Faine pozele astea cu lacuri. Seamana cu Fagarasul. Nu pui si vreuna cu cararea pe la 3000 de metri (daca ai fost acolo), si si de mai de jos (2000, 1500)? Sunt curios cum arata poteca la altitudini mai mari de 2500 m si cum sunt arata potecile de afara. Si daca e interesant ce vezi la altitudine, sau e plictisitor ca nu creste nici iarba.

Salutare, Jeno!
Cam toate albumele mele sunt din Pirinei. Eu personal sunt extrem de pasionat de Pirinei, care au un loc al lor specific. De exemplu, Carpatii sunt caracterizati de numarul 2000. Alpii, de 4000. Pirineii sunt la mijloc, 3000. Asta inseamna ca ei prezinta deja fenomene tipic alpine (glaciare, zapezi vesnice, cascade, grohotisuri, etc., etc.) specifice inaltimilor de peste 2700-2800, dar totusi raman relativ accesibili omului de rand, fara nevoia unei pregatiri exagerat de sportive.
Pirineii au in total 214 varfuri de peste 3000, cel mai inalt fiind Aneto, 3404. La peste 2800, fenomenele glaciare sunt permanente, e nevoie in general de crampoane, poate chiar piolet, coarda, etc.
Cu tot respectul si stima pentru ei, Carpatii par niste jucarii pe langa Pirinei. La fel cum Pirineii par niste jucarii pe langa Alpi. Insa aici, natura este atat de pura si de neatinsa, chiar daca exista mii de turisti montani, incat placerea de a-i vedea si vizita e dubla.
La peste 2500 nu mai gasesti decat resturi de vegetatie si aproape numai piatra. Evident, padurile se opresc pe la ~1800, iar pasunile alpine pe la ~2200. Aproape de 3000, inclinatiile sunt deja mari, aproape intotdeauna faci catarare pura cu minim trei prize. Potecile nu prea mai sunt poteci propriu zise, ci doar urme printre pietre sau pe zapada. Insa nici vorba de plictisitor! Senzatia de altitudine este ca o betie. Lacuri, ghetari, cascade, capre negre, marmote... nici vorba de plictisitor. In schimb, daca nu esti bine antrenat, de la 3000 in sus incepi sa simti lipsa oxigenului in forma de usoare ameteli.
Prin parcurile nationale (spaniole si franceze), domneste o curatenie de necrezut. Nimeni nu lasa nici macar un chibrit, nici un colt de hartie. In majoritatea locurilor, esti rugat sa nu iesi din poteca, pentru a evita eroziunea solului. Nicio regula nu este incalcata: loc de bivuac, rupt/taiat arbori, focul in natura, gunoaie... Pana si zgomotele sunt interzise, si nu se poate zbura cu niciun aparat la mai putin de 1000 de metri altitudine relativa, pentru a nu deranja animalele.
Gasesti foarte multe alte poze din Pirinei in celelalte albume ale mele de pe Alpinet, sau pe http://mihai.fotopic.net/, inclusiv un treimiar (La Munia).