Alpinet | Hărţi Montane | Ghid Turistic | Cluburi Montane | Invitaţie în Carpaţi | Salvamont |
Comunitate
Evenimente
Vă recomandăm
Marathon Piatra CraiuluiMarathon 7500 Bike marathon 4 Mountains Cazare Predeal Cazare, Pensiuni, Hoteluri Parteneri
|
Liste Alpinet - alpinet2k
De la: partheniu cezar <c...@yahoo.com> Data: Luni, 8 Dec 2008, 23:31 Subiect: [a] RT Ceahlau 29.11.2008-01.12.2008 RT Ceahlau 29.11.2008-01.12.2008 Colegi de tura: Dana, Andreea, Radu, Laurentiu, Cezar Planuiam tura asta cu cateva saptamani inainte. Nesiguranta turei era data de calitatea drumului pana acolo (gheata, polei etc) si de posibilitatea de a lucra de 1 decembrie (in cazul meu). Joi seara Dana mi-a dat vestea buna ca drumul e accesibil si ca plecam in "Olimpul Moldovei". Asa ca am stabilit plecarea pentru sambata la ora 7.00. Ziua 1 - sambata 29.11.2008 La ora 7.00 ne-am intalnit la statia de metrou Armata Poporului (loc dinainte stabilit), am facut cunostinta (fiindca nu ne stiam cu totii) si am reusit sa inghesuim 4 rucsaci mari si unul mai mic in portbagaj. In cateva minute am pornit spre Ploiesti de unde urma sa-l luam pe Laur. Cam pe la 8.30-8.45 am ajuns in Ploiesti la Gara de Vest si a intrat in masina si al cincilea camarad de tura. De aici drum intins prin Buzau-Focsani-Bacau-Piatra Neamt-Bicaz-Izvorul Muntelui. O singura data ne-am oprit la o benzinarie in Bacau pentru o pauza necesara. In Piatra ne-a surprins gondola ce trece pe deasupra orasului. De la Bicaz am inceput sa recunosc locurile prin care ajunsesem cu ceva ani in urma. Abia dupa barajul de la Izvorul Muntelui a inceput sa fie zapada si gheata pe drum asa ca a trebuit sa mergem mai incet pana la cabana omonima (13.00-13.30). Am mancat la cabana niste ciorbe si felul doi si dupa masa ne-am echipat si am pornit la drum. Mi-a facut o deosebita placere sa ma intalnesc cu alta prietena Dana cu care fusesem in toamna pe Tiganesti-Gaura. Si ea urca tot la Dochia cu doi prieteni, asa ca am promis ca ne intalnim sus. Dana a vorbit cu cabanierul de la Dochia si a primit confirmarea ca avem locuri rezervate. In jurul orei 16.00 am platit taxa de intrare in Parcul National Ceahlau (7 ron/pers, 3.5 ron/student-elev) si am pornit pe Lutul Rosu (PA/BA). Primele 45 de minute am urcat prin padure pe PA pana in curmatura Lutul Rosu. Am taiat drumul de masina care merge la Durau si prin padure am inaintat cu lejeritate prin padure prin zapada moale. Singura problema pe care o aveam era lasarea serii, dar frontalele ne-au scos din impas. In curmatura Lutul Rosu am schimbat marcajul in BA si am pornit spre Piatra cu Apa (16.45). Traseul este amenajat si din loc in loc apar balustrade din lemn si placi informative pe care sunt scrise diverse detalii legate de parcul nationat si de habitate. Imi aduc aminte ca anul acesta am intalnit astfel de placute si in Parcul National Domogled-Valea Cernei (1 mai). Cam in jurul orei 18.30-18.45 am ajus la Piatra cu Apa langa care am facut o mica pauza pentru niste ceai cald si cateva dulciuri. Am mai facut doua-trei pauze de acest gen pentru "alimentare" cu lichide si hrana (dulciuri, covrigi). Chiar daca drumul a fost bun, oboseala de peste saptamana si drumul lung (450 km) si-au spus cuvantul si am mers destul de incet. Am iesit la golul alpin cam pe la ora 19.30. Bucuria de a vedea lumina cabanei mi-a redat fortele si mai departe pe ale colegilor de tura. In aceasta zona mi-era putin teama. Stiu ca data trecuta