Alpinet | Maps | Tourist Guide | Mountaineering Clubs | Invitation In Carpathians | Mountain Rescue |
Comunity
Events
Don't miss
Marathon Piatra CraiuluiMarathon 7500 Bike marathon 4 Mountains Cazare Predeal Cazare, Pensiuni, Hoteluri Partners
|
Alpinet lists - alpinet2k
From: Dinu Mititeanu <d...@cluj.astral.ro> Date: Fri, Jan 16, 2004, 3:10 pm Subject: @ Fw: Corturi, schi-alpinism si bete ( Part I ) De la Mihai Pupeza, cauia ii multumesc/ii multumim! Cerusem, dorisem adaugiri, corecturi... CORTURI SI BIVUACURI DE IARNA Ca in orice pe lumea aceasta, solutii ideale nu exista. Trebuie insa tinut cont de cativa factori generali care sa asigure un nivel de siguranta si confort adecvat: 1. In ce conditii vrem sa folosim cortul 2. Dimensiuni/greutate /confort 3. Cort simplu sau dublu (izoterm) 4. Rezistenta mecanica la factorii naturali: vant, ploaie, umezeala, abraziune, inghet. 5. Usurinta de montare/demontare in conditii dificile. Nu cred ca costul este un factor. Un material bun costa si totdeauna viata este mai scampa. A face economie de bani, a merge cu carpeli si a creste riscul numai pentru a FACE ceva mi se pare nejustificat si iresponsabil. 1. Cum turele de iarna se fac in general in echipe de 3 (sau mai multi), personal am optat pentru un cort de trei persoane (fac aceasta si cand merg doar in 2, comfortul aditional rasplatind din plin cca. 1 kg de greutate in plus). Corturile izoterme de 3 persoane au in prezent o greutate de 3-4 kg. In ultimii ani folosesc un cort Camp Ganesh de tip semisferic cu 2 abside laterale. Acestea asigura un acces mult mai usor si o folosire mult mai eficienta a volumului/spatiului, contribuind astfel la o crestere a comfortului fara a ingreuna cortul sau a-i periclita stabilitate la vant. Majoritatea producatorilor opteaza pentru materiale sintetice. Exceptie face Ferrino care mai are inca modele de mare performanta cu cortul interior din bumbac pentru facilitarea schimbului de aer. Absorbind insa umezeala si fiind greu de uscat, bumbacul ajunge insa in timp de cativa ani sa favorizeze formarea mucegaiului cauzand probleme respiratorii si, totodata, putrezind. Schimbul de aer se realizeaza mult mai bine cu plafonul de plasa (vezi mai jos). 2. Corturile simple asigura doar protectia la vant si ploaie/zapada. Daca sunt impermeabile, formeaza condens care devine peste noapte o pacoste, fie picurand si udand totul, fie inghetand pana dimineata si creind probleme cu strangerea. Daca materialul din care sunt costruite are un grad de permeabilitate, orice atingere a partii interioare produce ruperea tensiunii superficiale si penetrarea dinspre exterior a apei de ploaie sau a celei formate din topirea zapezii. Corturile simple se folosesc in prezent doar in situatii extreme, unde greutatea redusa este de mare imporatanta, ele asigurand in tabere de asalt la mare altitudine protectia de elemente, protectia termica fiind asigurata de sac/pufoaica. Au o aerisire redusa - gatirea in ele le transforma intr-o sauna. Inconvenientele de mai sus au fost oarecum reduse recent prin folosirea GoreTex-ului, insa raportul eficienta/cost este inca relativ redus, folosirea lor la altitudini sub 6500 m frizand snobismului. In majoritatea lor absoluta corturile de iarna sunt duble si izoterme. Stratul de aer de 2-5 cm dintre cele doua foi asigura o izolatie termica si acustica, precum si o ventilatie care compenseaza din plin pt. surlpusul de greutate. Un factor extrem de important este largimea sortzului/fustei (min. 10 cm) in jurul bazei exterioare, care se ingroapa in zapada, asigurand atat o ancorare sigura cat si izolatia termica. (UN CORT FARA SORTZ SAU LA CARE SORTUL NU POATE FI ACOPERIT DE ZAPADA NU ESTE IZOTERM!) Ca si fundul cortului, sortul trebuie sa fie dintr-un material rezistent la abraziuni/rupere. Va fi totdeauna in contact cu zapada (care peste noapte ingheata si care la dezgropare dimineata, il poate sfasia), cat si cu obiectele de ancorare (bete de schi, coltari, pioleti, schiuri, pietre, etc.). In cei 25 de ani de umblat iarna am ajuns la concluzia ca sortul este unul din cei mai importanti factori, atat de confort cat si de siguranta/rezistenta a cortului in situatii extreme. Un sort pe sub care ajunge sa intre aerul poate duce in caz de vant puternic sau viscol la "umflarea" cortului si la sfasierea lui, cu consecinte greu de evaluat. Corturile moderne AU