Din păcate nu prea sunt speranţe! Tangoul, simfonia, jazzul, orice muzică de calitate, date pe "post" peste un anumit număr de decibeli, devin zgomot Cât despre submuzică...n-are rost să mai vorbim

Din pacate cam asta e orientarea... noi astia care ne intrebam ca si tine cum sa regasim linistea naturii, sintem considerati specimene, neadaptati, invechiti... Cum spuneam cuiva odata prefer sa raman asa si decat sa ma adaptez unei asemenea maladii

bine zici, oana, desi nu-i deloc placuta aceasta realitate!

Ce ma intristeaza pe mine si mai tare sunt planurile ce se dicutau pe acolo...din care am priceput ca peste cativa ani e posibil sa vin cu telecabina la hotelul-discoteca Malaiesti.

adio Malaiesti

singurul lucru care ne ramane de facut este sa ne educam copiii cum trebuie

ce rau imi pare sa aud asa ceva...am fost o singura data la Malaiesti si mi-a ramas in suflet in special pentru linistea netulburata de acolo, pacat, mare pacat

nu e prima oara cand rasuna valea malaiestilor de muzica de la refugiu...si probabil nici ultima. sper ca situatia sa nu arate asa de neagra pe cat o prezinti tu...

Cristi, daca te referi la muzica...probabil in timpul saptamanii e mai liniste. Acu era si un grup de turisti doritori de astfel de distractii. Dar nu ei puneau muzica sta...pana pe la 1-2 noaptea.
Cat despre "planurile de viitor", sper sa dureze cat mai mult aducerea lor la indeplinire.

mama ce hotarata mergeam... Imi era foame

Si cum ai rezolvat problema, Andreea? Ai gasit ceva bun de mancare la cabana cu pricina sau ai mancat ce-ai avut in rucsac?

era acolo mancare...

dap...prima oara cand mananc sarmale pe munte

sa nu dramatizam
un incident izolat nu trebuie sa creeze o imagine negativa asupra acestui loc splendid
va invit sa mai veniti la malaiesti sa vedeti ca spiritualitatea nu s-a pierdut
salutari