In memoriam: Mihai Cioroianu Marian Anghel / Iulie 2001
Singur printre giganti Acum doi ani cel mai bun alpinist himalayan român a murit. Ce cuvinte poti spune despre cel care, desi pierde doi colegi pe Nanga Parbat, revine după un an si urcă vârful în memoria lor? Despre cel care face cea mai rapidă ascensiune a sezonului pe Gashenbrum II? Despre cel care îndrăzneste să ia în piept al doilea vârf al lumii, K2? Si mai ales cine să spună acele cuvinte...? 
Magazinul Himalaya din Bucuresti. Cineva îmi întinde mâna:
- Sunt Nuti Cioroianu, sotia lui Mihai... După numai câteva ore, în subsolul magazinului, aveam să aflu mai multe despre cel care a ridicat nivelul alpinismului românesc: Mihai Cioroianu-Galiani. Născut pe 28 septembrie 1967 în Bucuresti, Mihai face primii pasi pe munte la îndemnul fratelui său, Dumitru. La 14 ani se înscrie în cadrul Asociatiei Sportive Grivita, în ciuda proastei impresii pe care a creat-o antrenorului datorită constitutiei sale astenice. - L-am cunoscut în Piatra Craiului, mai precis la Curmătura. Apoi ne întâlneam frecvent în trenul de munte... - Mergeai si tu pe munte? - Da! Eu făceam cătărare sportivă în cadrul Clubului Confectia, mai târziu Antilopa. Am fost prieteni vreo patru ani, apoi în 1989 ne-am căsătorit. - Mihai se cătăra într-un cadru organizat? - A mers pe cont propriu în week-end-uri, până prin 1990 când a devenit instructor de alpinism pentru copii în cadrul RATB. În 1992 am plecat în Germania, pentru muncă, mai întâi el, apoi eu. - Ce avea la activ până în acel moment? - În 1990 fusesem împreună în Caucaz, în cadrul unei expeditii uriase, de 20-30 de persoane. Apoi a fost în Pamir, pe Peak Lenin. Asta pe lângă ce cătăra în România. După ce am venit din Germania a apărut fetita, Ioana, născută pe 13 decembrie 1995. - Nu v-a afectat acest lucru relatia cu muntele? - Nu chiar! De exemplu, în 1996 am participat la concursul de viteză din Herculane, unde am intrat pe podium. - Cum a fost cu expeditia de pe Nanga Parbat din 1996? - De fapt voiau să plece în 1995 dar n-au făcut rost de bani. Abia în vara lui '96 au plecat, un pic mai devreme decât trebuia... Tragedia a fost că Răzvan si Gabi au rămas în taberele superioare, în timp ce Mihai cu Marius Gane si Bogdan Pintilie au coborât în tabăra de bază. După ce au văzut că întârzie mai mult decât trebuie, s-au dus după ei. N-au mai găsit decât pufoaica si mănusile lui Gabi. Moartea celor 2 colegi i-a afectat puternic pe toti, dar în mod diferit. În timp ce Bogdan si Marius au renuntat la Himalaya, Adi (asa îi spuneam noi, familia) a reusit să depăsească momentul si s-a îndârjit si mai tare. După numai un an a revenit pe Nanga Parbat însotit de tatăl lui Gabi Stana si a fluturat tricolorul împreună cu un grup de spanioli. - Care a fost reactia în tară, după aflarea victoriei? - N-as putea să spun concret. Stiu numai că, la aeroport l-a asteptat doar familia. La sfârsitul anului a fost premiat (ascensiunea i s-a echivalat cu o performantă olimpică) într-un cadru festiv. Banii respectivi ne-au ajuns să-i facem un cadou Ioanei, de ziua ei... - Cum s-a gândit să urce pe Gasherbrum II? - După ce a venit de pe Nanga am plecat la mare pentru 2 săptămâni dar după 7 zile Mihai mi-a zis că vrea acasă. Deja se gândea la următoarea ascensiune. Plecarea pe Gasherbrum II a făcut-o prin intermediul aceleiasi agentii din Italia, Focus, numai că de data asta a avut coechipieri niste americani si italieni. El cu Angello (unul dintre italieni) au fost singurii care au atacat vârful în stil alpin si au si reusit, în ciuda vremii foarte proaste. A fost cea mai rapidă ascensiune a sezonului.
|
