Alpinet lists - alpinet2k

Citeva ginduri, la inceput de an, la un fel de despartire... ar fi
extraordinar ca in anul 2008, fiecare din iesirile noastre pe munte sa
se apropie cit mai mult de o __"calatorie"__ initiatica, in sensul
acestui articol... e doar un indemn...

http://www.srae.ro/5.14.htm

Calatoria
de Ileana Vasilescu

DEX-ul precizeaza: "calatorie, calatori. s.f. actiunea de a calatori; drum pe care il face cineva intr-un loc mai departat."

Nu ne vom referi aici la calatoria turistica, de destindere sau de afaceri. Fat-Frumos sau orice al personaj de basm face o calatorie initiatica, menita sa-i valorifice calitatile si sa-i amelioreze sau elimine defectele, dar mai ales sa-l faca sa-si constientizeze Eul si misiunea.
Putem sa enumeram multi eroi care s-au desavarsit calatorind (Ulysses) sau ne putem referi la rolul calatoriei in destinul unor mari creatori, chiar daca l-am aminti numai pe Eminescu. Ca adolescent a insotit o trupa de actori, timp in care a cunoscut foarte bine plaiurile romanesti, a cules folclor, s-a gasit pe sine, s-a maturizat.
In evul mediu, cel ce voia sa invete o meserie devenea mai intai ucenic si dupa ani buni de ucenicie, calfa. Calfa trebuia sa-si incununeze invatatura cu o lucrare proprie, care sa-i certifice maiestria. Inainte de a fi recunoscut mester de catre membrii breslei, el trebuia sa faca o calatorie intr-o alta tara, pe parcursul careia trebuia sa se intretina singur din practicarea meseriei sale. Abia la sfarsitul calatoriei, care dura cel putin un an, la intoarcerea acasa, i se acorda titlul de Mester. La acea vreme, calatoria facea parte din educatie si anii de scoala...
Calatoria completeaza in mod fericit orice educatie si largeste orizontul spiritual la fel de mult ca si studiul teoretic, caci contactul direct nu poate fi inlocuit cu nimic. Nu orice plecare la drum este calatorie, caci aceasta presupune respectarea anumitor reguli, care o transforma intr-un examen de maturitate. Adevarata calatorie trebuie sa fie un act grav si marcant, un cutremur al vietii noastre obisnuite, prin dezvaluire si traire nemijlocita a realitatii. Copilul, adolescentul, tanarul, trebuie sa vada el insusi ca se poate si altfel, ca sunt si alte solutii, diferite de cele de acasa, ca solutiile noastre nu sunt singurele posibile. Nu neaparat mai bune sau mai rele, ci altele. Calatoria deschide mintea si inima omului, dezvaluind o infinitate de solutii posibile pentru orice problema minora sau majora... Calatoria aeriseste copilului, adolescentului, tanarului inima si mintea, il scoate din mediocritatea cotidianului, din suficienta si-l face sa traiasca si sa se s
imta in mod real "cetatean al pamantului", parte a Creatiei. Caci calatoria este un mijloc de a constata pluralitatea, relativitatea axiomelor, este "cutremur regenerator". Ea prilejuieste contactul cu ineditul, cu necunoscutul, cu noul, cu neasteptatul, cu alti oameni. Ea, calatoria, ne invata adevarata solidaritate... Cunoastem alti oameni, diversi, cu o alta scara de valori si invatam ca semenii nostri nu trebuie sa ne fie identici. Astfel, calatoria devine un examen de maturitate si nu trebuie sa ne temem (ca parinti ori dascali) ca ea ar deschide gustul dezradacinarii sau expatrierii, caci ea e masura adevaratei iubiri pentru acasa. Intors din calatorie, vei pretui cu adevarat ceea ce ai. Acest pericol al dezradacinarii pandeste doar pe cei slabi, fara echilibru interior, pe cei neseriosi si labili. Pentru cel ce stie "sa vada" si "sa asculte", calatoria este periplul initiatic, trezire la realitate, largirea perspectivei.
N. Steinhart spune in "Primejdia marturisirii" Sunt convins ca o educatie adevarata implica nu numai invatarea, ci si calatoria. Sunt convins ca anii de calatorie completeaza in mod minunat orice educatie si ca largesc orizonturile spiritului si intreaga fiinta, cel putin tot atat de mult cat si studiile cele mai aplicate si mai sustinute. Da, calatoriile primenesc, atata, dezvaluie, inteleptesc si creeaza o stare de spirit deschisa si receptiva, ce nu poate fi decat de cea mai mare priinta.
Calatoria presupune un soi de traumatism, de socuri, de revelatii, chiar de indignari, de suparari, nu-s rele, rostul ei principal fiind sa ne trezeasca din stagnare si obisinuinta, din inertie si program, spune Vasile Andru.

