Asa "singuratate" mi-as dori si eu

Au ajuns lucrurile "pe butuci" si acolo?...

nu. numai eu am ajuns in patru labe pana acolo. Cum zice si proverbul: greu la deal fara..... cum era mai departe? fara ce?

Greu la deal cu boii mici Eu pe asta il stiu.
Persoanele de fatza se exclud, desigur

Salut Dan, mi-am pierdut echilibrul de cateva ori pe traseul asta si de fiecare data cand ma balanganeam in aer ma gandeam in sinea mea: "fac si eu cumpene acum, ca Dan Izvoreanu pe ALpinet".
Chiar am urcat de-a-mboulea (presupunand ca asa se scrie), pentru ca de la atita zapada nu se mai vedea nici o carare si nu se mai gasise nici un, pardon, bou, inaintea mea sa se bage pe asa o panta....nu-i nimic, cineva trebuie sa deschida drumul!

Si dupa cum arati in poza asta se pare ca ai deschis foarte bine drumul si acum stai si savurezi... victoria, nicidecum singuratatea

Ai avut si tu o tura super. Si cateodata e bine sa fi si singur. Dar numai cateodata...

Greu la deal fără doar şi poate
Cine poate fără scoate şi socoate,
Peste poate pare fără dificultate
Nu-i nicio bănuială fără-ndoială.

Culmea fără cuvinte nu se declină
Orice noimă-n-şir poate să conţină
Dar dacă-i greu la deal fără opinci
Fără poante niciun vârf nu poţi
S-atingi.

intr-adevar...numai cateodata.
Gata! Facem un eseu pe tema singuratatii? Cu titlul "Singuratatea si rolul sau in stimularea fortelor creatoare ale individului si in depasirea limitelor existentiale. O analiza empirica".

Eu as propune un titlu mai scurt, dar mai potrivit cu imaginea de mai sus:"Singuratatea... invingatorului". Si tema cu eseul o fac maine, promit (acum e aproape miezul noptii si cine stie ce "fluturi de noapte" imi mai trec prin cap)

@Caterina: esti sigura ca savurai singuratatea? eu te "vad" mai degraba in starea aia de sesiune, dupa ce aia scapat de un examen greu, inainte de a te gandi la urmatorul.... (momentele alea cand creierul refuza constient sa se mai concentreze asupra a ceva...)
@Bella Ana: zice'se ca sa nu ne dorim niciodata ceva prea mult, ca s-ar putea si indeplini....; cat despre eseu, crede-o pe Caterina, ca zice ea bine...e rau sa nu ai cu cine imparti o bucurie, daramite "a invinge" asa....
mai mult decat eseul in sine, pe mine m-ar interesa finalul acestei experientze, trairea in sine....sa fii ocrotita, Caterina, in drumurile tale, fie ele si in patru labe; totul e bine cand se termina cu bine!!!!

@Crina: O cred pe Caterina, dar imi place enorm sa te cred si pe tine cand spui ca "s-ar putea si indeplini" ceva ce ne dorim prea mult... In ceea ce priveste eseul, din punctul meu de vedere lucrurile stau cam asa:
Spre varfurile de granit
Ma-ndrept incet, dar sigur...
Si voi ajunge, negresit
Invingator, dar... singur...

eh, Crina, am scris ca "savuram singuratatea" asa, de poezie, insa - asa cum ai observat si tu, mai bine zis: asa cum ai observat numai tu - nu eram in forma. Urcusul a fost deosebit de greu, si vedeam ca sunt la 20 de metri de cabana si nu pot inainta pur si simplu din cauza ca la fiecare pas ma afundam pana la sold in zapada. Cand in sfarsit am ajuns sus imi era frig, imi era foame, eram obosita, eram iritata, si ma gandeam ca mai trebuie sa si cobor inainte sa se intunece.

Starea pe care ai descris-o, Caterina, confirma faptul ca orice lucru pe care vrem mult sa-l realizam are un pret. Problema este daca suntem dispusi... sa platim. Eu sunt convinsa ca au mai observat si altii adevarata stare in care te aflai, dar "asa, de poezie" au preferat sa vada doar jumatatea plina a paharului, adica multumirea pe care firesc ai avut-o dupa ce ai invins greutatile urcusului prin zapada si ai ajuns unde ti-ai propus. Ma gandesc cum arata acest traseu vara, cred ca e minunat si mult mai accesibil. Cum se numeste lacul de la baza muntelui pe care l-ai urcat?

Felicitari pentru curaj si pentru reusita! Foarte frumoasa toata seria cu Berchtesgaden.

La multi ani!!!

La multi ani, Caterina!!

La multi ani, si la multi munti!

Va multumesc la toti de urari! Si inchin si in cinstea voastra un pahar de sampanie!

