"Da! fiecare picior de plai, fiecare poiană ascunsă, pe lângă dumnezeiasca frumuseţe cu care firea le-a dăinuit îşi are trecutul în povestea lor şi a străbunilor noştri. Cine poate să le mai afle, cine le mai ştie astăzi?”

continua, întrebându-se, neobositul doctor-montaniard Gheorghe Iacomi.

De profesie medic chirurg, absolvent al Facultăţii de Medicină din Bucureşti cu "Magna Cum Laude", Doctor în Ştiinţe Medicale, medic chirurg pe front, medic secundar la Piatra Neamţ, director al Spitalului din Hunedoara, autor a numeroase articole, studii de specialitate şi comunicări ştiinţifice, inventator al unui pat de terapie intensivă, laureat al "Bisturiului de aur" şi, post-mortem, cetăţean de onoare al oraşului Piatra Neamţ, a fost Omul care a iubit cu toată fiinţa sa şi din tot sufletul său Ceahlăul, muntele pe care l-a urcat întâia oară la 10 ani, alături de bunica sa.
Membru al Clubului Alpin Român din 1939, preşedinte al Asociaţiei Prietenii Ceahlăului, organizator al primei ediţii a Concursului Naţional de Drumeţie şi Orientare Turistică "Ştafeta Munţilor” (1974), dr. Iacomi şi-a dedicat tot timpul liber cercetării minuţioase a masivului, culegerii legendelor, identificării toponimelor şi tuturor "pietrelor” din Ceahlău, s-a bucurat şi a fost răsplătit de dragostea şi respectul miilor de locuitori ai satelor de pe Valea Muntelui. Opera sa, "Ghidul Ceahlăului” (Ediţia I, 1961, Ediţia a II-a, 1969), Harta Turistică a Ceahlăului (1982), "Ceahlăul în spiritualitatea românească” (1996, ed. postumă), "Ceahlăul - Ghid turistic” (2000, ed. postumă) i-a inspirat şi pe alţi autori de lucrări geografice, mulţi, la rândul lor, publicând (şi) prin reproducere, noi, moderne şi diferite Îndrumare turistice.

Mulţumesc colegului şi prietenului Ducu Gheorghiescu pentru ajutorul acordat în prelucrarea şi publicarea acestei fotografii şi domnilor admini pentru aprobarea ei.

Odihneasca-se in pace!....no coment.....

Daniela, frumos gestul tau si de apreciat!
Eu m-am nascut si am crescut in cu totul alt loc decat cel atat de frumos descris de regretatul Dr. Iacomi, dar asemanator prin pitorescul si farmecul sau. La poalele Craiului si al Papusii, am cunoscut si eu un adevarat om al muntelui, un iubitor al padurilor, apelor, animalelor, pasarilor si pestilor si chiar al oamenilor de bine, care apreciau si respectau natura la fel de mult ca el. Lucra la Ocolul Silvic din Rucar. Acest om, pe nume Sipoteanu Spiridon (Nea Spirica, pentru apropiati) m-a dus pentru prima data in viata mea, la 14 ani, pe creasta Pietrei Craiului, lucru pentru care o sa-i fiu recunoscator mereu. Acest om traia pentru natura si ajunsese chiar sa fie urat de catre cei care incercau sa o distruga de dragul profitului.
Din pacate s-a dus inainte de vreme, si randuielile pe care le tinea cu atata strasnicie s-au spulberat lasand loc braconajului, defrisarilor si murdariei. As vrea, daca voi reusi, cu sprijinul familiei sale, sa ii dedic un articol in paginile acestui site.

Si nu in ultimul rand, cred ca acest site ar trebui sa contina si o sectiune in care sa fie inscrise fotografii, biografii, arhive si alte informatii despre personalitatile din domeniu. Sunt convins ca, in fiecare zona exista sau au existat Oameni adevarati pe care nu trebuie sa-i uitam.

Sunt de acord cu cele spuse de George. Ar trebui o secţiune dedicată şi oamenilor, acelor oameni care şi-au dedicat viaţa muntelui. Şi ar trebui ca pe aceştia să nu-i apreciem numai atunci când nu mai sunt, ci să le oferim recunoştinţă, apreciere şi consideraţie încă de când sunt în viaţă.

Reconstituirea unor astfel de "povesti" - si de fapt a starii de spirit din astfel de perioade - ma preocupa si pe mine. Io o iau insa "matematic". Recunosc insa pe Dr. Iacomi drept unul dintre "motivele" preocuparilor mele.
Iar ca izvor de informatii, este o sursa de prima mina. O sursa "zero" in foarte multe cazuri.
Imi doresc ca astfel de povesti sa nu devina doar subiect de scenarii pentru parcuri tematice "cum traiau stamosii nostri!" intr-o lume atit de imobiliara. Poate Ceahlaul scapa cit de cit!