Sigur, o calatorie adevarata presupune mari probleme organizatorice. Mai intai trebuie "treziti" parintii si facuti sa inteleaga necesitatea unei astfel de calatorii, care nu are nimic de a face cu turismul. Apoi insasi calatoria este un drum initiatic. Nu trebuie uitat ca daca la calatoria de la sfarsitul ciclului gimnazial educatorii (parinti, dascali) au mult de spus, la cea de la sfarsitul liceului, daca educatia s-a facut in interesul tanaului, n-ar mai trebui sa aiba prea multe de spus.
Pentru copilul mic un drum in parc este o calatorie. De aceea este important sa nu mergem mereu in acelasi loc, ci sa schimbam locul preferat din parc sau chiar parcul.
Vizitele la muzee, expozitii, zoo, la muzeul satului sunt si ele calatorii importante pentru copilul elev. Este de dorit sa pregatim putin expeditia, invaluind-o in mister sau transformand-o in surpriza: Pentru ca ai fost cuminte, pentru duminica ti-am pregatit o surpriza! Ii spunem cu trei zile inainte, facandu-l astfel curios si dand astfel importanta evenimentului.
Vacanta petrecuta la bunici este si ea o calatorie si este important sa lasam copiii la bunici, chiar daca ni se par depasiti ca pedagogi. Copiii au nevoie de bunici, adica de radacini, de schimbarea regimului de viata de peste an, de schimbarea ambiantei, de ceva nou, de aer curat, de natura.
Iesirile de la sfarsit de saptamana nu trebuie sa se rezume doar la gratar si plaja, ci trebuie din cand in cand sa aibe un obiectiv, o localitate, un muzeu, o casa memoriala, o manastire, o rezervatie naturala, etc... Stiti ce se poate vedea in fiecare parc din Bucuresti sau orasul dvs? Stiti unde in localitatea dvs. cresc maci, lebede, gingobiloba, rate, nuferi, copaci protejati, unde se afla case memoriale, biserici istorice, muzeele?
Pentru a avea o calatorie serioasa, fara ca noi sa participam, putem inscrie copilul la cercetasi sau alte organizatii similare. Aceste organizatii fac adevarate calatorii, in care copilul socializeaza si invata sa se descurce singur, invata in mod sanatos si protejat autodeterminarea
Calatoria de la sfarsitul ciclului gimnazial. Elevii au paisprezece ani si nu pot fi lasati sa "hoinareasca" de capul lor. Puteti face un grup de doi adulti si mai multi copii, eventual din alte familii, prieteni de-ai lor. Ne putem alatura unei excursii organizate. Teoretic, aceasta calatorie trebuie sa dureze o saptamana, formula cea mai simpla, organizatoric, fiind circuitul (care nu totdeauna este agreat de adolescenul de paisprezece ani). Sa calatoresti o saptamana nu-i lucru usor, desi rasplata spirituala este pe masura. Manastirile din Moldova, Maramuresul cu Cimitirul vesel, Ardealul, Dobrogea sunt o solutie posibila, oricare alta varianta fiind la fel de valabila. Important este ca locul ales sa fie el insusi o experienta noua. Formula cea mai aproape de spiritul calatoriei initiatice ar fi cea care presupune un drum in partea opusa a tarii, care se deosebeste total de mediul obisnuit, cu opriri in care se munceste intr-un fel sau altul (ne autogospodarim, ajutam gaz
da, sponsorizam pe cineva cu munca noastra, dam un microspectacol in aer liber in beneficiul unora mai sarmani ca noi, in colaborare cu "un adevarat patron", ne platim cazarea cu spalatul vaselor sau alta activitate, raspandim fluturasi; la o ferma al carei proprietar face agroturism, putem strange fanul etc.). Sa nu lipseasca deplasarea pe jos, pe o portiune scurta de traseu... si nici focul de tabara. O astfel de calatorie marcheaza atat copilul, cat si parintele, care trebuie sa-i conduca si sa-i supravegheze, fara ca acestia sa simta, chiar dandu-le sentimentul ca se conduc singuri; se poate desemna un lider de grup, daca nu exista unul.
Calatoria de la sfarsitul liceului, calatoria de maturitate, o fac tinerii in grupuri restranse si misiunea parintelui sau dascalului este aceea de ale dezvalui necesitatea ei. Toate celelalte probleme sunt ale lor si trebuie sa le rezolve singuri, inclusiv dobandirea prin munca a unei parti din banii necesari. Desigur, la dorinta tinerilor, educatorul se poate implica. Se poate face si o calatorie cu toata clasa, inainte de bacalaureat, pe principiile calatoriei din clasa a VIII a.
Drumetia nu este calatorie! Ea este scurta si are scopuri utilitare: sa invatam, sa descoperim, sa ne recream. Drumetia este necesara pe tot parcursul scolii, sub supravegherea dascalilor si se poate face cu sau fara parinti, durand 1-3 zile, de cel putin trei ori intr-un an scolar, pe jos sau cu autobuzul. Daca la scoala nu se fac, devin sarcina parintelui. Ea ajuta la maturizarea copiilor, la reasezarea relatiei cu familia (li se face dor de acasa si parinti), la socializare in interiorul grupului, la consolidarea autoritatii educatorului. Parintele ori dascalul trebuie sa se pregateasca in mod serios pentru a putea face pe ghidul si pentru a conduce spiritual grupul. Daca la intoarcere ati ramas fara voce, inseamna ca ei v-au condus pe dumneavoastra si ca aveti probleme de autoritate!!!
Drumetia ne este prilej de multa, foarte felurita si agreabila invatatura. Drumetia e doar incantatoare, tonifianta si instructiva. Drumetia nu-i o iesire din cadrul original, drumetia e doar informativa si pitoreasca, e distractiva, spune N. Steinhart in "Primejdia marturisirii"
Sa invatam sa ne lasam copiii singuri, pentru ca intoarcerea acasa sa ii faca sa pretuiasca ceea ce au: pe noi ca parinti, familia, caminul.

Ileana Vasilescu

Login or register to comment