iarna am avut ceva probleme de orientare la iesirea in gol datorita zapezii mari. Acum poteca batuta era evidenta si urca taind panta in stanga pana spre cabana. Personal mi s-a parut ca cei care au batut prima data zona asta de poteca in zapada au gresit. Din cate stiu eu poteca pe o panta inzapezita se face pe panta cea mai mare pentru a nu risca taierea in placi de zapada. Aici urmele taiau oblic panta fix pana in buza cabanei. In fine la ora 20.10 am ajuns la cabana fericiti. Galagia si fumul din sala de mese m-au dezamagit putin si au demonstrat caracterul comercial al cabanei. Am trecut printre petrecareti (majoritatea aveau echipament care presupune experienta pe munte) pana la bar unde cu greu am reusit sa vorbim cu cabanierul si sa ne dea cheile de la camere. Interesant e faptul ca desi aveam 5 locuri rezervate, nu mai erau libere decat 2 camere de cate 2 locuri (35 ron/pat/noapte). A fost bine si asa si ne-am dus intr-una din camere sa mancam cu totii. Am avut proasta inspiratie sa las un copilas (cred ca avea 3-4 anisori) sa se joace cu frontala mea si am avut ceva probleme in recuperarea ei (cu interventii pe la cabanier). Ne-am retras in camere si cam pe la ora 22.00 ne-am bagat la somn toropiti de oboseala intregii zile. Ziua 2 - duminica 30.11.2008 Ne-am pus telefoanele sa sune la 6.30 ca sa prindem ultimul rasarit de noiembrie. Desi am auzit soneriile, abia la 7 ne-am ridicat din pat si am iesit afara cand am vazut primele dungi rosii care prevesteau rasaritul astrului zilei. Din tot grupul nostru doar eu am iesit in tricou si polar si mi-a fost putin frig. Cred ca erau undeva pe la -7...-9 grade Celsius. Am admirat pret de o ora rasaritul in multiplele lui transformari de albastru spre galben, rosu, portocaliu si umbre de nori intr-o continua miscare. Ca sa nu inghetam de frig am facut ceva poze spre schit si spre chiliile "refacute" in ultima perioada, am mai urcat pentru poze matinale pe primul varf spre Toaca. N-am fost singuri fotografi ai mijirii de ziua. Cred ca inca 7-8 montagnarzi erau in zona cabanei urmarind norii, cerul, stancile si zapada in bataia razelor soarelui. Dupa o ora de fotografie am revenit in camera si ne-am apucat de masa de dimineata desfacand cam tot ce aveam la noi. Pe la 9.30 terminasem micul dejun si am iesit afara pentru o mica joaca cu catelusii cabanei. Dana a auzit o discutie intr-un grup de vreo 30 cum ca ar merge pe Brana Ocolasului Mare si am hotarat sa ii urmam (10.00). Pentru inceput am coborat pe BR pana la locul ingradit unde se poate campa. Aici tot grupul a facut o pauza si ghidul a sugerat celor care nu mai pot inainta la un moment dat sa se intoarca pe drumul cunoscut. Au pornit la drum si noi dupa ei cu pauze mai mari pentru fotografii. Am coborat pe marcaj spre Claile lui Miron. Primul pasaj coboara pe un valcel inclinat si apoi se merge peste cateva picioare de munte pana in platoul Ocolasului Mic. De cateva ori ne-am pus problema pierderii grupului din fata si ne hotarasem sa ne oprim la Claile lui Miron daca nu-i vedem pe cei din fata. Noroc ca pe platoul micului varf (sub 1650 m) i-am vazut mai sus pe majoritatea din grup si cativa care se intorceau pe drumul cunoscut. Asa ca am parasit marcajul BR (12.30), am urcat dupa majoritatea grupului si deasupra noastra am vazut peretele varfului Ocolasul Mic impunator deasupra pantei line si impadurite. Sub varf grupul urca spre baza peretelui si apoi printr-un horn. Am facut o