Alpinet | Hărţi Montane | Ghid Turistic | Cluburi Montane | Invitaţie în Carpaţi | Salvamont |
Comunitate
Evenimente
Vă recomandăm
Marathon Piatra CraiuluiMarathon 7500 Bike marathon 4 Mountains Cazare Predeal Cazare, Pensiuni, Hoteluri Parteneri
|
Liste Alpinet - alpinet2k
De la: m_pupeza <m...@yahoo.com> Data: Marţi, 2 Mai 2006, 23:28 Subiect: [a] Toedi "Daca pleci pe munte pe timp prost nu poate decat sa se faca timp frumos", sau cam asa ceva ce idee pe Dinu sa scrie aceasta acum cateva saptamani legat de o incursiune a lui in Rodnei?! Imi trec toate acestea prin minte in timp ce traversez un tunel, undeva in centrul Elvetiei. Am plecat cu cateva ore mai devreme de la Brescia dup-o intalnire simandicoasa - sunt inca cu cravata la gat, m-am zbatut prin traficul de vineri ora 17 sa depasesc Milano, am facut coada la trecerea frontierei la nord de Varese inspre Elvetia, am urcat San Bernardino la ultima raza de lumina ca sa ies din tunel pe partea cealalta in plina...ploaie si bezna. Si tot asa a tinut-o si- o tine. Depasesc la 22: 00 Glarus urcand spre Clausenpass, orbecai si gasesc hotelul din Urnerboden. Este ora unspe noaptea, ploua, sunt 3 grade, sunt in camase (si cravata) in fata usii-nchise, sun si-o linistesc pe stapana mirata de aparitia stranie: "sunt al 3-lea din grupul Dimake" (sic!). Puiu si Vieri sforaie nevoie mare in ritm cu ropotul ploii. Adorm frant: am avut o zi cu 750 km condusi si 6 ore de creier stors. La 6 suna ceasul lui Vieri (Doamne da sa ploua!); se scoala, se uita pe geam si cu un mormait se culca la loc. Pe la 8 incepem sa facem ochi si sa ne gandim daca nu era mai bine sa dormim acasa....gratis: suntem la etajul 2 si nu se vede pamantul; de ceata. S-a dus minunata nostra tura peste Gemsfairenstock - Clariden (l-am urcat cu Vieri si Danilo acum 2 ani, ii lipsea insa lui Puiu) Planurahuette - Ochesnstock Fridolinshuette. Imi dau curaj repetand ca mai sus o fi senin. Cat de sus? Poate ca-i mai bine asa, la urma urmei chiar imi trebuiau 20+ km si cca. 8 ore de tropaila in sus si-n jos, peste pasuri si ghetari? Mancam micul dejun cu noduri si abandonand tura de sambata hotaram sa urcam la Fridolinshuette de la Tierfed in Linthtal, valea mai la est. Aceasta pt. ca pt. duminica se anunta o fereastra de o juma' de zi buna, iar tinta noastra de-a 2-a zi este Toedi (3614 m), varful cel mai inalt din Glarnerland. Il vazusem acum 2 ani de pe Clariden si apoi de pe Silberen minunata aparitie: ghetzari abrupti, doua caderi de gheatza impresionante, diferenta de nivel mare. La Tierfed mai pierdem o ora uitandu-ne la ploaia care continua si se-nteteste. Hotaram in final sa urcam. Punem schiurile pe rucsaci cica-i o jumate de ora buna pana la zapada. De buna ce-a fost, a fost o ora jumate. Urcam, urcam, ceatza si ploaie, ploaie si ceatza. Oare va rezista costumul de GoreTex Buzau? (a rezistat cu brio!!!). Ajungem in sfarsit la zapada, focile nu adera pe schiurile ude si se fac ghomotoc sub coada schiurilor, 200 m pe zapada, 50 m cu schiurile-n maini, 100 m cu ele-n piciore, 200 de metri cu ele pe umar, apoi iar zapada zeama. Si ploua si ploua, imi cade de pe gluga-n ochi. Dupa 4 ore devine mazariche: Doamne ce bine-i ca nu mai ploua! Zapada e putreda, traversam niste pante