greu, e meritul nostru..."]

(va urma)
Mircea Ordean

___
STOP MORE SPAM with the new MSN 8 and get 2 months FREE*
http://join.msn.com/? page=features/junkmail
The messages are provided by the mentioned sources.
We take no responsability for their form and content.


Links to the Mountain Guide:
Muntii BUCEGI - Varful Costila  
Muntii BUCEGI - Coltii Morarului  
Muntii BUCEGI - Valea Morarului  
Muntii BUCEGI - Cabana Caraiman  
Muntii BUCEGI - Crucea Caraiman  
Muntii BUCEGI - Cabana Caminul Alpin  
Muntii BUCEGI - Brina Caprelor  
Muntii BUCEGI - Mt. Padina Crucii  
Muntii BUCEGI - Muchia Pietrei Arse  
Muntii BUCEGI - Curmatura Hornurilor  
Muntii BUCEGI - Hotel Alpin  
Muntii BUCEGI - Saua La Brina Caprelor  
Muntii BUCEGI - Busteni  
Muntii BUCEGI  
Muntii FAGARASULUI  


A photo [Not found]

An article [Not found]

A trail
C.F.R. Sebes Olt-Sebesul De Jos-Muchia Lui Fat-Varful Tataru (1465)

 



There are no comments for this message
Login or register to comment