"Da! fiecare picior de plai, fiecare poiană ascunsă, pe lângă dumnezeiasca frumuseţe cu care firea le-a dăinuit îşi are trecutul în povestea lor şi a străbunilor noştri. Cine poate să le mai afle, cine le mai ştie astăzi?”

continua, întrebându-se, neobositul doctor-montaniard Gheorghe Iacomi.

De profesie medic chirurg, absolvent al Facultăţii de Medicină din Bucureşti cu "Magna Cum Laude", Doctor în Ştiinţe Medicale, medic chirurg pe front, medic secundar la Piatra Neamţ, director al Spitalului din Hunedoara, autor a numeroase articole, studii de specialitate şi comunicări ştiinţifice, inventator al unui pat de terapie intensivă, laureat al "Bisturiului de aur" şi, post-mortem, cetăţean de onoare al oraşului Piatra Neamţ, a fost Omul care a iubit cu toată fiinţa sa şi din tot sufletul său Ceahlăul, muntele pe care l-a urcat întâia oară la 10 ani, alături de bunica sa.
Membru al Clubului Alpin Român din 1939, preşedinte al Asociaţiei Prietenii Ceahlăului, organizator al primei ediţii a Concursului Naţional de Drumeţie şi Orientare Turistică "Ştafeta Munţilor” (1974), dr. Iacomi şi-a dedicat tot timpul liber cercetării minuţioase a masivului, culegerii legendelor, identificării toponimelor şi tuturor "pietrelor” din Ceahlău, s-a bucurat şi a fost răsplătit de dragostea şi respectul miilor de locuitori ai satelor de pe Valea Muntelui. Opera sa, "Ghidul Ceahlăului” (Ediţia I, 1961, Ediţia a II-a, 1969), Harta Turistică a Ceahlăului (1982), "Ceahlăul în spiritualitatea românească” (1996, ed. postumă), "Ceahlăul - Ghid turistic” (2000, ed. postumă) i-a inspirat şi pe alţi autori de lucrări geografice, mulţi, la rândul lor, publicând (şi) prin reproducere, noi, moderne şi diferite Îndrumare turistice.

Mulţumesc colegului şi prietenului Ducu Gheorghiescu pentru ajutorul acordat în prelucrarea şi publicarea acestei fotografii şi domnilor admini pentru aprobarea ei.

Odihneasca-se in pace!....no coment.....

Daniela, frumos gestul tau si de apreciat!
Eu m-am nascut si am crescut in cu totul alt loc decat cel atat de frumos descris de regretatul Dr. Iacomi, dar asemanator prin pitorescul si farmecul sau. La poalele Craiului si al Papusii, am cunoscut si eu un adevarat om al muntelui, un iubitor al padurilor, apelor, animalelor, pasarilor si pestilor si chiar al oamenilor de bine, care apreciau si respectau natura la fel de mult ca el. Lucra la Ocolul Silvic din Rucar. Acest om, pe nume Sipoteanu Spiridon (Nea Spirica, pentru apropiati) m-a dus pentru prima data in viata mea, la 14 ani, pe creasta Pietrei Craiului, lucru pentru care o sa-i fiu recunoscator mereu. Acest om traia pentru natura si ajunsese chiar sa fie urat de catre cei care incercau sa o distruga de dragul profitului.
Din pacate s-a dus inainte de vreme, si randuielile pe care le tinea cu atata strasnicie s-au spulberat lasand loc braconajului, defrisarilor si murdariei. As vrea, daca voi reusi, cu sprijinul familiei sale, sa ii dedic un articol in paginile acestui site.

Si nu in ultimul rand, cred ca acest site ar trebui sa contina si o sectiune in care sa fie inscrise fotografii, biografii, arhive si alte informatii despre personalitatile din domeniu. Sunt convins ca, in fiecare zona exista sau au existat Oameni adevarati pe care nu trebuie sa-i uitam.

Sunt de acord cu cele spuse de George. Ar trebui o secţiune dedicată şi oamenilor, acelor oameni care şi-au dedicat viaţa muntelui. Şi ar trebui ca pe aceştia să nu-i apreciem numai atunci când nu mai sunt, ci să le oferim recunoştinţă, apreciere şi consideraţie încă de când sunt în viaţă.

