bre emi, fix la jumate pusasi personajul

pai ca sa fie sigur ca-i pi cientru'

Lasa Cristi...datorita stancii din dreapta poza are echilibru...uneori regulile nu au nicio valoare...din punctul meu de vedere sunt doar "pt orientare"

Eu zic ca totusi stanca si/sau personajul mergeu plasate in treimea inferioara. In felul asta mai intra ceva cer in cadru si respira si stanca din dreapta sus.

Io i-am zis sa stea in loc... da` nu m-o ascultat!

Cristi, io nu am vrut sa las sa respire stanca din dreapta sus
Cadrul original e cu mai mult cer.

ok, tine-l pe respiratie artificiala...

Eu sunt pentru "sufocarea" stăncii. Îi dă cadrului o grandoare aparte.
Emi, era vânt puternic ieri pe Piatra Mare? Pentru că în Ciucaş abia stăteam pe picioare...

Buna Andreea. Nu batea tare vantul, dar era o adiere paralizanta. Am stat fara manusi vreo 15 secunde, sa trag niste foto si am simtit numai ace. Nu cunosc ce temperatura s-a inregistrat sus. Eu am aproximat ca la 1800 de metri era undeva la -15... -20 grade iar datorita adierii se simtea undeva spre -25... -30.

Am comparat senzatia cu ce am simtit pe propria piele in Brasov, cand s-au inregistrat -29, pe calm atmosferic.
A fost destul de suparator fara cagula. Imi tineam mana cu manusa pe falca dreapta, caci vantul batea dinspre nord. Ma gandeam cam ce senzatie ar fi fost la un 50 km/h macar..

da ai bagat la cerneala in poza asta...

Da, dinspre nord bătea, fir-ar el să fie... Dar în Ciucaş, pe Bratocea, mergeam aplecată în direcţia vântului, ca să mă echilibrez. Altfel nu puteai sta pe picioare. Am o degerătură de toată frumuseţea pe obrazul stâng, iar la un deget de la mână încă nu mi-a revenit complet sensibilitatea tactilă. N-am putut ajunge pe vârf... am coborât "la disperare", după vreo oră de mers pe creastă, pe primul vâlcel ce ne-a ieşit înainte, până am intersectat Valea Berii. N-am întâlnit prea des asemenea condiţii pe munte...

Ale tale erau urmele ce veneau de pe creasta? Chiar ma intrebam de unde vin. Nu stiam ca valcelul acela iese in creasta!

Eu am fost pe schiuri pe Valea Berii pana la Tigai. Mai mult n-am putut caci vantul era groaznic. In sa la Tigai era polul vanturilor, iar frigul era pe masura! Decorul era insa fantastic si exact ca Emi, m-am luat cu pozatul s-am uitat de frig. Cand mi-am dat seama, am inceput sa urlu singur de durere. M-am ales cu usoare degeraturi la degetele de la o mana, ca sa-mi fie invatare de minte sa mai pozez stanci d'aiurea si brazi doldora de zapada, la -20 / -30, sau cate grade or fi fost!
Ne-am intors tot pe Valea Berii printr-un pulver de zile mari. Asta ca sa se'adevereasca inca o data vorba ca pe vreme rea muntele e spectaculos!