Faine pozele astea cu lacuri. Seamana cu Fagarasul. Nu pui si vreuna cu cararea pe la 3000 de metri (daca ai fost acolo), si si de mai de jos (2000, 1500)? Sunt curios cum arata poteca la altitudini mai mari de 2500 m si cum sunt arata potecile de afara. Si daca e interesant ce vezi la altitudine, sau e plictisitor ca nu creste nici iarba.

Salutare, Jeno!
Cam toate albumele mele sunt din Pirinei. Eu personal sunt extrem de pasionat de Pirinei, care au un loc al lor specific. De exemplu, Carpatii sunt caracterizati de numarul 2000. Alpii, de 4000. Pirineii sunt la mijloc, 3000. Asta inseamna ca ei prezinta deja fenomene tipic alpine (glaciare, zapezi vesnice, cascade, grohotisuri, etc., etc.) specifice inaltimilor de peste 2700-2800, dar totusi raman relativ accesibili omului de rand, fara nevoia unei pregatiri exagerat de sportive.
Pirineii au in total 214 varfuri de peste 3000, cel mai inalt fiind Aneto, 3404. La peste 2800, fenomenele glaciare sunt permanente, e nevoie in general de crampoane, poate chiar piolet, coarda, etc.
Cu tot respectul si stima pentru ei, Carpatii par niste jucarii pe langa Pirinei. La fel cum Pirineii par niste jucarii pe langa Alpi. Insa aici, natura este atat de pura si de neatinsa, chiar daca exista mii de turisti montani, incat placerea de a-i vedea si vizita e dubla.
La peste 2500 nu mai gasesti decat resturi de vegetatie si aproape numai piatra. Evident, padurile se opresc pe la ~1800, iar pasunile alpine pe la ~2200. Aproape de 3000, inclinatiile sunt deja mari, aproape intotdeauna faci catarare pura cu minim trei prize. Potecile nu prea mai sunt poteci propriu zise, ci doar urme printre pietre sau pe zapada. Insa nici vorba de plictisitor! Senzatia de altitudine este ca o betie. Lacuri, ghetari, cascade, capre negre, marmote... nici vorba de plictisitor. In schimb, daca nu esti bine antrenat, de la 3000 in sus incepi sa simti lipsa oxigenului in forma de usoare ameteli.
Prin parcurile nationale (spaniole si franceze), domneste o curatenie de necrezut. Nimeni nu lasa nici macar un chibrit, nici un colt de hartie. In majoritatea locurilor, esti rugat sa nu iesi din poteca, pentru a evita eroziunea solului. Nicio regula nu este incalcata: loc de bivuac, rupt/taiat arbori, focul in natura, gunoaie... Pana si zgomotele sunt interzise, si nu se poate zbura cu niciun aparat la mai putin de 1000 de metri altitudine relativa, pentru a nu deranja animalele.
Gasesti foarte multe alte poze din Pirinei in celelalte albume ale mele de pe Alpinet, sau pe http://mihai.fotopic.net/, inclusiv un treimiar (La Munia).

Multumesc... :-)

Aug 24

:-) In momentelea alea, o bere rece este cea mai mare fericire din lume! Clatitele sigur ca merg, mai ales pentru dulceturile de fructe de padure... ;-) De fapt, atunci merge orice, si un mistret viu, daca il prind.

Aug 24

Statiunea e superba, 65 km de partii intr-un cadru ametitor. De vreo 3-4 ani au amenajat o partie albastra, adica usoara, care coboara intre punctele extreme, in total 1120 de metri diferenta de nivel continua...

Aug 24

:-) Am mai povestit eu asta: Pirineii au un caracter alpin practic comparabil cu Alpii, dar in acelasi timp raman relativ accesibili omului de rand, fara mari complicatii, doar cu o conditie fizica buna. Pe urma, curatenia, refugiile si cabanele, soselele si restul infrastructurii, etc... îi fac atractivi.
De exemplu, Observatorul Astronomic de pe Pic de Midi, cel de pe fundal, si care este absolut enorm, are un gen de oferta turistica tare interesanta, de cateva ori pe an. Urci cu telecabina pe la 6 seara, vizitezi toate terasele exterioare, cinezi la restaurantul panoramic, iar dupa aia vezi muzeul observatorului. Pe la 10 seara, cand e bezna, se deschid cupolele si poti privi prin telescop luna, alte planete, etc... Pe la miezul noptii cobori cu telecabina din nou.
Ca sa nu spun ca se poate cobori si pe schiuri de acolo... :-)

