Alpinet lists - alpinet2k

fara alte cuvinte de prisos,
iata o biografie de nota 10 (sursa: EcoRomania@yahoogroups.com)
mi-as dori sa fie si a mea, macar 5%

http://www.dinumititeanu.vx.ro/

articole foto despre mine despre mine

Ar trebui sa las Muntele sa scrie despre mine, caci ma cunoaste bine de cateva decenii. Mi-a mangaiat copilaria din Tara Fagarasului.

Satul natal Recea e in campie, dar la doar 4 km de poalele muntelui. Prin sat trece raul Dejanilor, cel izvorat de sub Curmatura Bratilei. Admiram fascinat acele creste, ascultam cu interes ce-mi povestea bunicul despre acei munti, peste care in tineretea sa, trecea deseori clandestin dincolo, "in Tzara ".

Incercam sa-mi imaginez cum e acolo sus, ce se vede dincolo. Am urcat de copil pe la poale, la fanatze, la fragutze si ciuperci, apoi mai sus, la cules afine si zmeura, mai pe urma la stanele satului. Bunicul m-a invatat de mic sa nu-mi fie frica de singuratate, de animalele padurii, de intuneric. Bunicul, caci Tata murise intr-un stupid accident feroviar, in spatele frontului, la finele razboiului, cand sora mea avea 12 ani, eu nici 5, fratele meu 2 ani.

In anii cand eram elev la liceul "Andrei Saguna" din Brasov, am inceput plimbari "de placere" pe Warthe, pe Tampa, spre Poiana, pe Postavaru ("pe Spitz "!) cu dragul meu unchi Petru care mi-a fost al doilea tata si cu fiul sau- Liviu. Ma fascinau iarna schiorii, mai ales saritorii la trambulina...

Pe munti adevarati am ajuns doar in vacantele studentiei mele. Pe creasta Fagarasului, prin Piatra Mare si Bucegi, cu echipament de care acum ma jenez. Abia dupa ce am terminat medicina la Cluj (1962) am putut sa-mi procur progresiv echipament. Atunci, cand eram medic stagiar in satul Telciu din Tara Nasaudului si mai ales dupa ce am revenit in Cluj in 1965 pe post de asistent universitar, avand vacante lungi si camarazi de ture, am inceput sa adun carti despre munte, sa citesc unele in biblioteci, "sa bat" sistematic muntii. Atunci mi-am cumparat primul meu cort, de la niste cehi ce se intorceau de la mare.

In primavara lui 1968, cu ajutorul unui student al meu, am aflat marea bucurie a catararii. Nu uit ca in 7 apr.'68 m-am legat prima data in coarda si am facut primul meu rapel sub ochii lui Elis, cea care imi era deja camarada de ture, care mi-a devenit sotie in acel fine de an si cu care am batut apoi muntii timp de peste doua decenii. Am simtit atunci ca alpinismul va fi o pasiune pe viata, desi nu era un scop in sine. Nu am tradat Muntele pentru o stanca- cum se temeau vechii camarazi de ture pe creste, vai, brane. In iarna aceluiasi an am invatat sa schiez, caci in copilarie doar "ma dadusem pe doage", nu invatasem virajele. In 1972- anul cand s-a nascut Radu, am devenit unul din instructorii noii Sectii de Alpinism a Clubului "U-Cluj". Am participat la alpiniade, campionate, tabere (cu cele bune si rele ale lor, dar de unde am amintiri frumoase) pana in 1985, cand toate sectiile de alpinism ale cluburilor studentesti (exceptie U-Brasov a lui Mircea Noaghiu) au fost d
esfiintate de Ministerul Invatamantului din motive financiare. Am escaladat vara mai toate traseele dificile existente atunci (in peretele Vaii Albe din Bucegi, in Cheile Bicazului....). Am facut numeroase ture de iarna: (creste, muchii, vai, pereti) in Rodnei, Retezat, Fagarasi, Bucegi, Piatra Craiului. Dar nu am performante in alpinism/catarare. Singura performanta la care am ravnit toata viata (asa ma invatase Bunicul si Unchiul) a fost sa fiu si sa raman Om.

Nu-mi aleg prietenii de munte si nu-i apreciez pe montaniarzi dupa performante, ci dupa intensitatea si trainicia sentimentelor Pro-Munte, dupa atitudinea fata de Munte!

Cea mai mare bucurie era sa ma ocup de studentii dornici a se initia si perfectiona in tainele catararii si sa le urmaresc evolutia peste ani, performantele la care unii nici nu visau sau pasiunea durabila pentru Munte.

Am avut ocazia sa cunosc veterani, celebritati ale Muntelui, sa invat multe de la ei: Ionel Coman, Emilian Cristea, Toma Boerescu, Niculae Baticu, Alexandru Breahna, Aristide Stavros, Eugen Seracin, Walter Kargel, Alexandru Goja si apoi sa corespondez cu unii dintre ei. Multe am invatat de la alpinisti din generatia mea, dar care atunci cand i-am cunoscut, cand eu eram incepator, ei aveau deja 5-10 ani de catarare "in spate": Vali Craciun, Miki Gyongyosi, Misi Szalma.

