A fost vacanta pt studentii cuminti... si s-a dus...
dar nu degeaba.
am reusit sa ajung din nou in PC.
Iata povestea:
Am plecat trei fete cucuiete (eu, Dienutza si Irinuk) vineri, 6 mai din Bucurestiul asta imbacsit spre a mai trage o tura pe munte. Destinatia a fost aleasa cu grija de tot grupul meu de prieteni si votata la unison.
Traseul pana-n Zarnesti il visez si-n somn: personalul de 6.11 din Gara de Nord, coborarea la Brasov la 10.13, autobuzul 10 barat pana la autogara Bartolomeu, zabovit vreo 10 min, urcarea in masina de Zarnesti la 10.45......
... nu stiu cum a trecut timpul de am ajuns in Zarnesti, dar tot drumul a fost mult mai relaxant ca de obicei, pt ca nu a fost aglomeratie deloc, nici in tren (personalul asta celebru), nici in masina aia unde de multe ori stai intr-un picior.
Zarnestiul neschimbat.
Am inceput sa tinem drumul de Plaiu Foii in misto-urile unora care nu mai vazusera fete plecate singure pe munte..ce sa faci.. ne uitasem bodyguard-ul acas'. Dupa iesirea din oras am luat-o p banda galbena spre Curmatura pe Vl Crapaturii.
Afara era chiar vreme perfecta (dupa mine) de urcat, adica innorat... dar.... cand am pornit-o efectiv p vale si ne-am despartit de banda albastra, care o i-a pe la Chilii, a inceput o mocaneasca... de ma durea sufletul ca am plecat de la proiectele mele de la birou.
Din instinct ne-am scos fiecare gecile, cu pelicula mai mult sau mai putin dusa
(, dar dupa 10 min... au fost iar in rucsaci: afara era destul de card, nu ploua f. tare si faceam si condens.
Astfel am urcat (si coborat) pana la Curmatura, din Zarnesti in 3.5 ore, fara opriri majore, mers constant si... la povesti, ca-ntre fete...
Aproape de cabana i-am intors pe cei doi cabanieri si pe Sira din plimbarea in care plecasera.... Ca niciodata eram singure in cabana, nici picior de drumetz... mai tarziu a mai aparut un grup tot din Buc.
Pana seara plictiseala mare, somn, mancarik, povesti, aberatii si lene. Curmatura este tare 'parasita' in aceasta perioada a anului, dar parca imi place mai mult asa fara sa te omori cu unii ca sa traversezi sala de mese, fara zeci de oameni care au dormit cu tine in anexa si care dimineata se fac ca ploua...nimeni nu are bani, fara...
De cand am ajuns vineri si pana sambata seara a plouat continuu la Curmatura, noi am behait de plictiseala si de ciuda ca nu am putut sa urcam pana-n Ascutit sau pe P. Mica. Oricum ploaia nu i-a impiedicat pe amicii nostrii (veniti 10, tot pe Crapatura) si pe altii sa ajunga la cabana.
Sambata seara ploaia s-a oprit si a facut loc vantului puternic, iar noi dupa tot felu' de discutii englezesti despre vreme si vremuri am adormit intr-un miros..... soba nu prea a facut fata la cate lucruri erau de uscat, chit ca majoritatea au avut pelerine si lucrurile bagate in pungi.
Duminica a inceput bine, afara senin! Dupa zeci de poze la Bucegii care se vedeau superb, am lasat cabana in urma pe la 11 si am pornit-o-n sus pe banda albastra pana-n Saua Padinii Inchise.
Traseul relativ bun facut in cam 2 ore: brazii se scuturau de ploaie; putin noroi prin padure; zapada grea si umeda in partea superioara a vaii si nici un fel de urme omenesti. Creasta am regasit-o cuminte cu vizibilitate 100%, se vedea perfect Iezerul si Fagasasul.
Coborarea am facut-o pe triunghi albastru pe sub Vf Padina Popii, pe la Izvorul de la Gavan pana la ref. Diana. Iarna pe partea asta a Craiului se mai tine un pic cu gheata de stanca, astfel ca a fost cam adventure... dar fara probleme majore, numa in bocanci si fara alt echipament special.. tot cam doua ore din creasta si pan' la Diana. La refugiu era un tip de cateva zile pe acolo care incercase sa urce Brana Caprelor, spunea ca mai sta sa mai incerce o data, chiar daca nu avea piolet. Sper sa fii reusit.
De la refugiu am coborat in continuare prin Saua Chiliilor, cu banda albastra, pana aproape de Zarnesti unde aveau baietii parcate masinile. Margareta si Fishmobilul ne asteptau cuminti pazite de 10 caini de la o stana, care cred ca se pregatea sa urce la munte.
Am mancat si ne-am imbarcat in masinutze dupa cam 5.5 ore de traseu superb! cu toamna prin padure(frunze uscate de asta toamna acum umede si alunecoase), cu iarna pe creasta(mai ales partea vestica), cu primavara pe pajisti(plin de flori) si aproape vara in oras!
Dar, cred ca oricat de minunate ar fii locurile in care merg, acestea isi dubleza valoarea numai prin faptul ca am alaturi de mine niste prieteni minunati si deosebiti, care la fel ca mine pretuiesc si indragesc locurile astea, de la un floare de brebenel si pan' la un stancile alea inghetate.
... auuuuuuuuuu, exista si o parte nasoala, ca-ntodeauna... bocancii noi care insemneaza adanc fiecare plecare!
Gata! multam' pt rabdare!
scuze pt greselile aparute pe parcurs, ori graba ori... incompetenta, din doua una!
ce sa faci nu tot romanul e nascut poet!
Virginia!!!
(, dar dupa 10 min... au fost iar in rucsaci: afara era destul de card, nu ploua f. tare si faceam si condens.
La cat mai multe ture frumoase fara ploaie mocaneasca!