Liste Alpinet - alpinet2k

Alpinet version:

Ne propusesem de vreo luna jumate sa mergem in Retezat, dar era destul de
greu sa ne adunam, fiecare avand alte planuri de vara. Pana la urma am gasit
o data convenabila pentru 8 oameni: 4 - 7 august.
Ne urcam in acceleratul de 20: 45 spre Simeria din Gara de Nord (Bucuresti).
Pana la Craiova calatorim destul de inghesuiti pe culoar, printre personaje
dubioase, inchise la culoare si cu miros de bauturi etilice. Dupa ce trecem
de Craiova ne instalam in cateva compartimente si ne bagam la somnic. Ne
hotaram sa coboram pana la urma in Subcetate, de aici urmand sa luam un
personal pana in Ohaba de sub Piatra. O adevarata placere sa astepti
personalul in Halta Subcetate. Ne scoatem ce aveam de mancare prin rucscac
si inghitim cate ceva admirand fauna locala: vreo 3 maidanezi care incercau
sa procreze.
Vine si personalul... Ne urcam si inainte de a ne da bine rucsacii jos din
spate ajungem in Ohaba. Ne indreptam rapid spre microbuzul care deja ne
astepta sa ne duca pana la Carnic. In microbuz, eu profit si mai trag un pui
de somn. Microbuzul ne duce chiar mai sus de Carnic. Coboram iar aerul rece
ne trezeste rapid din amorteala iar vreo 2-3 picaturi ne indeamna sa lungim
pasu. Urmatoarea oprire: Cabana Pietrele. Aici facem popas si mancam cate
ceva. Ii avertizez pe ceilalti ca am citit cum ca apa din zona nu ar fi prea
potabila si ca pot aparea probleme. Nu m-au ascultat si au gustat. Mi s-a
confirmat ca nu are un gust prea bun si nu am fost curios sa verific. Eu si
Maria incercam o ciorba de perisoare pe care o primesc cu smantana. Incerc
sa ii pasez Mariei cat mai multa smantana inainte sa se imprastie prin toata
ciorba mea. Reusesc cat de cat, dar tot mai raman cateva pete albe. O gust.
Cahh... Cred ca au spalat oala de ciorba de perisoare. Am manancat jumate
dupa care am renuntat. Mi-am scos salamu si icrele sa pot sa ma satur si eu.
Cu burtile pline, ne punem cu greu in miscare si incepem sa urcam. Ne
indreptam pe triunghi albastru spre Lacul Stanisoara (sau Taurile
Stanisoarei). Drumul nu a pus dificultati deosebite nici unuia dintre noi,
urcand destul de lin prin padure si apoi prin jnepeni.
Ajunsi la Stanisoara, ne oprim si mai mancam cate ceva dulce, admiram
peisaju si facem poze... pana cand incepe un vant rece si cateva picaturi de
ploaie ne anunta ca ar fi bine sa ne inchidem rucsacii. Asta si facem si
incepem sa urcam spre creasta, sa ajungem in S, aua Retezat. De la
Stanis, oara pana in s, a urcusul este mult mai abrupt. Lui Alex, prima oara
pe un traseu montan adevarat, incep sa ii cedeze picioarele si merge din ce
in ce mai incet. Ajung in creasta iar ploaia si vantu se intetesc si mai
rau. Incepe sa ne fie frig. Ne bagam sub o piatra mai mare si il asteptam pe
Alex. Anita ii pregatise deja Ben Gay-ul si cand ajunge il "punem" la masaj.
Dupa ce ii "incalzeste" nitel picioarele, ne punem din nou in miscare.
Bineinteles, Ben Gay-ul nu a fost de mare ajutor, Alex deplasandu-se in
continuare destul de greu si ramanand din ce in ce in urma. Ciuli a ramas cu
el iar eu am bagat tare, incercand sa ii prind din urma pe ceilalti si sa le
spun situatia. Mi-a trecut la un moment dat prin cap sa bag tare, sa imi las
rucsacu undeva pe creasta, deasupra lacului Bucura si sa ma intorc dupa Alex
si Ciuli sa iau rucsacu lu Alex. M-am razgandit pana la urma si am ramas cu
ei doi, lasandu-i pe ceilalti sa ajunga cat mai repede la Refugiul de la
Bucura unde sa se adaposteasca de ploaie.