Reconstituirea unor astfel de "povesti" - si de fapt a starii de spirit din astfel de perioade - ma preocupa si pe mine. Io o iau insa "matematic". Recunosc insa pe Dr. Iacomi drept unul dintre "motivele" preocuparilor mele.
Iar ca izvor de informatii, este o sursa de prima mina. O sursa "zero" in foarte multe cazuri.
Imi doresc ca astfel de povesti sa nu devina doar subiect de scenarii pentru parcuri tematice "cum traiau stamosii nostri!" intr-o lume atit de imobiliara. Poate Ceahlaul scapa cit de cit!

Vă mulţumesc mult!
Am primit şi alte mesaje din partea colegilor de pe alpinet prin care-mi spuneau că au auzit de dr. Iacomi, dar n-au ştiu nimic şi n-au citit decât numele domniei sale scris deasupra unui titlu de carte.
A fost şi Omul care, de la intrarea pe poarta spitalului, pe alee, pe scări, la lift şi până pe coridoare, transmitea, în stânga şi-n dreapta angajaţilor şi colegilor cordiale salutări de "Bună-dimineaţa" şi respectuoase şi pline de zâmbet sărutări de mână tuturor doamnelor, îngrijitoare, infirmiere, asistente, medici.
Pleca pe munte în zori, cu mult înainte de răsăritul soarelui şi petrecea ore bune înregistrând cu ajutorul microfonului şi al casetofonului trilurile păsărelelor, dar şi boncăluitul cerbilor. Spre seară, poposea în casele muntenilor, ascultându-le poveştile, notând numele fiecărui sătean şi legendele spuse de aceştia...
Astăzi, filiala unei bănci importante şi una din străzile oraşului, central situate, poartă numele său, precum şi două organizaţii cu caracter de informare turistică.
Desigur, munca în echipă îşi are roadele ei. Dar de această dată, având ca sursă de primă mână, cum spunea Dan, însemnările dr. Iacomi, am început o activitate de cercetare pe cont propriu. Şi studiind originea şi aria de răspândire a denumirilor de locuri în Masivul Ceahlău, am identificat toponimele şi le-am grupat 5 (cinci) categorii majore, astfel:
1. Toponimia sihastră – răspândită în jumătatea nord-vestică şi estică a masivului;
2. Toponimia păstorească – predominantă pe versantul sud-estic;
3. Toponimia austro-ungară – prezentă partea sud-sud-vestică;
4. Toponimia daco-românească – întâlnită pe versantul apusean.
5. Toponimia de legată de configuraţia terenului şi generalităţi.
Desigur, întrebări şi îndoieli încă mai am, dar intenţionând să vă împărtăşesc şi vouă din Tainele acestui Munte şi la propunerea domnilor admini de a compila comentariile mele într-un singur articol,
Aş dori să te rog, Dan, să mă ajuţi în rezolvarea câtorva, puţine, întrebări legate de unele toponime şi cu mare plăcere, mi-aş dori să semnezi alături de mine un viitor articol. Mulţumesc!

"Ascult si ma supun!".

Fără nicio intenţie am strecurat o informaţie eronată, îmi cer scuze:
Toponimia daco-românească se regăseşte şi în partea apuseană şi în zona înaltă a masivului, dar este preponderent estică.

Bravo Daniela, frumos gest. Mai ales ca peste 2 zile se implinesc un numar de ani de la nasterea domniei sale.

Si eu cred ca ar fi frumos sa fie o sectiune "In memoriam" (de ce nu si una de "Veterani" - m-am inspirat din site-ul d-lui Dinu Mititeanu) ca un omagiu adus celor care au indragit muntele si i-au ajutat si pe altii sa-l indrageasca. Sectiune care sa fie completata de cei care i-au cunoscut direct sau care s-au documentat serios.

Monografii ca cele ale Ceahlaului la care a fost autor/coautor gasesti mai rar. Se vede ca sunt scrise cu dragoste si respect pentru Munte si pentru cei care-i calca potecile fara sa-l pangareasca.

Felicitari pentru initiativa, Daniela.