Multumim frumos....

Interesant... am umblat pe acolo mai de mult, chiar vreo 2 ani la rind, dar nu tin minte sa fi vazut vreun vestigiu... mai exista ceva?
Buna "cutiuta" cu amintiri...

Multumim!

Aveti multe ilustrate din ceea ce era odata drumul exploatarii lemnului pentru fabrica de hartie de la Busteni - se simte aroma altor tipuri de oameni şi al altor interese de umblat pe munte! - Personal apreciez teribil aceste imagini (unele dintre ele apar si prin cartile mai vechi).
Astept si altele.

Pentru Cosmin: e normal să nu mai existe "vestigii", poza are aproape o sută de ani! Peisajul s-a schimbat mult acum mai bine de 20 de ani odată cu ridicarea barajului de la Bolboci, vechiul drum de la Scropoasa şi Zănoaga e acum pe fundul lacului. Iar în zona Padina-Peştera au apărut construcţii care au modificat şi ele peisajul. În Piatra Craiului, pe Valea Bârsei, circula pâna acum 30 de ani un decovil care făcea deliciul turiştilor ce mergeau spre Plaiul Foii. Am avut plăcerea să fac şi eu o dată "trenostopul" pe acolo! Linia a fost distrusă de o viitură teribilă iar acum numai cei care cunosc vechiul traseu mai pot identifica terasamentul. Aşadar nu numai omul "ajută" la schimbarea peisajului!!!
Pentru Gheorghe: sunt convins că şi la vremea aceea se exploata mult lemn, dar nevoile (şi interesele) fiind mai reduse probabil că nu exista barbaria şi inconştienţa de acum!

Fugi! ai mai prins trenutul?! eu am auzit doar...
dar am prins un decovil pe valea Hidegului, la sud de Tarcu, care functiona (dupa ninsoare), cu o echipa de baieti cu lopeti în fata, care deszapezeau linia...
Si am vazut un "decauville" restaurat pentru turisti pe lânga Martigny: aduceau, prin 18--, bucati de gheata din ghetarul Trient, pt."frigiderele" de la oras!....iaca de ce au disparut ghetarii

...si se incalzeste planeta!!!

Da' de ce te miri asa, numa' putin mai batran de eram prindeam si al din Cheile Tatarului

hai-hai, ca si eu numa' un pic mai batrâna de eram prindeam si tatarii

Catinca draga, asa rau am ajuns, de ne laudam cu varstele noastre matusalemice???!!!

Cum rau?!! poate bine, vrei sa zici, pe an ce trece mai bine, evoluam spre o întelepciune..."plenara" ()
Dar ia zi, mosule: tu cunosti o trecere între Circuri, si firul Vaii Albe (undeva mai jos de Cârn)? o fosta poteca a vânatorilor de capre?....eu auzisem de ea de la bustenarii batrâni, si Taina stia ceva, si prin '88-89, la o întâlnire a "veteranElor", am urcat toate în Circuri (elita de la Poli -Tm, ceva clujence, Sanda B., Sanda miorlau....) si apoi am cautat cu Taina, prin jnepeni, trecerea, dar ne-am înfundat, n-am gasit-o....
Tu stii ceva?...dar mosu'tau Tomulet? (vezi, totul e relativ, oi fii tu mos, dar mai sunt si mosii mosilor!

Multumesc, Viorel! Cind se mai deschide "cutiuta"?

Da, există! Am coborât o dată din Circuri pe acolo. Poteca se strecoară prin pădurea de jnepeni de la poalele Pintenului Văii Albe, trebuie să spun că şi eu am bâjbâit p'acolo da' am avut noroc! Poate îţi povestesc păţania la o palincă, povestea e prea lungă Săritoarea Cârnului este un fel de răscruce de poteci în Valea Albă. De acolo se poate intra pe Brâna Mare a Coştilei, o tură extrem de educativă pentru că traversează practic toţi pereţii mari şi văile până în Valea Priponului. Ai fost vreodată? Tot aici ajunge Brâul Albişoarelor, cea mai rapidă retragere după parcurgerea Crestei Picăturii, traversând toată Faţa Albişoarelor. E cam expusă, dar cu atenţie...în vreo două ore şi ceva eşti în Buşteni. Parcurgere plăcută