Dupa vreo 10-15 minute de vant (care reusea in zonele deschise de creasta sa
ma faca sa ma tin de cate o stanca) si ploaie, mi s-au umplut si bocancii de
apa scursa de pe pantalon. Lu' Ciuli i s-a intamplat acelasi lucru, ceea ce
la socat stiind ca bocancii lui nu iau apa. Cand ajungem, pe creasta,
deasupra lacului Bucura, s-a oprit si ploaia, asa ca am putut sa scot
aparatu si sa fac cateva poze de la inaltime. De data asta a luat-o Ciuli in
fata iar eu am ramas cu Alex pana in apropierea refugiului.
La refugiu, cu o lipsa totala de chef, am mancat putin, preferand sa stau
afara, la aer, in timp ce restu s-au inghesuit in refugiu. Au mai venit
cateva reprize de ploaie si vant, dar acum eram la adapost. A fost amuzanta
Clauditza, care se descaltase si primise de la salvamont niste papuci, dar
si-a lasat bocancii "la uscat" in afara refugiului iar cand a venit din nou
ploaia a exclamat "Hai ma, nu mi-ati luat si mie bocancii din ploaie".
Dupa ce s-au mai imprastiat norii ne-am dus sa punem corturile. Eu, Claudia
si Alex trebuia sa dormim in cortu lu Raul (care era prin Fagaras si ne
lasase noua cortul). Alex vorbise deja la Salvamont sa doarma in refugiu,
asa ca m-am dus doar eu cu Claudia sa punem cortu. Cand sa ridicam batu am
auzit un "poc" scurt si am facut ochii mari. Se rupsese... Spun cate ceva de
bine la adresa norocului meu si caut alta solutie. Bogdan mai avea un cort
"cu care s-a stat in Piatra Mare pe zapada" si pe care tocmai il ridicase
pentru rucsace. Hmm... ma uit la el neincrezator. Arata ca alea de la Vama
Veche. Il iau p-asta si il ancorez bine. Imi bag rucsacul, ma schimb de
hainele ude si pe la 19.00 ma bag in sacu de dormit (uscat - fusese bagat in
doua pungi) si ma culc. Ma trezesc pe la 23 cu sacu de dormit umed si panza
de deasupra a cortului umezita. Aprind frontala si vad mici pete de apa prin
cort. Observ ca nici Claudia nu mai aparuse. M-am gandit ca probabil s-a dus
in cort cu Anita (al carei cort parea mai de incredere) sau in refugiu. Ma
mut in partea cealalta a cortului si incerc sa adorm. Vantu batea din ce in
ce mai tare si mi-era teama ca ma trezesc ori ud tot ori cu cortu cazut
peste mine. Toata noaptea atipeam cate 15-30 de minute dupa care ma trezeam,
aprindeam frontala si verificam "cotele apelor" din cort. Pana pe la 8.30 -
9.00 cand am auzit vocea Anitei pe afara cam asta am facut. Dimineata,
ceilalti erau toti uscati in cort si voiosi. Ne-am dus in refugiu unde am
mancat cate ceva, am baut o supa calda, am intrat in vorba cu salvamontistii
si am inceput sa facem planuri pentru ziua de duminica. Alex a hotarat ca o
sa stea la refugiu sa se refaca iar ceilalti vroiau sa urce pe Varful
Peleaga (2509 m). Eu mai aman decizia cateva minute si ma duc sa ma uit la
cer. Arata destul de urat. Am hotarat sa raman si eu la Refugiu, avand in
vedere ca nu mai aveam decat o pereche de pantaloni uscati si aceia foarte
subtiri si nu mai vroiam sa imi ud alte haine. Impreuna cu inca doi baieti
de la salvamont au plecat spre varf. Eu am profitat de faptu ca nu vine nici
o picatura de ploaie si am urcat pana in Saua Bucura unde mi se zisese ca ar
fi ceva semnal la telefon. Am reusit sa dau doua mesaje, la al treilea
pierzandu-se semnalul, probabil, din cauza norului de ceata care ma
inconjurase. Cobor inapoi la Bucura in alergare sub amenintarea picaturilor
reci de ploaie care incepusera sa cada. La refugiu ma bag in sacul de dormit
al Cristinei si trag un pui de somn pana se intorc si ei de pe varf. La
intoarcere, Maria mi-a povestit foarte entuziasmata cum i-a prins ploaia cu
grindina si cum nu au vazut nimic din cauza cetei. Mda... povestea asta nu
ma face sa regret ca nu am venit. Ii zic "O sa ajung eu candva si pe varful
Peleaga".
In continuare am stat la povesti in Refugiu cu Salvamontu iar eu m-am
hotarat sa dorm acolo noaptea urmatoare (Multumim baietilor de la Salvamont
Bucura - sunt o echipa pe cinste), avand in vedere ca Lacul Bucura "se
mutase" la mine in cort.
