Alpinet | Hărţi Montane | Ghid Turistic | Cluburi Montane | Invitaţie în Carpaţi | Salvamont |
Comunitate
Evenimente
Vă recomandăm
Marathon Piatra CraiuluiMarathon 7500 Bike marathon 4 Mountains Cazare Predeal Cazare, Pensiuni, Hoteluri Parteneri
|
Liste Alpinet - alpinet2k
De la: Dinu Mititeanu <d...@cluj.astral.ro> Data: Duminică, 25 Ian 2004, 22:50 Subiect: @ Serial AVALANSE II AVALANSELE (II) Dinu si Radu Mititeanu Motto: Este adevarat ca in munti exista pericole, dar cu prevedere si intelepciune ele pot fi evitate. Luiz Trenker In articolele precedente am vazut cat de primejdioase, cat de ucigase pot fi avalansele. Pentru a le putea evita, sa incercam sa le cunoastem mai bine. 1. FACTORII CARE CONTRIBUIE LA DECLANSAREA AVALANSELOR Acestia sunt naturali, multipli, fiecare din ei avand, de la caz la caz, o contributie mai mare sau mai mica, cumulandu-se progresiv, pana la declansarea avalansei. Dupa cum se va vedea, omul poate da "bobarnacul" final. Acesti factori, numiti de unii "conditii" sau "cauze", pot fi incadrati in trei grupe mari: 1.1 Relieful: Este cel care reprezinta "patul" pe care se asterne patura de zapada. Deplasarea zapezii, prin alunecare sau rostogolire, pe acest pat, deci ruperea stabilitatii / aderentei al sol, a echilibrului, depinde de zapada, de unele conditii meteo, dar bineinteles si de relief. 1.1.1 Inclinarea pantei: Avalansele se declanseaza pe pante cu inclinatia intre (aproximativ) 20 si 55o. Pe pantele cu inclinatie mai mare, zapada nu se aseaza dar, dupa caz, acestea pot fi "maturate" de avalanse venite de mai sus ("caciula"de pe varf). Pantele mai mici de 20 o pot fi si ele periculoase cand sunt continuarea unor pante mai inclinate, sau la baza unor valcele / "culoare" inclinate. In functie de forta unei avalanse (cantitatea zapezii, viteza de deplasare), chiar si zone plate, nu prea apropiate de panta respectiva, sau chiar contrapantele ei pot fi periclitate. Asadar pe ele nu se declanseaza avalanse, dar pot fi acoperite sau "maturate" de acestea. Firul vailor inguste, sub forma de "V", e mai periclitat de avalansele venite de pe versant, decat al celor largi, in forma de "U". Relieful este insa doar un aspect al problemei. 1.1.2 Morfologia suprafetei solului. Pantele lungi, plane, convexe sau concave, sunt mai periculoase ca cele in trepte. Placile stancoase si fetele inierbate sunt mai favorabile avalanselor. Chiar si o patura de ienupar pitic, afinis, smardar etc. poate deveni un pat propice glisarii zapezii. Pantele cu copaci, jnepenisuri / tufisuri, blocuri de stanca, denivelari, sunt mai putin periculoase, "retinand" zapada, dar uneori ele sunt acoperite, "netezite" de zapada mai veche, care poate deveni ea insasi (vom vedea cand si cum) un pat de avalansa pentru noul strat de zapada. 1.2 Zapada: Este desigur principala conditie pentru declansarea avalanselor. 1.2.1. Grosimea stratului: Se considera ca, in medie, grosimea de peste 30 de cm este periculoasa pentru montaniarzi. Depunerile uniforme (ninsori calme) permit o corecta apreciere a straturilor pe o sectiune realizata in acest scop, cum vom arata, pe cand ninsorile cu vant produc depuneri neuniforme, extrem de periculoase. Acestea din urma produc cele mai multe victime, ii pacalesc si pe montanizarzii cu experienta. 