Incredibilă...!!! – surprinsă dintr-un unghi atât de rar accesibil într-un anotimp favorabil, d'armite pe o aşa vreme şi, mai ales, într-o solitară tură – sincere felicitări, Titus!
Pentru propria-mi persoană, ai şi un detaliu cu fisura care o desparte de Masa Dacică?

Mulţi dintre voi ştiu că între mine şi Coloană este o legătură puternică, nu atât de mult datorată izbitoarei asemănări dintre ea şi periscopul Submarinului din Ischigualasto – ci una mult mai profundă, adesea greu de explicat şi pentru mine însămi.
Şi pentru că zilele trecute scriam într-un comentariu taman despre Coloana care numai Dorică nu se numea pe timpuri, hotărâtă afirm astăzi că din acest unghi Coloana tinde să revină la matca sorgintei, la autentica, la arhaica ei denumire – neîntâlnită, necunoscută sau nemaifolosită de contemporanii montaniarzi… Într-adevăr, o denumire fără adâncă rezonanţă, dar atât de… "O, sancta simplicitas!"
Pe cei pasionaţi de istorii insolite - îndrăznesc să vă provoc şi să întreb ştiţi/cunoaşteţi numele cu care-a fost înzestrată - cândva - Coloana Dorică?

Dacă pierd, răspund 'reclamaţiilor' primite şi îmi afişez poza la membrii!

Profil în ceaţă
Fulgerul tău în mine
Floare de gheaţă.

Uite Daniela: eu iti spun cite amanunte stiu eu despre Dorica iar tu imi spui de unde e citatu' cu infiptu' cel energetic de tip "un singur posesor/o singura chestie posedata". OK? Sau mai bine invers?! Dar, daca ghicesc, sa nu iti pui poza cu gluga, te rog! Prea aduce a scufitza.

Faina poza

Ok! Dar mai bine invers!!!
Referitor la folclorul cules, recunosc că sunt într-o pa(n) nă mare de inspiraţie/revelaţie şi nu-l văd pe Anton a fi cauza, aşa că, dacă tot am început a vorbi latineşte, "Sapientia cedere est" – Înţelepciune este să cedez şi să aştept să vină singur şi complet răspunsul…

În ceea ce o priveşte pe Dorica, personal, nu cred c-o pălit-o aşa tare trăsnetu’ în cap ca pe suratele Detunate, ori pe laterală, de-o pocnit stânca şi-o desprins-o de treapta intermediară şi prin acea crăpătură, numită elegant de mine fisură, a intrat alizeul, ba nu, crivăţul, cu-aşa putere şi-o suflat-o din toate părţile până i-o-ngheţat floarea, coroana, în fine, coloana.

Cât despre poza mea, până mai ieri eram sigură că am o fatză de fantomă, dar dacă tu spui scufiţă, nu pot decât să mă bucur mult! Ce-i drept, în ultima vreme, împrejurările-au făcut să fiu departe şi să suspin după prezenţa unor fotografi, pe munte, dar tu, cum ai ghicit că tocmai acea poză cu pelerina şi cu lupu’ lângă mine vroiam să o (re)înscriu?!

Şi nu în ultimul rând, mulţumesc autorului acestei minunate fotografii pentru detaliile extraordinare pe care mi le-a trimis legate de fisură, este încă în stare bună.
Dacă vei ajunge, Dan, pe terasa inferioară, să nu ratezi ascensiunea spre treapta intermediară prin acest loc! Când echilibrul va fi perfect, când vei avea ceva sigur sub picioare şi spatele-ţi va fi asigurat, vei simţi nevoia să-ţi desfaci braţele asemenea păsărilor aripile (Da, o pasăre ştie unde pleacă/zboară – altfel nu şi-ar întinde aripile) şi să cuprinzi cu mâinile Coloana …! Restul revelaţiilor vor veni de la sine, fiecăruia, după cât le este dat să primească şi după cât vor ei să o facă.

Să-ţi fie de bine tura, Titus! Încă o dată felicitări!

Multumesc Daniela. La cei aproape 1, 90 m ai mei s-ar putea sa ajung sa o cuprind cu bratele (glumesc!). Nu imi este in plan Ceahlaul prea curind insa.
In orice caz, mi-a placut mult atit unghiul de fotografiere cit si momentul. Vorba unui amic al meu - mai inalt: "E mare lucru sa poti sa fii capabil!".

In privinta sub-multzimii ordonate de silabe adaugate, ele se potrivesc atit notziunilor de tzurtzure cit si definitiei "inghetzata infulecata pe intuneric de catre cineva cu probleme la stomac" sau, cu intzeles mai adinc, aspicului vazut dinlauntrul piftiei.

Multumesc tuturor pentru aprecieri.
A fost o pura intamplare. Norocul meu ca exact cand am ajuns sus, negura s-a risipit putin si mi-a permis sa fac poza. Altfel abia vedeai la 10-20m.
Ca tot veni vorba de istorii despre Coloana, Catalin imi povestea cum cineva si-a luat inima in dinti si a facut pasul (cam mare e drept) pana pe capitel si era sa ramana pe acolo fiindca acesta este cam la 50cm mai jos si a fost cam greu la "deal". Noroc cu un capat de coarda.

Mitruţ.