PLAFONUL PANZEI INTERIOARE DIN PLASA FINA pentru a preveni printr-o ventilatie adecvata formarea condensului. Diferenta este extraordinara. Cum caldura este retinunta de stratul de aer dintre fete si nu de grosimea materialului fetzelor, diferenta de randament termic este minima, cea de comfort general insa, semnificativa. Fatza exterioara are cel putin o gura de aerisire reglabila in partea superiora - pe acoperis (al meu are 2 dispuse simetric) si cate una pe fiecare absida. Nu cred ca este cazul sa punctez prea mult aspra caracterului impermeabil al fundului. Micile buzunare pe interiorul cortului sunt extreme de utile si oricate ar fi nu par suficiente. La fel, un mic carlig de plastic sub plafon - pentru agatarea lanternei, gaici pe laterala intre care sa se poata lega o cordelina pt. atarnarea lenjeriei umede - nu se poate usca totul in sacul de dormit; amanunte... 3. Rezistenta la factorii naturali este cruciala. Evident ca pe acest fond, constructia cortului de iarna este adaptata unor cerinte deosebite. Multe le-am enumerat la punctul 2. Asi puncta in plus si/sau din nou asupra urmatoarelor: a. Forma aerodinamica; b. Ancorarea simpla insa sigura (vezi si 4. mai jos). Cum mentiona si Dinu, functie de nivelul de calitate a cortului si gradul de rezistenta cerut, se folosesc 2, 3, 4 sau chiar 5 nervuri. In ultimul timp, doar nervuri de duraluminiu sau titan, care la un diametru de 8-10 mm au ajuns sa ofere siguranta necesara. Modurile de stabilizare a structurii cortului pe nervuri poate varia: se face fie prin agatarea foii interioare de nervuri in timp ce foaia exterioara se aplica deasupra acestora si se leaga cu mici bride, fie ca nervurile vin inserate prin tuburi externe fetei exterioare, in care caz, fata interiora atarna direct de cea externa. Evident, cele 2 variante au avantaje/dezavantaje: (1) cortul se monteaza in mod divers si cu rapiditate diversa, (2) cele cu nervuri pe exterior sunt mai zgomotoase si cu o aerodinamica mai proasta, insa mai usor de montat/demontat in conditii extreme. c. Posibilitatea de reglare a distantei dintre cele doua fetze este si ea importanta in conditii de umiditate variabila, cand materialele celor doua panze lucreaza diferit. Ea se realizeaza prin curele cu catarame reglabile similare celor de la curelele rucsacilor, dispuse in jurul perimetrului cortului. In numeroasele ture din Alpi si recent in Patagonia in circuitul de 120 km pe Hielo Continental Sur in jurul lui Fitz Roy/Cerro Torre, m-am bucurat fiecare clipa petrecuta in cort de confortul si siguranta date de 4 caracteristici principale: (1) forma semisferica cu abside laterale, (2) plafonul interior din plasa, (3) sortul abundent si rezistent si (4) aerisirile mari si versatile. Am petrecut nopti in viscole cu vant pana la 140 km/h, ploi si schimbari bruste de temperatura. Completari relativ la locul de cort ales si montare: Cortul nu se monteaza niciodata intr-o "groapa" unde fie se aduna zapada batuta de vant, acoperind cortul, fie se formeaza vartejuri de aer scuturandu-l si destabilizandu-l. Nu este o gluma faptul ca in caz de acalmie de vant, aerisirea intr-o depresiune devine precara, iar bioxidul de carbon care se acumuleaza jos, poate duce la hipoventilatie, dureri de cap sau chiar asfixiere; din acelasi motiv, zidul de protectie din zapada, daca se face, nu va fi niciodata complet inchis pe toate cele 4 parti. Stancile pot asigura protectia, atat impotriva vantului cat si a avalanselor, seracurilor, etc. Prefer totdeauna o platforma sapata intr-un loc putin ridicat fata de imprejurimi, langa o stanca, eventual surplombanta. Nivelarea platformei, cu cat este facuta mai meticulos, cu atat asigura un confort nocturn mai mare. In lipsa unei lopeti, platforma se poate batatori cu picioarele, iar pentru netezire se pot folosi (in zapada moale, fara pietre si cu atentie!) schiurile. Pt. ancorare se folosesc betele de schi, schiurile (legati cordelinele de legatura schiului, nu in jurul schiului - la vant canturile le pot taia!), pioletii, coltarii, pietre, etc. Am constatat in mod repetat ca un sort larg si bine acoperit cu zapada da mai multa stabilitate decat ancorale punctuale (atentie dimineata la indepartarea zapezii de pe sort - graba si pioletii va pot lasa cu...zdrentze). Coltari, bete si pietre, toate ingropate in zapada batatortita functioneaza perfect (pot crea probleme la