misto... unpic cam prea aglomerata... imho

mai de graba: vant bun din prova....

faina

Eu as zice ca e de-a dreptul impresionant sa vezi asa ceva acolo.:D

Se pare ca nu merge emoticon-ul cu aplauze.

interesant colajul, io zic ca ar trebui totusi specificat asta in descriere! nu de alta dar nu prea traiesc porumbei pe acolo!

Bravo Monica! o clipa deosebita!:D nu merge de loc emoticon-ul cu aplauze

Multumesc frumos de aprecieri.

Inteleg ca exista dubii cu privinta la autenticitatea fotografiei. Nu este un colaj, este un decupaj. Chiar nu fac colaje si nici nu ma dau in vant dupa acestea. Este o fotografie realizata cu un teleobiectiv de 70-200 mm, iar in cazul de fata, exif-ul fotografiei arata o distanta focala de 185 mm, la un timp de expunere de 1/1000 si un indice al diafragmei de f/4.

Cum ziceam, fotografia este decupata dintr-un cadru mai mare unde se poate zari acoperisul de unde isi iau zborul... ciorile si nu porumbeii. Este realizata la poalele muntelui, unde astfel de vietuitoare exista si chiar in numar mare, dupa cum se poate observa si din imaginea de mai sus. Hume, scuze pentru aglomeratie.

Am originalul in arhiva; daca exista in continuare dubii, o sa-l postez si pe acesta.

N-ar trebui sa le spunem "porumbei de culoare" in loc de ciori?

"in privinta autenticitatii" trebuia sa fie.
Scuze pentru semitonul gresit.

Nu m-am uitat prima oara la obiectiv, mea culpa! Oricum f/2.8 L-ul are un camp de profunzime scurt, asa ca ii cam greu sa prinzi porumbei si crestele asa de bine in focus. Ca mie tot porumbei mi se par. Nu am vazut niciodata ciori cu asemenea cozi, aripi si alura de zbor. As fi gata sa pun pariu ca nu sunt ciori. Dar ma rog, tu ai fost acolo, o fi cum zici tu. In rest foarte reusita imaginea. Iertati carcotasul de servici!

alb vs. negru, firav vs. trainic, efemer vs. nemuritor... si inca nu mi-am gasit cuvintele cele mai bune.... Bravo, Monica, am sa folosesc unul din titlurile tale "Si-asa mai departe.....", eu una mai astept Felicitari!!!!!

E in ordine, vigilenta e buna la casa omului.

Daca pentru autenticitatea fotografiei bag mana in foc, mi-e greu sa fac acelasi lucru si pentru autenticitatea "ciorilor". E drept, eu eram acolo in plin camp, cand am apasat pe declansator, dar totusi la o distanta suficient de mare ca sa fie posibil sa cad in eroare. Nu stiu de ce m-am gandit ca sunt ciori; poate din cauza ca ciorile au ceva mai campenesc in fiinta lor decat porumbeii - fapturi mult mai citadine. Inclin asadar sa-ti dau dreptate; dupa coada, nu prea au cum sa fie ciori. Mea culpa si de aici.

Crina, multumesc frumos pentru comentariul entuziast.

Draguta imaginea. Dar am si io o completare referitor la zburatoarele din imagine. Sigur alea nu sunt ciori. Dpa ce imi dau seama:
1-Coada foarte mare si rasfirata ca un evantai.
2:Forma aripilor.
3:Forma pasarii in sine(ciorile nu sunt asa)
4:Felul in care zboara(cioara niciodata nu-si apropie aripile atat de mult pe spate. Cateodata porumbei isi lovesc aripile cand isi iau zborul(se aude un zgomot ca de pocnitura infundata)
Numai bine.

Silviu, multumesc pentru precizarile ajutatoare.
Sper ca acum suntem cu totii de acord cu urmatorul adevar: nu sunt ciori!

Imi place foarte mult. O combinatie frapanta de agitatie si nemiscare (ca sa adaug la lista Crinei). Compozitia este inedita. Bravo!

PS. GEP - esti tare, ca de obicei - ai taiat nodul gordian

Pai cu o prastie evitai aglomeratia... Glumesc, bineinteles. Felicitari!

Bravo, Monica! Imi plac toate fotografiile tale. Pasari, munte, nori, zapada, un pic de cer senin fac o compozitei deosebita si originala!