pauza de poze pentru a nu ne bloca in zona de perete. Apoi am pornit mai departe prin hornul mai sus amintit. Colegii mei au urcat pe varf pe cateva trepte intuitive si eu am facut o pauza de vreo 10 minute sa sterg cateva sute de poze din aparat fiindca imi daduse "full memory". Am urcat si eu pe varf putin certat de Dana care astepta cu ceilalti o gura de cai cald. Pe varf am mancat putin si am urmarit brana ce mergea prin stanga urmatorului perete masiv: Peretele Ocolasului Mare (1907 m) protejat prin lege ca rezervatie stiintifica. Brana ne-a condus pret de vreo o ora si jumatate pe sub perete vertical al varfului-platforma. De cateva ori a trebuit sa coboram mai spre padure sau sa urcam pana sub perete. Peisajul mi-a adus aminte de westwandul Craiului prin zona Marelui Grohotis. In perete sunt tot felul de fisuri, forme unice, monoliti, surplombe, sfincsi neterminati, coloane parca fara sfarsit si vai inguste si dificile uneori imposibile. Inainte de finalul peretelui am coborat putin in padure pentru a ajunge in cateva minute in micuta Curmatura a Stanilelor. Aici am vazut urme in fata si in sus spre varf. Noroc ca urmele in sus se terminau in cateva zeci de metri. Am facut o pauza de masa (pufuleti, ceai, dulciuri) si de documentare pentru ca vazusem doua semne: PA si BA. Pe harta am identificat BA care coboara de la cabana in Bicazul Ardelean. Amintindu-mi de acest semn in drumul spre Duruitoare un pic mai jos de schit, am stabilit ca mergem pe BA pana la cabana. Dupa ce am depasit primul picior de munte, am intrat in valea Bistra Mare si am vazut un stalp indicator in obarsia vaii. Am facut o pauza de poze cu peretele drept al vaii (perete cu o frumoasa si atragatoare brana la mijlocul intregii lui lungimi) si in 20 de minute eram la stalpul identificat mai devreme. De aici urmarind BA am dat si de CR spre Duruitoare si apoi am ajuns in saua de deasupra cabanei Dochia (cca 1800 m) cam pe la ora 15.15. De comun acord am plecat spre Toaca (vorba lui Laur: cum sa vii in Ceahlau si sa nu urci si pe "piatra" asta?). Drumul arhicunoscut pe BR ne-a dus in 20 de minute la statia meteo de la baza varfului si la cladirea inchisa pe care am gasit o descriere a piramidei-holograma ce apare la mijlocul lui august in anumite conditii (http://romaniaesoterica.blogspot.com/2008/10/piramida-holografica-din-ceahlau-intre.html). De aici in 25 de minute am urcat pe drumul de iarna pana pe varful Toaca langa borna de varf si multele sisteme meteo si de trasmisiuni (16.05). Doar cateva minute am stat pe varf (1904 m) fiindca ne batea vantul destul de tare. Am coborat inapoi pana in primul loc unde s-a potolit vantul si am mancat cate o eugenie, bomboana ("La multi ani", Andreea) sau smochina si cate o gura de ceai in admiratia plecarii la somn a soarelui ce ne-a incalzit toata ziua. Fara graba am trecut pe langa statia meteo si apoi pe o poteca batuta diferita de cea pe care am venit, am coborat pana la cabana pe intuneric (cca 19.00). Tot in camera ne-am schimbat in haine de cabana, am tot conceput diferite feluri de mancare si colegii de tura au incercat sa gaseasca o solutie pentru drumul de intoarcere. Problema mare era pentru Laur care trebuia sa ajunga in Bv si dupa zeci de telefoane si cautari prin prieteni pe internet (nota 20 pentru munca depusa in gasirea autogarilor din Piatra, Bacau sau Buzau si cautarea curselor spre Bv), am stabilit ca mergem spre Bucuresti si mai incercam pe drum sa