Deşi nu este realizată într-o zonă montană, mă bucur că această fotografie a fost înscrisă şi aprobată! Este vorba de Măgura Slătioarei (nu a Slătiorului!), o cuestă tipică, cu fruntea orientată spre nord, încadrată la est de râul Luncavăţ, iar la vest de Cerna. Are 769 m - altitudinea maximă a sectorului subcarpatic cuprins între Olt şi Olteţ. Zona a fost cercetată şi de către Emmanuel de Martonne care, în studiile sale (1904), a descris caracteristicile morfologice ale Măgurii Slătioarei, despre al cărei profil afirma că "apare la orizont ca o creastă muntoasă sau ca o margine a unui podiş înalt, orientată est-vest pe o lungime de 7-8 km, mascând fundalul de coline rotunjite dinspre câmpie". Cât despre piramidele coafate din imagine, acestea reprezintă un tip de microrelief rezidual rezultat în urma proceselor de şiroire în depozite sedimentare, iar, începând cu anul 2004, au fost declarate rezervaţie naturală (10, 50 ha).

Multumes pentru comentariu Alina