dezgropare - dimineata zapada este deobicei inghetata. N-am folosit niciodata tarusi. O rola de leucoplast proaspat, lat de 8-10 cm (sau Duct Tape) si cordeline suplimentare nu trebuie sa lipseasca pentru a facilita reparatii si o ancorare versatila. Am preferat totdeauna o rutina de montare/demontare in care fiecare joaca rolul sau, de fiecare data acelasi. Aceasta sigura fluiditate, rapiditate, evita calcatul pe picioare sau neglijatul unei operatii si-n final, mentine o atmosfera destinsa si incredere reciproca chiar si-n conditii extreme (montarea unui cort la vant de 120 km/h se poate trasforma intr-o drama!). Deobicei, odata interiorul ridicat, unul din membri se ocupa doar de interior, in primul rand intinzand saltelele si pregatind "bucataria" in timp ce celalalt/ceilalti finalizeaza montarea. Nu este nimic mai placut ca, scuturat de vant si luptandu-te cu ancorele, sau odata montarea completa sa ti se-ntinda o cana de ceai sau supa fierbinte si sa poti intra in cortul primitor, cald, cu toate la locul lor. Saltelele autogonflabile sunt excelente din punct de vedere izoterm, insa riscul unei defectiuni nu merita a fi asumat. Dupa ani de folosinta fara probleme, in Patagonia saltelele lui Puiu si Adrian, luate de vant au nimerit peste singura piatra din zona si au facut cate un mic por. Consecinta: nani pe saltelele desumflate, rucsaci, pufoaice si corzi, cu ultima saltea intreaga pusa transversal, sub zona rinichilor. Noroc ca eram spre sfarsitul turei. Le voi folosi in continuare vara, in camping. Voi lua de-acuma iarna intotdeauna saltele din poliuretan (cele cu o fatza ridata sau cu guguloaie ca sa mareasca perna de aer si cu celalata acoperita de un strat metalic reflectorizant termic). Echipamentul personal este o problema de preferinte, o pufoaica insa nu tebuie sa lipseasca, iar sacul poate fi fie cu puf, fie cu fibre sintetice care in ultimul timp sunt inalt performante si par a fi tot mai mult preferate: sunt mai usoare, nu se umezesc si au calitati termice superiore. Idea generala pentru toate materialele este: nu comparati orice doar pentru ca este ieftin sau la moda, sau ca v-ati obisnuit cu un anume tip. Adaptati-va achizitia la nivelul la care vreti s-o folositi, chiar daca aceasta va poate face sa strangeti cureaua. Mergem pe munte sa ne bucuram, nu sa suferim; si sa ne-ntoarcem sanatosi. La altitudini joase arzatoarele tip Camping Gaz (cu butan) mi-au fost totdeauna suficiente. Sunt curate, sigure si usoare. Le-am folosit pana la 5500 m fara probleme. Mai bune sunt cele cu propan, gen Coleman. In Patagonia (din motive legate de probleme de aprovizionare) am folosit un MSR Dragon Fly cu benzina (merge cam cu orice ce arde), extrem de puternic si stabil. Doar sforaitul lui te-ncalzeste. Este insa complicat, avand butelia separata de arzator. N-am avut niciodata probleme cu aprinderea arzatorului in absida, este o problema de atentie si de cunoasterea ustensilei. Cei care mai aveti vechile primusuri Juwel, sau copiile lor rusesti sau cehesti, sunteti fericiti, acestea avand doar eventuale probleme de stabilitate a vasului pe arzator (nimic nu-i mai placut ca suptul unei supe varsate pe sacul de dormit!). Orice ati folosi, scandurica mentionata de Dinu ca baza pt. arzator, o folie de aluminiu intre ea si arzator ca reflector termic, cat si un paravan antivant din folie subtire si pliabila din aluminiu in jurul arzatorului le-am gasit extrem de utile. O bricheta de rezerva este totdeauna binevenita cand cea principala se joaca de-a v-ati ascunselea (si-o face destul de des), se goleste sau se sparge ascunsa sub noinoaptea. N-am folosit niciodata lumanari; pot pata, arde, etc. lanternele frontale mi s-au parut mai la-ndemana, cu masurile de conservare/intretinere mentionate de Dinu. Nu exista retete totale, experienta, afinitatile si aptitudinile fiecaruia determinand detaliile. Insa, o pregatire si organizare atenta fac parte din regulile de baza ale jocului. The messages are provided by the mentioned sources. We take no responsability for their form and content. Links to the Mountain Guide:
|
Members: 29725
Authenticated: 0 Visitors: 731 |
© 1999-2024, Proiectul Alpinet The usage of this site or any information therein implies your acceptance of our copyright notice and the terms and conditions Copyright, terms & conditions About Us | Advertise on this site | FAQ | Contact |