Caterina, oriunde te vor afla Sarbatorile, sa fie cu cele de folos sufletului!

am voie sa spun si eu:-sa-ti fie sufletul in Sarbatoare!?........(Sarbatori fericite si... La multi ani Caterina!)

Crina, Dan - va multumesc mult de urari, si eu va doresc voua Craciun Fericit alaturi de cei dragi. Pe mine Sarbatorile ma prind acasa (in Bucuresti) alaturi de ai mei.

Buna Caterina! Cam asa este, nu ne-am mai auzit de ceva vreme... dar o sa ne auzim la anul!
Iti doresc toate cele bune, iar alaturi de cei dragi sa ai un Craciun fericit... si La multi ani!

Salut! Multumesc pentru urari si incurajari! Nu aspir la categoria profesionisti, e un pic tarziu pt. asta. A fost doar un raspuns la comentariul un pic ironic al Ilenei Damian (nu m-a deranjat).
Sarbatori fericite alaturi de cei dragi tie si un An Nou plin de bucurii si realizari.

Frumos! Cel mai mult imi place ca te-ai descaltat ca sa simti aerul si cu picioarele...

La multi ani, fie ca esti in Romania, fie pe alte meleaguri. Muntii sunt la fel de frumosi pretutindeni, de aceea iti doresc cat mai multe drumetii insorite in noul an.

Sarbatori fericite, liniste si pace in suflet!!!

Crăcin fericit, Caterina!

In anumite zone (parcuri nationale de pilda) si la altitudini mai mici, intra-devar asa e. Scopul e sa protejeze ce a mai ramas din flora si fauna alpina de masele zgomotoase de turisti care invadeaza Alpii. Si gasesc ca e foarte bine asa. Cu cat ajungi insa mai sus, cu atit se filtreaza calitatea turistilor si se imputineaza indicatoarele de orice fel, si n-ai decat sa incerci ce traseu vrei si pe unde iti vine.
Exista de asemenea o intelegere tacita in randul celor cu adevarat pasionati de munte, si care au multa experienta, sa tina pentru ei informatii legate de rute pe care le descopera ei insisi, sau nu le descopera dar sunt putin umblate si aproape deloc cunoscute.
Eu la randul meu am fost de mai multe ori pe drumuri neumblate si nu de putine ori am parasit marcajul ca sa o iau pe unde mi-a venit mie.
Deci e o chestie destul de nuantata faza cu ce ai voie si ce nu ai voie.

Jan 22

Si tie George La Multi Ani si toate cele bune pentru anul care a inceput.

Jan 7

Ok...inteleg acum ce ai vrut sa exprimi. Faza e numai ca, asocierile pe care le poate starni o piesa muzicala in mintea/sufletul cuiva sunt atit de diferite de la individ la individ si in acelasi timp atit de subiective incat nu te mira ca am fost curioasa si te-am intrebat (altii s-or fi intrebat si ei acelasi lucru).
Iti doresc in continuare multe ture asemanatoare si...asocieri mai indraznete!

Nov 10

imi place poza, insa asocierea cu valsurile lui Chopin tot nu mi-e clara (iar vacile din imagine nu mi se par tocmai dansante, fie ca e vorba de vals sau de orice alt tip de dans).

Nov 9

de ce tocmai Op. 42? Si de ce tocmai un vals? Si de ce tocmai Chopin?

Nov 9

abia acum vad poza asta. E foarte frumoasa. Ma face sa ma gandesc la vremurile din copilarie in care intr-un loc asemanator celui din poza imi faceam veacul....

Oct 23

asa tarziu s-a cosit otava pe acolo?

Oct 23

e meritul tau Marius, ca ai reusit sa faci dintr-o gospodarie neingrijita si vai de mama ei, "un colt de rai"...,:-D eu una prefer sa-ti admir poza din spatele laptop-ului.:-D

Oct 23

ma duc sa-mi pun ochelarii ailalti, cu dioptrii mai mari. poate atunci reusesc sa vad cerbul ala mai clar...:-)

Oct 23

eh na, si tu acuma...:-)

Oct 23

imi place.

Oct 22

faina compozitie.

Oct 20

frumos moment.

Oct 19

foarte fain, parca simt aerul rece si mirosul de toamna. fain...

Oct 19

de dupa ureche...:-D

Oct 18

fain.

Oct 15

faina (chiar daca sumbra) atmosfera.

Oct 15

fara sa fi vazut titlul pozei, mi-a venit automat in minte "fresh" ca fiind cel mai potrivit comentariu. Pe urma am vazut ca si tu ai gandit la fel, cand ti-ai intitulat pozele...:-D

Oct 14

cred ca voiai sa zici 4.159m, nu? sau la ce te referi cu cei 1465m?

Oct 14

fara suparare: de la o poza de top am asteptari mai mari decat o expunere corecta.

Oct 12