Pe partea cealalta a dealului se afla "valea plangerii" cum o numeam noi, inecata in praful produs de concasoarele combinatului de lianti Holcim. Vf. Mateias, macinat an de an va disparea la un moment dat in sacii de var si ciment sau asezat in straturi pe casele din Valea Mare Pravat, pe Mausoleul Mateias si pe fanetele din imprejurimi. Pretul progresului, de undeva trebuia luata piatra.

Asa e... bunica mea era chiar din Valea Mare iar sora ei statea la Leresti (unde-am si bantuit foarte mult prin frageda pruncie).
In copilaria mea nu era combinatul si praful nu trebuia sters cu anii (ca n-aveai ce)...apoi s-a facut minunea si au fost cazuri cand au murit vacile mancand iarba uda cu ciment (adica in esenta beton).
Acum nu mai e chiar asa de rau...dar, cum se vede din amintirile expuse aici, totul depinde de referinta

Mulţumesc pentru această fotografie!
Am fost detaşată şi am petrecut o vreme bună în Dragoslavele, Stoeneşti şi Nucşoara, fusesem cazată un timp şi în tabăra de copii, în conacul - astăzi retrocedat, parcă (Ce veşti mai aveţi destre el?), erau punctele mele de plecare spre Făgăraş şi Piatra Craiului…
Am revenit astă-vară, în 2010, după exact 20 de ani, alături de fetiţa mea, arătându-i, cât de multe am putut, obiective istorice, dar şi turistice, "cheile tinereţii", Grădiştei, Dâmbovicioarei şi Argeşului şi potolindu-mi câtuşi de puţin şi eu dorul… Cred că mi l-aş mai astâmpăra doar dacă în vara asta aş mai (re) parcurge şi alte drumuri sau Culoarul Bran-Rucăr pe jos!...

Daniela Ursu... n-ai pentru ce. Cat despre conac imi pare rau dar nu stiu nimic. Din nefericireeu nu mai am pe nimeni in zona aia de foarte multi ani si acum ajung prin zona doar in trecere.