numai masini de teren, hmm. poate urc si eu cu matizul

Nu chiar atât de multe maşini de teren. Predominau autohtonele, iar unul din cele două autoturisme parcate la 1300 m, era un drăgălaş Matiz.

De ce nu restrictioneaza masinile?

Desigur emoticons-ul folosit cu măiestrie de mine a avut un alt subînţeles.
Într-o vară presărată din belşug cu zile de concediu, în care pe litoral turiştii îşi parchează maşinile pe nisipul plajei iar localnicii îşi spală animalele în marea în care se bălăcesc copiii noştrii, ne mai miră că urcă maşinile până la 1650 m? Prima barieră este la ieşirea din Bistra, ultimul sat, la câţiva metri de indicatorul cu 'Bun-venit în PNC'. A doua barieră este după 13 km de mers printr-o deasă pădure, pe un crâncen drum forestier. Ambele ridicate. Pe timpuri le-am văzut coborâte şi cu lacătele încuiate. Acum, în cazul primei bariere ar fi de înţeles: pe acest drum au fost făcute numeroase curse de transport materiale de construcţie şi de aprovizionare cu alimente până la schitul de jos. Cheia de la a doua barieră - situată la 50 m mai sus de schitul Stănile, este pe alte mâini - bune de tot, după cum se vede că stă treaba. Sau după cum stau maşinile.
Motivele pentru care am evitat mersul pe munte şi includerea mea în grupuri dezvoltate au fost întotdeauna: băutura, muzica la maxim, chiuitul prin pădure, urcatul la orele prânzului, iar acum şi maşinile. N-am auzit pe nimeni să care în rucsac un litru de ulei sau un kg de mălai ptr. mămăliguţă. În trei zile în care am parcurs de trei ori pe jos acest traseu, dus-întors, în totalitate sau parţial, am tras concluzia că dintre toate, băutura este foarte grea, pentru că în primul rând asta am văzut scoţându-se din portbagaje. Nădăjduiesc că după ce-au golit recipientele, le-au transportat şi înapoi. Pe traseu a fost curat, ce-i drept.