care par linse, sunt cu iarba si abrupte, nu se vede nimic si din cand in cand se aud avalanse. Vieri a ramas mult in urma, nu raspunde. Trec pe sub o cascada de gheatza cu treimea centrala rupta bucatile au acoperit urma. "Treci tu ca eu observ cascada". "Si dac-o s-o vezi cazand, ce mare scofala?" "Poate-o vad eu cand treci tu, o sa povestesc presei." Iar dam jos schiurile. Unde-o fi cabana? Mai avem cca. 150 m diferenta de nivel, suntem in mijlocul lui nicaieri, nu se vede nimic. Urcam pe urme sterse, schimbam directia in mod absurd. Poate fi la 5 minute, poate fi la o ora. Nu poate fi la o ora, au trecut cam 6 atat cat scrie-n ghid. Unde-o fi? Aud voci langa mine, in dreapta. E la 10 m iesisera unii sa se uite la....ceatza. Inauntru sunt vreo 25, au urcat de ieri, tot pt. Toedi si au citit o zi intreaga tot ce le-a cazut in mana. Cele 2 pisici ale refugiului isi revendica locurile pe scaunele de langa sobe dand pe jos amestecul de manusi, foci si ghete ude. Atmosfera de prohod incalzita de vin elvetian scump si de calitate departe de ceasurile Rolex. Ne culcam la 10, afara ba ploua, ba da cu lapovitza, scularea se va da la 4 ca sa prindem ferestra de timp bun care se va inchide la amiaz. Urcarea va dura intre 5 si 6 ore. Adorm visand soare, apoi ger - ma trezesc cu picioarele bocna plapuma e pt. d'aia de 1 metru 60; mai iau una de pe priciul alaturat, acum transpir la mijloc. Desteptarea! Cum e-afara? Vieri: "La 1 nu se vedea nimic si ningea." Puiu deschide geamul: "E senin si frig. Sus!" Inghitim muesli cu lapte de parc-ar fi sarma ghimpata si la 4: 45 punem schiurile-n picioare. Nemtii care-au mancat la aceeasi masa cu noi au plecat de-o jumate de ora. Dup-o ora de urcus lent ii ajungem pe nemti sub prima cadere de gheatza. Puteau taia urma mai pe dreapta, seracurile de deasupra nu par stabile, unul pare sa fi cazut de cateva ore, trecem peste sfaramaturile lui. Trecem de prima cadere si serpuim printre crevase. In a 2-a cadere e deja ziua plina (mai bine nu era!). Este portiunea cea mai periculoasa in care-am fost vreodata. Cum o vom cobori pe schiuri? Gandindu-ma la coborare, sunt la limita panicii. Suntem intr-un labirint tridimensional, legati in coarda ("la ce s-o fi legand lumea la urcare cand coborarea este mult mai riscanta? ai schiat vreodata legat? da, ce mizerie si nici macar nu stii daca ajuta, poate fi chiar mai rau! - cum saracia vom cobori?" Trecem printre jumatatile unui serac inalt de cca. 15 m despicatura este atat cat sa te strecori strangandu-ti umerii intre gheatza verde. Panta este atat de mare incat focile de-abia fac priza. 10 metri de purgatoriu. La 8 suntem afara dintre seracuri si avem in urma aproape 1000 m din cei 1600. Cele 3 ore au trecut atat de repede incat am uitat sa beau si acum ma resimt. Partea superioara este mai lina, zapada proaspata are 20 cm (ce coborare o sa facem!!!), pas dupa pas, pas dupa pas, o suta, alta suta, inca patru, inca trei. Soare arzator, cer senin, vant usor, atat cat sa faca aerul placut. La 200 m sub varf cerul se acopera ca din senin cu nori subtiri insa cenusii inchis, atat cat sa stearga relieful din vedere vizibilitate plata. Vantul s-a-ntetit. Intre seracuri avem nevoie de vizibilitate perfecta. Ce facem - urcam, renuntam? Varful e prea aproape, inca jumate de ora. Hai! Jos focile, cateva guri de ceai, power bar-ul a devenit o bucata de sticla, n-o pot rupe nici cu mana. Renunt. Coboram panta inclinata, neteda ca-n palma, in pulvar pana sub genunchi. Priuml viraj, al 2- lea, totul devine un dans, un vis. Ma trezeste la realitate durerea din picioare. O scurta pauza. S-au dus norii. Alte serii de viraje desenate ce placere, ce bucurie, ce transa intrerupta de senzatia de sufocare!? in iuresul dansului uit mereu sa respir. Ajungem repede la seracuri, prea repede. Trei ore de urcare desfiintate in 30 de minute de schi in zapada ca fulgul, intr-un mediu ireal. Primele viraje intre crevase sunt scurte si abrupte saritura dupa saritura, marginea erorii este infima, nici nu vreau sa ma gandesc la ce-ar insemna o alunecare sau o cadere. Doresc insa oricui sa fi avut un profesor de schi cum am avut eu. Panica de la urcare face loc euforiei. Imi place, imi iese totul estge probabil ziua-mi cea mai buna din aceasta iarna. Ajungem la seracul despicat, trece Puiu, dispare pe partea cealalta, apoi reapare trecand ca o umbra in sens opus dar mai jos. Ma strang sa nu ating peretii ca sa evit o dezechlibrare, ies pe partea celalta ca glontul, crevasa este la 10 m in fata, intoarcere din saritura ufff, ma opresc si-mi trag sufletul. Imi simt inima-n gat, adrenalina ma ineaca. Ajungem si depasim grupul de nemti schiind incolonati, unul dupa altul. Trecem ca trei umbre, fiecare cu urma lui, chiuind, fiecare in ritmul lui: Diese Italiener! Hotaram sa evitam Fridolinshuette coborand direct pe firul vaii, sperand sa evitam pantele mizere de la urcarea de ieri. Inspiratie de inger pazitor. Coborarea este in continuare fantastica. Suntem doar noi trei, toti ceilalti coboara pe drumul de urcare: disciplina. Mult mai jos recunosc un semn de marcaj singurul reper recunoscut din toata urcarea din ziua anterioara. Ce diferenta!? Parc-am fi in alta vale. Intalnim mai jos cateva grupuri care urca. Soarele arde si ne gandim la cei 12 km (in linie dreapta) si 1200 m care-i asteapta pana la cabana: sus schiurile, jos schiurile, hirsh-harsh cu schiurile pe pietre. Surprinzator, pentru coborare reusim sa legam conuri de avalanse gasind zapada continua pana jos la drum: 3614 804 = 2810 m diferenta de nivel coborata. S-a terminat? De ce s-a terminat? Familia Munteanu imi trimite un SMS de pe Valea Priponului. Le raspund. Sunt atat de fericit ca-n prima zi pe munte, ca-n orice zi pe munte: "Pe munte sa pleci cand e timp urat...."..... Dar nu numai. Mihai Pupeza (Poze vor fi din pacate putine. Eu mi-am lasat aparatul in masina ploaia mi-a bagat la apa optimismul, iar ce-a facut Puiu vom vedea maine din cauza frigului minunea lui digitala a declansat la- ntamplare.) Mesajele sunt preluate ca atare de la sursele menţionate. Nu ne asumăm nici o responsabilitate pentru forma şi conţinutul lor.
Autentifica-te sau
inregistreaza-te pentru a inscrie comentarii
|
Membri: 29725
Autentificaţi: 0 Vizitatori: 617 |
© 1999-2024, Proiectul Alpinet Utilizarea site-ului şi a materialelor prezentate presupune acceptarea notiţei de copyright şi a regulilor de utilizare Copyright şi reguli de utilizare Despre noi | Publicitate | Întrebări frecvente | Contact |