1.2.2 Densitatea: Pe langa grosimea stratului, conteaza mult si densitatea, caci variatia ei e foarte mare: 1 metru cub de zapada "pulver" are sub 50 kg, in schimb 1 metru cub de gheata are peste 900 kg. Prin urmare, un strat de zapada "firn" echivaleaza ca si masa cu un strat de "pulver" de peste 10 ori mai gros! 1.2.3 Structura microscopica (forma cristalelor, procentul de apa in stare lichida si gazoasa, variatia in cadrul aceleasi paturi de zapada) are rol determinant. Ea variaza in functie de conditiile meteo din timpul ninsorii si in plus sufera transformari importante in timp. Periculoase sunt ninsorile abundente cu zapada uscata ("pulver", cand stratul nou nu s-a tasat si nu s-a "sudat" de baza. In 14 martie 1982, intr-o duminica insorita ce a urmat dupa o ninsoare de 48 de ore, au murit intr-o zona din Alpi 20 de schiori care schiau in afara partiilor amenajate ("skieurs hors piste" / "Variantenfahrer" prin avalanse declansate de ei. Periculoasa e zapada uscata granuloasa, aparuta prin transformarea in timp, in anumite conditii, a celei "pulver". Uneori insa ninge direct cu zapada "uscata" granuloasa - cum se pare ca a fost cazul avalansei de la Balea din 17 aprilie 1977 (23 victime). La ninsorile cu zapada umeda, grea, cazute pe o suprafata inghetata, zapada proaspata se solidarizeaza cu aceasta. Cazuta insa pe o suprafata cu solul neinghetat, umed, desi ramane compacta, zapada proaspata nu adera, riscand "sa plece". Periculoasa e si zapada devenita umeda, grea, prin incalzirea brusca a vremii. 1.3 Conditiile meteo: Ele influenteaza structura intima a zapezii, a fiecarui strat, relatia dintre straturi si adeziunea zapada-sol. 1.3.1. Temperatura. Frigul sub 0oC nu permite realizarea unei coeziuni intre fulgii de zapada (cristale) si nici cu stratul anterior sau cu solul. Zapada e "uscata", "prafoasa" ("Pulverschnee" in germana, "neige poudreuse" in franceza, dar nu "prafuita", cum gresit au tradus-o unii!), caracteristica avalanselor din plina iarna "tip pulver". Incalzirea vremii, cand se produce moderat, progresiv, favorizeaza tasarea stratului nou de zapada si marirea coeziunii interne a lui (dintre cristale) precum si "sudarea" cu stratul mai vechi, reducandu-se riscul de avalansa. Cand incalzirea se produce brusc si puternic, cu vant cald ("foehn" sau cu ploaie, zapada se inmoaie, devine apoasa, "grea", putand usor aluneca pe straturile mai vechi sau pe "pat" (stanca, iarba...). Aceasta este si cauza avalanselor "de primavara" din zilele insorite, cand montaniarzii cu experienta pot aprecia pericolul in functie de insolatia pantei (ora, orientarea fata de soare). La cabana Balea (iarasi Balea!), intr-un inceput de mai, am castigat un pariu, afirmand ca zapada de pe fata nord-vestica a varfului Vaiuga, cu multe placi stancoase tip "acoperis de tigla", din stanga traseului turistic spre saua Capra, nu va pleca noaptea sau dimineata (decat daca ar veni brusc un foehn sau o ploaie) ci in jurul orei 15: 00. Grupul de tineri condusi de un fost student al meu, pe care incercasem fara succes sa-i "scolesc", ar fi fost "maturati" de avalansa respectiva daca nu s-ar fi oprit la coborarea din saua Capra pentro o poza de grup pe stanca de deasupra placii comemorative a celor 23 de sibieni. Fortuna i-a salvat pe ei si m-a scutit pe mine de remuscarile pe care le-as fi avut pe urma ca "nu am facut totul" ca sa-i opresc zilnic de a porni zilnic spre creasta la ora cand noi ne intorceam. 