Luni dimineata vremea parea ca tine cu noi: soare si cativa nori. Mi-am pus
pantalonii si bocancii pe o piatra sa se usuce. Mancam si facem planul de
bataie: Urcam pe Judele si mergem pe creasta pana pe Varful Peleaga, dupa
care, coboram, ne strangem bagajele si mergem la Pietrele. Nu apucam sa
punem planu in aplicare ca ne inconjoara ceata si se dezlantuie iar ploaia.
Stam vreo ora si privim spre creasta injurand printre dinti sau mai tare...
dupa personalitate. Cand sta ploaia ne strangem corturile si plecam direct
spre Pietrele pe traseul "cruce galbena" care spre bucuria mea trece peste
varful Peleaga (2509m). Ia te uite zic, "voi ajunge candva pe Varful
Peleaga" s-a indeplinit mai repede decat ma asteptam. Am mers apoi spre Saua
Pelegii si am coborat spre Saua Valea Rea (banda rosie) trecand pe langa
Taurile Valea Rea si in final ajungand langa Lacul Galesu. Nici ceata si
nici oboseala nu ne-a impiedicat sa facem un popas langa lac si sa admiram
peisajul superb din jurul lui. De la Galesu am pornit mai departe spre
Pietrele, dar Ciuli a zis la un moment dat ca poate mergem la Carnic, sa nu
ne mai trezim marti cu noaptea-n cap pentru a prinde masina spre Ohaba. Sub
amenintarea ploii si cu versurile "Ploaia care va veni/Le va potopi pe
toate" (primisem tristea veste ca Pittis nu mai era printre noi) in gand eu
am pornit in mare viteza, fiind hotarat sa ajung in padure inainte sa se
dezlantuie. Ceilalti au mers mai incet iar eu, fara sa-mi dau seama, am
luat-o destul de inainte spre disperarea lu Ciuli (dupa cum am aflat mai
tarziu). Am mers foarte repede si datorita faptului ca marcajul (triunghi
rosu) prin padure era foarte bun. La un moment dat am dat de o placuta:
Pietrele 1/2h, Carnic 1h. Oups... Incotro de aici? Era vorba ca mergem la
Pietrele, dar daca unii vor direct la Carnic. Hai sa ii astept... Ma pun sub
un copac si astept... si astept... vreo 15 minute cand aud "urarile de bine"
ale lui Ciuli ca am luat-o la fuga. Ii potolesc repede, intrebandu-i
"incotro?". Votul democratic a hotarat sa mergem spre Carnic.
In timp ce restu isi puneau corturile in poiana de vis-a-vis de pensiunea
Codrin, eu cu Alex ne-am dus sa cautam o camera (nedorind nici unul dintre
noi sa dormim in cortul ud). La Codrin ni s-a oferit cate un pat (25 lei) si
am acceptat. I-am anuntat si pe ceilalti unde suntem dupa care m-am asezat
la masa si am inceput sa golesc berea pe care mi-o doream de vreo 20 de ore
. Cand au venit si ceilalti s-au gandit sa manance ceva cald, asa ca ne-am
instalat in sala de mese si au inceput sa curga comenzile: piept de pui,
ciorbe, mamaliguta cu branza, afinata, bere, sucuri, carnaciori... si tot
ce-ti poate dori burta. Ne-am intins la vorba discutand despre muntii,
trasee, ploaie si ciobani. Proprietarul pensiunii ne aude si intra in vorba
cu noi fiind placut surprins sa afle ca suntem de la Clubul Nostru, despre
care auzise deja. Ne-a oferit caietul cabanei in care ne-am inscris si ne-a
invitat sa il mai vizitam.
Marti de dimineata, ne-am suit in masina de Ohaba si am pornit pe acelasi
drum pe care venisem, de data asta putand sa il admir. Maria si Anita nu
erau insa prea vesele, prima avand rau de masina iar Anita resimtindu-se
dupa alimentatia din ultimile zile.
In Ohaba, pana la venirea trenului personal am admirat magazinul local in
care singuru aliment de incredere era berea si am hranit niste catei iar in
Subcetate am poposit la o crasma pitoreasca unde aveau Hategana. Naspa la
gust, da' buna pentru a o trece pe lista berilor degustate.

A fost o tura sub semnul ploii, dar in final o tura frumoasa in care au fost
doua persoane noi: Alex si Bogdan (pe care il cunoscusem in urma cu 2
saptamani, la ziua mea, in Piatra Mare) si ce e cel mai important, toti
ne-am intors acasa incantati si bucurosi ca ne-am reintalnit iarasi pe
munte.

Autentifica-te sau inregistreaza-te pentru a inscrie comentarii