Alpinet | Hărţi Montane | Ghid Turistic | Cluburi Montane | Invitaţie în Carpaţi | Salvamont |
Comunitate
Evenimente
Vă recomandăm
Marathon Piatra CraiuluiMarathon 7500 Bike marathon 4 Mountains Cazare Predeal Cazare, Pensiuni, Hoteluri Parteneri
|
Liste Alpinet - alpinet2k
De la: Dinu Mititeanu <d...@greenagenda.org> Data: Vineri, 27 Sep 2002, 9:24 Subiect: @ Tragedia de pe Aeriana Liviu BALEA wrote: > > Au trecut aproape doua zeci de ani de atunci. Am uitat numele unor > persoane (am pirdut jurnalul unde am notat amanuntele) dar faptele > imi sunt inca foarte proaspete in memorie! > > Busteni, sambata 1 octombrie 1983 > > Am sosit la Busteni pe la ora 18. Era o vreme de caine, lapovita si > ninsoare, iar cu cateva ore innainte fusese o vreme de toamna > superba, calda si placuta. Salutare tuturor, Liviu a scris cele de mai sus si continuarea, ca Reply la ce am scris eu cu titlul "Nonconformistii". Eu am modificat acum titlul, aducandu-l la noul subiect, caci poate isi vor mai aminti si altii de acea tragedie: Tragedia pe Brana Aeriana Dinu Mititeanu Motto: "Daca te prinde vremea rea in traseu si il termini, e Maestrie, Daca intri in traseu pe vreme rea, e Prostie!" auzita de mine la baza Surplombei de la Gatul Iadului din Cheile Bicazului, cand, in a 3-a zi a Alpiniadei republicane, un grup de 15-20 alpinisti (au aderat apoi toti) au decis sa se intoarca la cabana si sa ramana clasamentul pe baza zilelelor anterioare. De o zi de toamna devenita brusc de iarna ne aminteste cu atatea amanunte Liviu Balea. Asa ceva nu se poate uita. Apropo si numele lui Liviu Balea si al altora trebuiau trecute de mine la realizari deosebite ale noncoformistilor. Scuze tuturor! Faptul ca nefericitii Sanyi Schonberger si Koritar Gyuri au dus la bun sfarsit pe acea vreme cumplita ascensiunea Fisurii Albastre, dovedeste maiestrie, dovedeste ca ei nu au intrat / nu au fost trimisi de antrenorul lor Szabolcs Hargytai nepregatiti in traseu, cum incercat cu insistenta sa acrediteze unii amici ai lui Bachus ce nu-l agreau. Nu am fost acolo, desi nu lipseam de la Alpiniadele Universitare. Dar am stat de vorba cateva ore cu un ziarist de la un ziar de limba maghiara, care venise sa-mi ceara parerea despre Hargytai- sportivul si Hargytai-omul. Acel ziarist, la randul lui discutase cu zeci de oameni pe tema accidentului si mi-a redat ce a spus fiecare. Am stat si eu de vorba cu unii participanti la acea alpiniada. Ar fi multe de spus. >Nici astazi nu am raspuns la toate intrebarile care-mi torturau >gandurile... afirma Liviu in mesajul sau. Si cred ca nici cartea " A bozot" ("Tufisul" pe care a scris-o acel ziarist nu raspunde la toate intrebarile. Pacat ca nu a fost tradusa si in limba romana, s-ar fi putut invata multe din ea. Ceea ce am retinut eu este ca multe voci spuneau: "daca ar fi doi oameni, ar trebui cautati, dar fiind sase, nu e cazul". Este un caz tipic de falsa senzatie de siguranta in grup. Tot acele voci (antrenori, organizatori, alpinisti) spuneau: " au urcat in platou, sunt la Babele". Nu erau telefoane sa afli asta. Iar majoritaea alpinistilor se catarasera in trasee pe aceeasi vreme cumplita in acea zi. Hargytai fusese in Sperantei, era deci si el cvasi-terminat, dar nu asta la facut sa stea linistit ci faptul ca stia ca "baietii lui" sunt buni. Si au fost buni. Si puteau ajunge cu bine jos, daca nu erau altruisti: iesiti din traseu, dar fara haine de schimb, au stat mult in vantul ce sugea viata din ei in Cr. Vaii Albe, sa astepte pe ultimii doi dintre cei sase, ca sa nu-i lase singuri si mai ales ca aceia nu stiau coborarea. De ce nu au stat toti sase impreuna, caci am vazut ca unii reusisera sa faca un mic foc. Daca nu mai aveau energie ca sa se miste tot timpul, daca nu mai aveau din ce "fabrica" acea caldura necesara vietii, de ce nu au folosit metoda militara de supravietuire, asezandu-se "miriapod", unul mai bine imbracat cu spatele la un copac si ceilalti in fata lui, fiecare incalzind/aparand de vant/ frig cu pieptul sau, spatele celui din fatza?. Eu mai stiu cateva echipe care au facut acolo bivuac fortat, cam tot asa echipati. Va redau ce am scris recent pe personala lui Cristi Diaconu: =================================================================== Pai bine ati facut ca nu ati coborat noaptea spre/pe Aeriana, mai ales daca nu o stiati. Pe acolo in 2 oct. 1988 au murit de hipotermie, dupa iesirea din Albastra, doi alpinisti din Gheorghieni (erau 6!). Pe acolo, tot intr-un oct. i-a prins noaptea dupa Albastra pe Zoli Kovacs, Ionel Coman, Toni Demeter si au facut- fara echipament adecvat- un "bivuac sub stele" pana la aparitie lunii. Zoli, care nu avea nici pulover, a