Aug 24

:-) Da, au cam fost cazuri de astfel de caderi. Pericolul cel mai mare este ca zapada sa nu acopere toti bolovanii, sau sa "deviezi" in cadere catre peretii laterali. Pe urma, nu e acelasi lucru s-o cobori cu zapada proaspata sau intarita. Este un fel de maxim al schiului in Aragón. Trebuie sa recunosc ca, vazand odata hornul asta de sus, cu pietre si ceva gheata, mie personal mi s-a ofilit entuziasmul... :-)

Aug 24

Linkuri ale imaginilor în sens invers.
http://images.fotopic.net/?id=38169240&noresize=1
http://images.fotopic.net/?id=38169251&noresize=1

Aug 24

Linkurile corecte:
http://images.fotopic.net/?id=38169240&noresize=1
http://images.fotopic.net/?id=38169251&noresize=1

Aug 23

Multumesc, Daniela, o sa mai public in mod sigur si altele. Am cateva planuri pe termen scurt, majoritatea prin partea franceza, si chiar un treimiar, dar promit sa ajung si pe versantul sudic :-)
Ambianta din fotografia asta o face si preferata mea, din tot albumul.
Din pacate, si eu constat ca nu apare nimeni... Eu cred ca ne-au pacalit, cu povestile astea... :-D

Jul 30

Jul 29

Jul 28

Jul 28

Uite, aici am gasit un regulament complet al Parcului National:
http://www.parc-pyrenees.com/territoire-dexception/connaitre-et-preserver/reglementation.html
Despre bivuac: numai in zone abilitate, si permis la o distanta de o ora de mers in afara limitelor parcului (!!!)
Vaci si oi am vazut si la peste 2200, semn ca ele au voie de la stapanire...
De exemplu, pe valea asta se vedeau corturi langa parkingul de la 1360, insa mai sus, nimic.

Jul 28

Ştiţi foarte bine cu toţii că la cabanele unde ajung şoşonarii e jale.:-D
P-aicea, şoşonarii au lumea lor, bine îngrădită şi delimitată, şi din care ei nu pot ieşi sau scăpa către zonele protejate ale parcului naţional. Parcul e accesibil numai pe jos, pe bază de rucsac, bocanc şi transpiraţie. Aşa că, nici muzică, nici foc, nici tăiere de lemne, nici cort decât în câteva locuri foarte bine marcate... :-)

Jul 28

Este atat de curat la fiecare pas, incat pare ca ieri s-au dat in folosinta muntii astia...
Si nu vezi pe nicaieri tipicele pancarte cu "Sa ingrijim natura. Nu lasati gunoaie", sau "Padurea este un bun al tuturor, s-o respectam", sau altceva asemanator...:-?

Jul 27

Starea lor de beatitudine de altitudine este destul de evidenta :-D:-D

Jul 27

Sau de poveste:-) Eu aveam senzatia ca in orice moment poate aparea Scufita Rosie, sau Hansel si Gretel langa casuta de ciocolata:-D Ma rog, daca era dupa mine, as fi preferat-o pe prima, dar daca aparea lupul cel rau in locul ei?

Jul 27

:-D:-D:-D Nu, nu e o balta, e acelasi lac Labas din alta poza, iar asta e doar un loc aproape de "varsare".:-)
Dar e adevarat ca multe lacuri isi schimba culoarea in functie de unghiul din care le vezi, si mai ales dupa cum cade lumina soarelui. Ca sa nu mai vorbesc de adancime. Asa ca dimineata vezi o culoare, la apus alta...

Jul 27

:-D Vrei sa spui, Joyanne! :-D

Jul 27

Multumesc! Da, iarna trecuta a nins foarte mult prin partile astea. Din cauza asta, debitele raurilor in iulie sunt inca teribil de mari, si spectacolul asigurat la toate altitudinile. De la lacuri inghetate si zapezi de cativa metri, la cascadele in serie... :-)

Jul 27

http://www.lacsdespyrenees.com/lac-84-LacSinguratic şi timid0duSinguratic şi timid0Labas.html
Are 5.7 ha si 25 de metri adancime. Multa lume urca cu unditele. In multe lacuri, pescuitul este permis, cu anumite limite insa.
Zona este deosebit de salbatica si practic neatinsa in afara potecilor. Lacul asta este doar primul din salba de vreo sase, care urca pana aproape de 2700...

Jul 27