Vă mulţumesc mult!
Am primit şi alte mesaje din partea colegilor de pe alpinet prin care-mi spuneau că au auzit de dr. Iacomi, dar n-au ştiu nimic şi n-au citit decât numele domniei sale scris deasupra unui titlu de carte.
A fost şi Omul care, de la intrarea pe poarta spitalului, pe alee, pe scări, la lift şi până pe coridoare, transmitea, în stânga şi-n dreapta angajaţilor şi colegilor cordiale salutări de "Bună-dimineaţa" şi respectuoase şi pline de zâmbet sărutări de mână tuturor doamnelor, îngrijitoare, infirmiere, asistente, medici.
Pleca pe munte în zori, cu mult înainte de răsăritul soarelui şi petrecea ore bune înregistrând cu ajutorul microfonului şi al casetofonului trilurile păsărelelor, dar şi boncăluitul cerbilor. Spre seară, poposea în casele muntenilor, ascultându-le poveştile, notând numele fiecărui sătean şi legendele spuse de aceştia...
Astăzi, filiala unei bănci importante şi una din străzile oraşului, central situate, poartă numele său, precum şi două organizaţii cu caracter de informare turistică.
Desigur, munca în echipă îşi are roadele ei. Dar de această dată, având ca sursă de primă mână, cum spunea Dan, însemnările dr. Iacomi, am început o activitate de cercetare pe cont propriu. Şi studiind originea şi aria de răspândire a denumirilor de locuri în Masivul Ceahlău, am identificat toponimele şi le-am grupat 5 (cinci) categorii majore, astfel:
1. Toponimia sihastră – răspândită în jumătatea nord-vestică şi estică a masivului;
2. Toponimia păstorească – predominantă pe versantul sud-estic;
3. Toponimia austro-ungară – prezentă partea sud-sud-vestică;
4. Toponimia daco-românească – întâlnită pe versantul apusean.
5. Toponimia de legată de configuraţia terenului şi generalităţi.
Desigur, întrebări şi îndoieli încă mai am, dar intenţionând să vă împărtăşesc şi vouă din Tainele acestui Munte şi la propunerea domnilor admini de a compila comentariile mele într-un singur articol,
Aş dori să te rog, Dan, să mă ajuţi în rezolvarea câtorva, puţine, întrebări legate de unele toponime şi cu mare plăcere, mi-aş dori să semnezi alături de mine un viitor articol. Mulţumesc!

"Ascult si ma supun!".

Fără nicio intenţie am strecurat o informaţie eronată, îmi cer scuze:
Toponimia daco-românească se regăseşte şi în partea apuseană şi în zona înaltă a masivului, dar este preponderent estică.

Bravo Daniela, frumos gest. Mai ales ca peste 2 zile se implinesc un numar de ani de la nasterea domniei sale.

Si eu cred ca ar fi frumos sa fie o sectiune "In memoriam" (de ce nu si una de "Veterani" - m-am inspirat din site-ul d-lui Dinu Mititeanu) ca un omagiu adus celor care au indragit muntele si i-au ajutat si pe altii sa-l indrageasca. Sectiune care sa fie completata de cei care i-au cunoscut direct sau care s-au documentat serios.

Monografii ca cele ale Ceahlaului la care a fost autor/coautor gasesti mai rar. Se vede ca sunt scrise cu dragoste si respect pentru Munte si pentru cei care-i calca potecile fara sa-l pangareasca.

Felicitari pentru initiativa, Daniela.

O desfătare, Hume, felicitări!

P. S. O întrebare. Pet-uri nu fură deloc p-acolo?

Oct 31

Se vede și Piatra Sură... Mă bucur că ai revenit!

Sep 30

Mi-aţi făcut un dor nebun de Ciucaş, cu pozele voastre... Şi tu şi tătăitza Teo...:-) Până ajung pe creste, nu-mi rămâne decât să mă mai urc pe nush ce bloc din Braşov să-l văz şi să-l salut...

Aug 26

Oliver, Buddha & Bonsai! Şi ce se potriveşte!

Aug 22

Mulțumesc. Mă bucur că place ochiului domniei tale.
Brâna dintre Cetățuie și Călugări, inaccesibilă și lipsită de interes până mai ieri, are acum o potecă bine conturată și bătută adesea de cei care poposesc la Camera Pătrată.

Aug 21

Ating. Sunt singură în această atingere.

Aug 21

Și într-o altă ordine de idei, pentru domnii admini: pe când ne vom desfăta privirea în Galeria Fotogeografica 2013?