fost "imbracat" cu spire de coarda, pe care "croitorii" au trebuit sa le slabeasca. caci dupa ce l-au impachetat, cand a coborat bratele, nu mai putea respira... ========================================================================= Si tot pe acolo, au avut probleme amicul meu Doru Oros si timisorenii care iesisera prin Albastra Mosului, in seara cand Dl. Seracin si inca 5 (sau 3?) au stat in acea noapte(asa au vrut!) in Bivuacul 4 din Directa. Iesise doar capul de coarda al primei echipe (Ocsi Ilyes), a legat coarda de pitonul din creaata, s-a dus si a dormit la Babele si a 2-a zi a venit "sa gate treaba". Pe Doru cu cei ce iesisera pe Fatza Mustelor, i-a prins noaptea pe Ariana si au facut mai multe rapeluri dupa braduti sau jnepeni, mai mult pe pipaite, prin locurile pe unde apoi Liviu si Aliosa au montat (acum aflu cine!) acele cabluri. Cabluri de care si unii coechipieri ai mei, cu sapca, batista, maneca de la hanorac sau chiar cu mainile goale, se tineau la coborare, mai ales dupa ploaie. V-au /v-am multumit in gand Liviule! Daca cineva de pe lista (Leslie?) are cartea, ne poate face alte precizari. In carte, doar numele "protagonistilor" sunt schimbate. Comentarii: Ca si in alte ocazii similare,(poate voi reveni cu alte intamplari, dar sfarsite fericit, daca nu va plictisesc) nu se prea stia cine TREBUIE sa ia masuri, sa ceara/ sa faca echipa de cautare/salvare: antrenorul? organizatorii concursului? Salvamontul din zona? Totul era se pare confuz, toti isi dadeau o parere, nimeni nu lua o decizie benefica.... Cateva vorbe despre Salvamontul Busteni de atunci (nu stiu cum e acum, dar se pare ca la fel): Forurile locale nu acceptau alpinisti in formatie! Stiu asta sigur, de la cei care s-au oferit! Se spunea ca salvamontul e pemtru turisti, alpinistii sa se salveze intre ei! De aceea, la alpiniadele din Bucegi, nu era asistenta salvamont! Dar apareau cand alpinistul accidentat era scos din perete si era adus la poteca- deci acum era turist. Asa ne spune Liviu, asa s-a intamplat -tot la o Alpiniada Universitara (IPGG) dintr-un oct- cand Nicu Boariu din Cluj, uitandu-se dupa capre negre din Brana Policandrului, s-a impiedicat/dezechilibarat si a "zburat" si s-a rostogolit cam mult, aterizand -ce minune- pe singurul petic de zapada ce mai era inca netopit in Valcelul Policandrului. Si atunci, bustenarii l-au luat mai jos de Sfatul Uriasilor de pe masa refugiului si l-au mutat pe targa lor. La intalnirea de 30 de ani din august de la Pl. Foii a primei promotii (si a altora) de alpinisti ai Clubului U-Cluj, s-a evocat si acel accident al lui Nicu Boariu - care a scapat cu bine dupa o spitalizare cam lunga si emotii ca ramane fara un rinichi. Dar am insirat multe nume, am pastrat un moment de reculegere si apoi am revazut in dia si in pozele aduse de participanti multe chipuri ale unora de Cluj si Turda care ne-au parasit prematur: Eme Sabin Doctor, Petrica Stanciu, Misi Szalma, Laci Halmagyi, Rica Enasel, Mircea Nicoara, Alexandru Bradut Serban- "Cuxi", Nelu Fratila, Horea Pantea, Adrian Grigore, Andrei Moldovan, Sanyi Schonberger, Dobray Peter. Au fost/sunt poate si in acel Salvamont, ca si -din pacate- in multe altele- prieteni cu alcoolul. Dar eu spun ca cei din Busteni (ca si cei din Zarnesti) au fost/sunt printre putinii salvamontisti din tara care aveau/au de tras tot la cateva zile, ponoase pe ploaie, intuneric, zapada, prin tot feluri de valcele si alte coclauri(v-ar placea?), fara ca sa aiba si foloasele altora: a schia iarna pe gratis, a nu sta la cozi la telecabine, telescaun... Eu nu i-am invidiat niciodata, caci am avut de luptat cu destui amatori (si cu mai marii ce le puneau pile la mine!) de a deveni "salvapartisti" la Baisoara, dar in Cheile Turzii sa-si riste altii viata... Viata e frumoasa, viata e complicata, viata trebuie traita, dar viata trebuie pazita, pretuita. Uneori ne amintim ce valoare are doar langa catafalcul unuia de-al nostru si cum spunea Lionel Terray (scuze, am mai scris-o): "..cand dupa o lunga oscilare la granita posibilitatilor umane, putem din nou sa strangem viata cu ambele brate'. -- 000 Mesajele sunt preluate ca atare de la sursele menţionate. Nu ne asumăm nici o responsabilitate pentru forma şi conţinutul lor. Alte mesaje din aceeaşi discuţie:
Legături cu Ghidul Montan:
Autentifica-te sau
inregistreaza-te pentru a inscrie comentarii
|
Membri: 29725
Autentificaţi: 0 Vizitatori: 721 |
© 1999-2024, Proiectul Alpinet Utilizarea site-ului şi a materialelor prezentate presupune acceptarea notiţei de copyright şi a regulilor de utilizare Copyright şi reguli de utilizare Despre noi | Publicitate | Întrebări frecvente | Contact |