Bietul de el! Parca ar fi fost tras in teapa! Asta-i sadism de-a dreptul

of si ce frumosete cand traeste

Da, păcat de el. E o pasăre frumoasă. Dar nu cred că asta l-a impresionat prea mult pe proprietarul păsărilor/animalelor mici la care probabil râvnea când a fost prins.

La moartea unui şoim

Cenuşie seară peste-un cer invers
Din înalt un şoim căzu ca Narcis
În ochii lui un chip aproape şters
Ce tremura-n oglindă indecis.

Crezând lumina din cerul scufundat
El mai tare se-aruncă în hăul smoală
Zdrobit de stânci destinul n-a răbdat
Cuprins e-acum de-o dulce ameţeală.

Cu-aripa ruptă, de copii e prins
Şi-adus degrabă, într-o ogradă.
Se mai zbătea aşa cu gâtu-ntins
Bătut, scuipat e aruncat grămadă.

Din gunoaie se ruga c-un ochi senin
Ca omul gospodar ca nimeni altul
Să-i curme viaţa de batjocură şi chin
Să-l urce sus să-şi mai vadă ‘naltul.

Cinstita faţă s-a gândit şi-a socotit
Că-i mai de folos să-l înfigă-n par.
Paznic de curte la apus la răsplătit
Pentru c-a fost cândva un găinar.

Tot astfel este şi poetul doborât
De venin, sudălmi şi scârbă
Însă sufletul gingaş e omorât
A doua oară de tăcerea oarbă.