Am participat la multe actiuni de salvare in Piatra Craiului, Bucegi, Fagarasi, Retezat, Apuseni, cu mult inainte de a deveni oficial membru salvamont. In 1972, Misi Szalma infiinta la Turda prima echipa Salvamont din judetul Cluj si ma cooptase ca membru si medic al acesteia. Mai intens si sistematic am actionat insa ca salvamontist din 1981, cand salvamontul a trecut la Consiliul. Judetean Cluj si am devenit membru fondator, sef de echipa si medic al Formatiei Salvamont a judetului Cluj.

Radu era cu noi in toate vacantele/taberele montane de la 2 ani: Cheile Turzii, Plaiul Foii, Ref. Costila, Gentiana, Dochia, Padis, Muntele Rosu, Buila... Cand avea 13 ani mi-a devenit coechipier (de nadejde, m-a tinut cand am cazut!) si am urcat pe rand si progresiv cu el mai toate traseele din Cheile Turzii. Apoi, de pe la 15 ani, cu el si cu Viorel- fiul fratelui meu, am parcurs in cateva veri mai toate crestele carpatine, in iures de 8-12 zile de genul: Paltinis (de Sibiu)- Muntele Mic (Caransebes); Sinaia- Pasul Oituz; Covasna- Lacauti- Cheile Bicazului; Vatra Dornei- Suhard- Rodnei- Pasul Setref- Viseu- Valea Vaserului- Pasul Prislop, etc

Dupa o perioada de cativa ani mai tristi si mai durerosi, in 2 oct. '98 am revenit la Munte cu draga mea Marlene, pe care mi-a daruit-o Muntele exact la vremea potrivita, nici prea devreme, nici prea tarziu. Am inceput "a doua viata", dedicand tot timpul liber Mariei Sale Muntele.

In cei 6 ani, de atunci pana in 1 oct.2004, am acumulat (eu, ea cu ceva mai putine) 622 zile de munte!!! Zile- lumina, de 10-12 ore (119 + 112+ 89+ 94+ 93+115): Ture lungi pe creste, iesiri pe munte la sfarsit de saptamana, unele cu bicicletele, catarare, ture de iarna la inceput "la betze si/sau pioleti", mai apoi mai mult pe schiuri.

Desi avem o cabana in statiunea Muntele Baisorii, patru din ultimele cinci treceri dintre ani, ne-au gast in cort! Cate 3-5 nopti una dupa alta, trei dintre ele doar in doi. Aveam ce-i povesti in acele nopti lungi de iarna. Avea si ea, caci a batut muntii de la 7 ani cu mama ei, profesoara de Geografie. In iarna 2003-2004 am dormit impreuna in cort 13 nopti (eu 14, una in plus cu Cezar Manea).

Muntele ma face sa nu-mi simt varsta, sa urc, sa duc in spate, sa ma catzar ca la 40 de ani. Caci omul, daca are sanatate si are grija de ea, e ca un aparat electric. Spiritul este cordonul ce-l leaga de priza ca sa-si indeplineasca menirea: sa traiasca, nu sa vegeteze! Iar Muntele este un inegalabil bioterapeut ce ne incarca cu energie.

Din 1996 am inceput sa scriu articole in revisele Romania Pitoreasca (vreo 10), apoi in Muntii Carpati (25). Din tot ce am scris, ma mandresccu "Avalansele" - material de peste 40 de pagini la care am muncit mult, ajutat si de Radu al meu. Se pare (altii au spus-o) ca e materialul cel mai amplu, sintetic, sistematizat si clar din cate s-au scris la noi pana acum in acest domeniu. Din anul 2000, de cand Radu Serban a creat Alpinetul, scriu frecvent amintiri, comentarii, relatari, sfaturi- pentru cei care le apreciaza. In ultimul an, am pus periodic si poze care sa ilusteze turele relatate, sa invite, sa incite.

La insistentele altora si cu ajutorul dragului meu cumnat Victor, foarte ocupat, dar foarte amabil si pasionat/ priceput in site-uri, am adunat/selectat aici din ce am scris pana acum. Fiind multe si lungi, la cerere, pot trimite ca e-mail sau chiar ca CD articolele dorite O fac pentru voi dragi Prieteni- "camarazi intru pasiune" cum ar spune Noica. Pentru voi care ati descoperit mai de curand farmecul muntelui si lista Alpinet, acest club virtual al montaniarzilor.

Pentru voi cei care aveti placerea de a citi, vedea, afla, invata tot mai multe despre Maria Sa Muntele.

Daca va dezamagesc, va cer iertare si va asigur ca Muntele nu va va dezamagi niciodata.

Cu ganduri de montaniard, Dinu Mititeanu


copyright 2004 Dinu Mititeanu | design by VX Media

Login or register to comment