Jun 28

Vă mulțumesc pentru comentarii!
De precizat că acea poiană nu este vizibilă de jos, nici de pe cărăruile spre creastă, ci probabil numai cățărat fiind pe stâncile cele mai înalte și cele mai periculoase - deopotrivă. Personal, nu am văzut-o. Voi încerca o "suprapunere" a unor aerofotografii cu hărțile de la începutul secolului XX.
Pe de altă parte, am solicitat d-lui Zaharia astfel de fotografii în speranța că voi vedea în ele, de sus, și înșiruirea de cascade ce delimitează la Nord și Sud Masivul Piatra Sură - cascade pe care le-am traversat în totalitate anul trecut, despre care sper că într-o bună zi voi scrie un articol, dar despre existența cărora nu au auzit nici nea Puiu nici cei ce promovează turismul montan în Neamț.

Jun 28

Foarte frumos, Viorel!

May 29

Din păcate, toate fotografiile primite au fost procesate înainte, astfel că unele au contrastul prea accentuat. Eu am intervenit asupra lor în anumite limite.

May 20

Da, Emi. Sunt realizate de dl. Puiu Zaharia dintr-un motodeltaplan şi postate cu acordul domniei sale. Ideea mea era să pun denumirile tuturor stâncilor văzute din această perspectivă. De altfel, dintre câte aerofotografii cu Ceahlăul am văzut, fie din parapantă sau deltaplan, numai în galeria d-lui Zaharia am regăsit Piatra Sură, ceea ce mă interesa şi cel mai mult.

May 20

Hristos a înviat, mulțumesc pentru comentarii!
Încerc să am răbdare câteva zeci de ani, dar parcă nici degeaba nu pot să stau până atunci...
Ai dreptate. Și fără să-mi fi dat seama, realizez acum că mi-am schimbat involundar, dar la propriu, perspectiva: în multe ture în doream să ajung cât mai sus și tot mai sus, să aflu altitudinea (cât de cât) exactă, dacă e într-adevăr 1525 m cu trecută pe toate hărțile turistice sau dacă 1534 m după cum figura pe o altă categorie de hărți, pentru că-mi spuneam că 9 metri pot face diferența. Și uite că de ceva vreme mă tot atrag adâncurile ei...
Voi posta pentru tine câteva aerofotografii realizate de dl. Puiu Zaharia, ptr. care am primit acordul de a le publica pe Alpinet.

Referitor la această postare, fotografia de sus este realizată pe 1 mai 2012, iar cea de jos, în sept. 2011.

May 19

Minunat moment!

May 17

Eu mă gândeam la vestale în loc de scufițe...:-)
VESTÁLĂ, vestale, s. f. Preoteasă care întreținea focul sacru în templul zeiței Vesta; femeie virtuoasă.
Vestalele în număr de șase întrețineau focul sacru care se înnoia la 1 Martie în fiecare an. Dacă focul se stingea, pontificele biciuiau vestala vinovată...

Mar 29

Teribil Vestale!:) Ori e cocoțat mai sus ori e cocoțat mai jos...
http://alpinet.org/main/foto/showfoto_ro_item_109104.html

Felicitări pentru tură!

Mar 28

Ai dreptate. Iar brâna aia e grozavă!

Mar 28

Mulțumesc pentru interesul manifestat față de fotografii și continuarea conversațiilor.
E clar că excursioniștii au plecat/urcat din Durău spre Toaca via Cabana Fântânele. Au traversat platoul, au coborât spre Fântâna Mitropolitului, apoi (Bănui eu!) spre (fostul/primul) Jgheabul lui Vodă (”În fața noastră se deschide în coasta muntelui o adâncă spintecătură, care se aseamănă foarte mult cu Valea Cerbului din Bucegi. De-aici încolo nu mai e cărare”) Și pentru că ”ne lăsăm pe vale în codrul brăcuit de sub Piciorul șchiopului. Printre copaci trântiți, printre hârtoape și bolovani, scoborâm mereu, ca-n adâncul unei prăpăstii.” înclin să cred totuși că au trecut din Vodă-n Drumul Prințului, potecă străbătută la acea vreme (anul 1900) deși traseul Dochia-Piciorul Șchiop-Duruitoarea-Viezuri-Durău despre care se știe că a fost descris de Vlahuță, e omologat abia în 1936 și marcat cruce roșie pe fond alb, socotit fiind traseu istoric.

Desigur, Gardul Stânelor NU e sub nicio formă Gardul Stănilelor. Conform descrierii, pare mai degrabă Gardul Panaghiei, așa cum spune și Titus.

Mar 28

Mulțumiri! Ar mai fi fost multe de adăugat, dar se încărca fotografia: în partea de sus - Piatra cu Cerdac, Piatra Ciobanului, spre dreapta - Polițele cu Crini, jos - Bâtca Neagră.
Denumirile suferă modificări și ele. Pe Google Maps, Stănilele Mari pe care le știam noi de-i viață sunt ”Tronurile Zeilor”...

Mar 28

Bun unghiul... Știi că era menționat prin toponime și Turnul Stancăi. Acum se vede de ce.

Mar 28

Faină pespectiva!
Vestale?

Mar 28