aflam informatii mai exacte din orasele in care trecem. Pe la 21.30 ne-am retras la somn cu ideea de a ne trezi pentru rasaritul urmator. Eu chiar vroiam sa fac poze la rasaritul de 1 decembrie pe care anul trecut l-am surprins in Cozia in prima mea tura in acel masiv. Ziua 3 - luni 01.12.2008 Dana s-a trezit la 6.30 si pe mine m-a trezit pe la 6.50-7.00. Am strans rucsacii si am coborat la colegi in camera (noi doi am dormit la etaj si ei la parter). Am surprins rasaritul din camera si dupa un pic de branza si o eugenie am predat cheile si la 7.30 am pornit pe Lutul Rosu (BA) fiindca stiam drumul si ne grabeam ca mai aveam drum lung de facut. Pe drum am facut o grama de poze la rasarit si soare, la stancile luminate rosiatic de globul de foc si la "cararea galbena" facuta de zeul Ra. La Piatra cu Apa am facut o pauza foto si de putina odihna si apoi cat mai repede in jos spre masina. Ne-au ajuns pe drum o buna parte din grupul de la cabana. Am intrat in vorba cu un cunoscut de prin munti (scuze dar chiar nu stiu cum il cheama; cert e ca e un bun montagnard si ghid) si am povestit tot felul de lucruri de munte. El ne-a spus ca au venit prin Cheile Bicazului si ca drumul e bun, fapt ce ne-a hotarat sa mergem pe acolo. La 10.00 am ajuns la cabana si pret de o ora am mancat iarasi ceva cald si in jurul orei 12.00 am pornit la drum. In Bicaz am facut dreapta spre Gheorgheni prin Cheile Bicazului cu cateva pauze de fotografie (raze de soare, pereti imensi in chei). La Lacul Rosu am facut o pauza de vreo 30 de minute pentru poze pe lacul acum inghetat. Gheata ne-a dat ceva emotii cand a crapat sub noi si imediat ne-am dus pe mal. Eu am calcat gresit la marginea apei si am intrat cu adidasi in apa (nu-i bai ca pana la Tusnad erau uscati). Inainte de Gheorgheni am intrat intr-o patura de ceata care s-a ridicat abia dupa Miercurea Ciuc. In Baile Tusnad am facut cateva poze la bisericuta crestina veche si am plecat indrumati de GPS prin Bixad spre Sfanta Ana (cca 16.00). Dupa 10 km am gasit ultima parte din drum cu gheata si, nefiind sigura pe masina, Dana a preferat sa intoarca si sa coboram prin Bixad spre Sf Gheorghe si Brasov. Am surprins si de asta data apusul intr-o pauza de cateva minute a masinii. In Bv Laur ne-a dus la "Casa Oasului", un restaurant fain cu specific si dupa masa el si-a luat rucsacul si a plecat spre casa. Noi am pornit spre Bucuresti la indicatiile lui Laur de iesire din oras (19.30) si am avut bafta de drum liber. La Paralela 45 Dana m-a rugat sa conduc in locul ei fiindca nu mai putea de oboseala. Numa' bine ca am intrat in ceata si asa am mers pana in Bucuresti (22.15). Tura o fost chiar mai reusita decat ne-am propus si caldura colegilor va face aceasta iesire greu de uitat. Va mai solicit rabdarea cu cateva poze din tura: http://travel.webshots.com/album/569127547NVedBE La multi ani, romani, prin tara minunata in care traiti! Cezar Partheniu - calator prin Romania Mesajele sunt preluate ca atare de la sursele menţionate. Nu ne asumăm nici o responsabilitate pentru forma şi conţinutul lor. Legături cu Ghidul Montan:
Autentifica-te sau
inregistreaza-te pentru a inscrie comentarii
|
Membri: 29725
Autentificaţi: 0 Vizitatori: 834 |
© 1999-2024, Proiectul Alpinet Utilizarea site-ului şi a materialelor prezentate presupune acceptarea notiţei de copyright şi a regulilor de utilizare Copyright şi reguli de utilizare Despre noi | Publicitate | Întrebări frecvente | Contact |