Scuze ca ma bag, dar nu pot sa trec nepasatoare pe langa schimburile de replici intre Viorel si Catinca - pur si simplu delicioase, instructive, excelente... Sunteti demni de toata aprecierea si simpatia

merci Oana, este ca ni-s faini?
Cu brâul Albisoarelor, nu stiam - n-am fost în Picatura; dar mama nu m-a lasat sa plec pâna nu am dus-o sa revada o ultima data Brâna Costilei, de la Hornul lui Gelepeanu în Pripon -Cerb!(si avea 60!)
dar în Brâna, de la Cârn, pe unde ajungi? pe Aeriana? alta nu stiu.....

Catinca, Brâna Aeriană străbate Peretele Policandrului, apoi ieşi în creastă pâna la Brâna Mare! Nu cred că ai uitat, doar ai făcut ceva pe acolo!? Ceva mai sus de Săritoarea Cârnului începe foarte clar Brâna. Problema (singura de altfel pe tot parcursul ei) este după vreo trei sute de metri, unde se transformă intr-un brâu îngust şi foarte expus, întrerupt pe... UN metru!!! Pe porţiunea asta, de vreo 30m, se pune coardă fixă Există pitoane din loc în loc dar e mai sănătos să mai faci câteva asigurări prin clepsidre! Aşa cum spuneam mai sus, plimbare plăcută!!! Poate chiar adunăm cândva o ceată de "bătrâni"

Superb! Nici nu am stiut ca a existat vreodata tren in aceea zona! Pacat ca nu a fost mentinut pana in zilele noastre... Daca mai ai poze de "arhiva"...

Viorel, e minunat ce ai facut in minisiteul asta!
Am ceva mici observatii, dar ti le trimit doar daca le gasesti in principiu binevenite.
Mircea

Chestia cu trecerea Circuri-Alba.
Am parcurs-o intimplator inainte de a fi descrisa de raposatul Nae Moldovan in Muntii Carpati, dar el o face ceva mai stiintific... Pleca din partea de jos a Circului I, la marginea vestica. Sint doua copai acolo, pe aia inferioara (estica) se merge. Se iese in Blidul Uriasilor, traversare a acestuia, lupta cu ceva jnepeni, portiune apoi un puc descendenta dar subtire, pina pe o platforma ceva mai larga. Aici e un jneapan de rapel: ori pe o fata la vreo 45 de grade vizibila, ori spre SV pe un horn vertical, dar scurt.
Descrierea a aparut in 99, prin mai parca.
As minti daca nu as spune ca si azi, ca si la vreme aaceea, nu am fost de acord cumarcarea cu vopsea a locurilor, preferind o descriere cit mai exacta. Barim marcarea Briului Hornurilor m-a iritat bine, ducind la o polemica de care nu ama ma mindri - dar trebuia facuta!...

Cum v-ati pus poza la profilul de aici?
Ziceti-mi si mie, la mmordean@yahoo.com.

Tot eu, ca atunci cind ma pornesc...
E interesant un dialog intr-o carte a lui Nestor Urechia, poate "Vraja Bucegilor" (1926), la care unul dintre personaje se plinge (citez din memorie) "Cit uritzeshte linia asta Decauville locurile... " (el cunoscuse "Cheia Tatarului" in toata splendoarea ei naturala). La care un cogener ii raspunde: "Daca nu s-ar exploata astfel padurea, nu ai avea hirtie pe care sa-ti exersezi aplecarile intelectuale" (repet, citez absolut din memorie).
Aici este eterna poveste a celui care cunoaste lumea intr-un fel, apoi se schimba ceva si il indispune grozav... Este ce au patit unii cu telescaunul Kalinderu, dar asta e, viata merge inainte..."...