1.3.2 Vantul - asociat ninsorii - produce depuneri inegale, dar deseori continua transportul zapezii de la suprafata si dupa oprirea ninsorii. Valcelele ("culoarele" vor fi umplute cu zapada, iar crestele / muchiile vor ramane de obicei libere sau doar cu stratul vechi. In plus, vantul depune zapada si in alte locuri decat adanciturile reliefului, sub forma de "placi de vant" (germ. "Windbrett"; fr. "plaque a vent". Acumularea de zapada astfel adusa si depozitata in culoare sau in placile de vant este foarte periculoasa, fiind de obicei mai instabila decat cea depusa obisnuit, prin ninsoare linistita, si de asemenea fiind mai greu de recunoscut. Vantul actioneaza si prin faptul ca formeaza cornise pe creste (vom reveni asupra lor) care, prin rupere, pot declansa avalanse (de exemplu prin "spargerea" placii de vant de sub cornisa). 2. MECANISMUL DE DECLANSARE A AVALANSELOR Stratul de zapada adera la sol sau la stratul depus anterior mai mult sau mai putin, in functie de factorii descrisi anterior. Consolidarea dintre stratul nou si cel vechi se produce lent, in 2-3 zile sau chiar mai multe, reducand riscul de declansare spontana, care este foarte mare imediat dupa ninsoare. Aderenta mentine patura de zapada; greutatea aparenta tinde sa invinga aderenta la sol sau coeziunea dintre straturi. Fara sa desenam paralelogramul fortelor si sa intram in termeni tehnici, ne dam seama ca se declanseaza avalansa cand se rupe echilibrul fortelor: Fie scaderea aderentei (= forta de frecare, intr-o modelare mecanica a cazului) prin metamorfozari interne, fie o crestere a greutatii aparente a masei de zapada dincolo de limita in care o poate compensa aderenta. Cresterea greutatii aparente poate fi o crestere reala de greutate a stratului de zapada (de regula prin noi depuneri), cand se autodeclanseaza avalanse (avalanse spontane), sau adaugarea altor forte (cauzate de caderi de cornise, trecerea unor turisti, schiori, capre negre... strigate, zgomote, explozii, vant puternic etc.) - cand avem avalansa provocata. Pe pantele cu inclinatie mare - in jur de 45 grade - autodeclansarea se produce la cantitati mai mici de zapada, si prin urmare se "descarca" mai des. Pe pantele mai line e necesara o cantitate mai mare pentru a rupe echilibrul, dar potentialul distructiv este mai mare din cauza energiei potentiale mai mari. Avalansa o data pornita, evolueaza nu numai in functie de inclinarea pantei si masa de zapada, ci si de morfologia pantei, de tipul zapezii si de multi alti factori. Evolutia depinde si de procesele interne ce se petrec in masa de zapada in alunecare, caci cristalele de zapada se modifica, devenind in majoritatea tipurilor de avalanse o pudra fina, cu forta de frecare redusa intre particule si deci o mare "fluiditate", ce duce la o mare viteza de curgere a avalansei. Dar mai detaliat despre fiecare tip de avalansa vom vorbi intr-un articol viitor. ---000 Mesajele sunt preluate ca atare de la sursele menţionate. Nu ne asumăm nici o responsabilitate pentru forma şi conţinutul lor. Legături cu Ghidul Montan:
Autentifica-te sau
inregistreaza-te pentru a inscrie comentarii
|
Membri: 29725
Autentificaţi: 0 Vizitatori: 543 |
© 1999-2024, Proiectul Alpinet Utilizarea site-ului şi a materialelor prezentate presupune acceptarea notiţei de copyright şi a regulilor de utilizare Copyright şi reguli de utilizare Despre noi | Publicitate | Întrebări frecvente | Contact |